El fin ha llegado
1El Señor me habló diciendo: 2«Hijo de hombre, así dice el Señor omnipotente al pueblo de Israel: ¡Te llegó la hora! Ha llegado el fin para todo el país. 3¡Te ha llegado el fin! Descargaré mi ira sobre ti; te juzgaré según tu conducta y te pediré cuentas de todas tus acciones detestables. 4No voy a tratarte con piedad ni a tener compasión de ti, sino que te haré pagar cara tu conducta y tus prácticas repugnantes. Así sabrás que yo soy el Señor.
5»Así dice el Señor omnipotente: ¡Las desgracias se siguen unas a otras! 6¡Ya viene la hecatombe; tu fin es inminente! 7Te ha llegado la hora, habitante del país. Ya viene la hora, ya se acerca el día. En las montañas no hay alegría, sino pánico. 8Voy a descargar sobre ti mi furor; desahogaré mi enojo contra ti. Te juzgaré según tu conducta; te pediré cuentas por todas tus acciones detestables. 9No voy a tratarte con piedad ni a tener compasión de ti, sino que te haré pagar cara tu conducta y tus prácticas repugnantes. Así sabrás que yo, el Señor, también puedo herir.
10»¡Ya llegó el día! ¡Ya está aquí! ¡Tu suerte está echada! Florece la injusticia,7:10 injusticia. Lit. vara. germina el orgullo, 11y la violencia produce frutos de maldad. Nada quedará de vosotros7:11 vosotros. Lit. ellos; es decir, el pueblo de Israel. ni de vuestra multitud; nada de vuestra riqueza ni de vuestra opulencia.7:11 Nada quedará … opulencia. Frases de difícil traducción. 12Llegó la hora; este es el día. Que no se alegre el que compra ni llore el que vende, porque mi enojo caerá sobre toda la multitud. 13Y aunque el vendedor siga con vida, no recuperará lo vendido. Porque no se revocará la visión referente a toda su multitud, y por su culpa nadie podrá conservar la vida. 14Aunque toquen la trompeta y preparen todo, nadie saldrá a la batalla, porque mi enojo caerá sobre toda la multitud.
15»Allá afuera hay guerra; y aquí adentro, peste y hambre. El que esté en el campo morirá a filo de espada, y el que esté en la ciudad se morirá de hambre y de peste. 16Los que logren escapar se quedarán en las montañas como palomas del valle, cada uno llorando por su maldad. 17Desfallecerá todo brazo y temblará toda rodilla. 18Se vestirán de luto, y el terror los dominará. Se llenarán de vergüenza y se convertirán en objeto de burla.7:18 se convertirán en objeto de burla. Lit. todas sus cabezas serán rapadas. 19La plata la arrojarán a las calles, y el oro lo verán como basura. En el día de la ira del Señor, ni su oro ni su plata podrán salvarlos, ni les servirán para saciar su hambre y llenarse el estómago, porque el oro fue el causante de su caída. 20Se enorgullecían de sus joyas hermosas, y las usaron para fabricar sus imágenes detestables y sus ídolos despreciables. Por esta razón convertiré esas joyas en algo repugnante. 21Haré que vengan los extranjeros y se las roben, y que los malvados de la tierra se las lleven y las profanen. 22Alejaré de ellos mi presencia, y mi templo será profanado; entrarán los invasores y lo profanarán.
23»Prepara las cadenas,7:23 cadenas. Palabra de difícil traducción. porque el país se ha llenado de sangre, y la ciudad está llena de violencia. 24Haré que las naciones más violentas vengan y se apoderen de sus casas. Pondré fin a la soberbia de los poderosos, y sus santuarios serán profanados. 25Cuando la desesperación los atrape, en vano buscarán la paz. 26Una tras otra vendrán las desgracias, al igual que las malas noticias. Del profeta demandarán visiones; la instrucción se alejará del sacerdote, y a los jefes del pueblo no les quedarán consejos. 27El rey hará duelo, el príncipe se cubrirá de tristeza, y temblarán las manos del pueblo. Yo los trataré según su conducta, y los juzgaré según sus acciones. Así sabrán que yo soy el Señor».
Iminența dezastrului
1Cuvântul Domnului mi‑a vorbit, zicând: 2„Fiul omului, așa îi vorbește Stăpânul Domn țării lui Israel:
«Sfârșitul! A venit sfârșitul peste cele patru colțuri ale țării!
3Acum sfârșitul este peste tine!
Voi trimite mânia Mea împotriva ta.
Te voi judeca după căile tale
și voi pune peste tine povara tuturor urâciunilor tale.
4Nu Mă voi uita cu milă la tine și nu te voi cruța,
ci îți voi răsplăti după căile tale
și potrivit cu urâciunile care au loc în mijlocul tău.
Și vei ști astfel că Eu sunt Domnul.»
5Așa vorbește Stăpânul Domn:
«Un singur dezastru! Iată, vine un dezastru!
6Vine sfârșitul! Vine sfârșitul!
S‑a deșteptat împotriva ta! Iată‑l venind!
7Vine condamnarea peste tine, locuitor al țării!
Vine vremea! Ziua este aproape!
Pe munți este panică, nu strigăte de bucurie!
8Acum sunt aproape să‑Mi revărs furia asupra ta
și să‑Mi dezlănțui toată mânia împotriva ta.
Te voi judeca după cum ți‑e umbletul
și îți voi face după toate urâciunile tale.
9Nu Mă voi uita cu milă la tine și nu te voi cruța,
ci îți voi răsplăti după cum ți‑e umbletul
și potrivit cu urâciunile care au loc în mijlocul tău.
Și vei ști astfel că Cel Ce lovește sunt Eu, Domnul!
10Iată ziua! Iat‑o că vine!
Vine condamnarea! Ramura a înmugurit!
Îngâmfarea a înfrunzit!
11Violența s‑a înălțat
ca să slujească de toiag răutății:
nu va mai rămâne nimic din ei,
nici din mulțimea lor, nici din bogăția lor;
nu va mai rămâne nimic deosebit între ei.
12Vine vremea! Se apropie ziua!
Să nu se bucure cumpărătorul,
iar vânzătorul să nu bocească,
deoarece mânia se va revărsa peste toată mulțimea.
13Căci vânzătorul nu se va mai întoarce
la ceea ce a vândut13 Probabil cu referire la Anul de veselie (vezi Lev. 25).,
cât timp trăiesc amândoi,
fiindcă viziunea cu privire la mulțime
nu se va schimba.
Și niciunul, din cauza nelegiuirilor lui,
nu‑și va scăpa viața.
14Ei au sunat din corn14 Ebr.: taqoa’, termen diferit de șofar (tradus de cele mai multe ori cu trâmbiță și de câteva ori cu corn; vezi și nota de la 33:3) și de hațoțerah (tradus cu trâmbiță). și au pregătit totul!
Totuși, niciunul nu merge la luptă,
căci mânia Mea este împotriva întregii mulțimi.
15Afară va fi sabia,
iar în casă – molima și foametea.
Cine va fi pe câmp va muri de sabie,
iar pe cel ce va fi în cetate
îl vor devora foametea și molima.
16Cei ce vor scăpa cu viață dintre ei
se vor afla în munți,
ca porumbeii văilor,
gemând cu toții,
fiecare pentru nelegiuirea lui.
17Toate mâinile vor slăbi
și pe toți genunchii se va scurge apă.17 Lit.: și toți genunchii vor merge ape.
18Se vor încinge cu saci
și tremurul îi va cuprinde pe toți.
Toate fețele vor fi acoperite de rușine
și toate capetele vor fi rase.
19Își vor arunca argintul pe străzi,
iar aurul le va fi ca o necurăție.
Argintul și aurul lor nu vor putea să‑i scape în ziua furiei Domnului.
Nu vor putea nici să le sature sufletul,
nici să le umple pântecul,
căci ele au fost cauza
care i‑a făcut să cadă în nelegiuire.
20Se mândreau cu frumusețea podoabelor lor,
din care își făceau chipurile urâciunilor lor,
ale lucrurilor lor spurcate.
De aceea le voi preface într‑o necurăție.
21Le voi da ca pradă în mâna străinilor,
vor fi de jaful celor răi de pe pământ,
și ei le vor întina.
22Îmi voi întoarce fața de la ei
și vor întina locul Meu prețios.
Prădătorii vor intra în el și‑l vor întina.
23Pregătește lanțul,
căci țara este plină de vărsare de sânge,
iar cetatea este plină de violență.
24Voi aduce cele mai rele neamuri
ca să le ia în stăpânire casele.
Voi pune capăt mândriei celor puternici,
iar locurile lor sfinte vor fi întinate.
25Când va veni teroarea,
ei vor căuta pacea, dar nu o vor găsi.
26Va veni dezastru după dezastru,
va sosi veste după veste.
Atunci vor încerca să găsească o viziune din partea profetului,
dar învățătura din Lege a preotului va fi pierdută
și sfatul bătrânilor la fel.
27Regele va boci, prințul se va îmbrăca cu pustiirea,
iar mâinile poporului țării vor fi cuprinse de groază.
Le voi face după calea lor
și‑i voi judeca după legile lor.
Și vor ști astfel că Eu sunt Domnul.»“
