Profecía sobre las montañas de Israel
1»Tú, hijo de hombre, profetiza contra los montes de Israel y diles: “Montes de Israel, escuchad la palabra del Señor. 2Así dice el Señor omnipotente: El enemigo se ha burlado de vosotros diciendo: ‘Las antiguas colinas ya son nuestras’ ”. 3Por eso, profetiza y adviérteles que así dice el Señor omnipotente: “Os han asolado y arrasado por todas partes; os habéis convertido en posesión del resto de las naciones, y además habéis sido objeto de burla y de insultos por parte de la gente. 4Por eso, montes de Israel, escuchad la palabra del Señor omnipotente. Así habla el Señor omnipotente a los montes y a las colinas, a los torrentes y a los valles, a las ruinas desoladas y a los pueblos deshabitados, saqueados y escarnecidos por los pueblos vecinos. 5Esto dice el Señor omnipotente: En el ardor de mi celo me he pronunciado contra el resto de las naciones y contra todo Edom, porque con mucha alegría y profundo desprecio se han apoderado de mi tierra para destruirla y saquearla”.
6»Por eso, profetiza contra Israel, y adviérteles a los montes y a las colinas, a los torrentes y a los valles, que así dice el Señor omnipotente: “En mi celo y en mi furor he hablado, porque vosotros habéis sufrido el oprobio de las naciones. 7Por eso, así dice el Señor omnipotente: Juro con la mano en alto que las naciones vecinas también sufrirán su propia deshonra.
8»”Vosotros, en cambio, montes de Israel, echaréis ramas y produciréis frutos para mi pueblo Israel, porque está a punto de regresar. 9Yo estoy preocupado por vosotros, y os voy a proteger. Vosotros, los montes, volveréis a ser sembrados y cultivados, 10y multiplicaré al pueblo de Israel. Las ciudades serán repobladas, y reconstruidas las ruinas. 11Sobre vosotros multiplicaré a los hombres y animales, y ellos serán fecundos y numerosos. Os poblaré como en tiempos pasados, y os haré prosperar más que antes. Entonces sabréis que yo soy el Señor. 12Haré que mi pueblo Israel transite por vuestro territorio. Él te poseerá, y tú serás parte de su herencia, y ya nunca más los privarás de sus hijos.
13»”Así dice el Señor omnipotente: Por cuanto te han dicho que tú devoras a los hombres y dejas sin hijos a tu propio pueblo, 14el Señor omnipotente afirma: Ya no devorarás más hombres, ni dejarás sin hijos a tu pueblo. 15Nunca más te haré oír el ultraje de las naciones; no tendrás que volver a soportar los insultos de los pueblos, ni serás causa de tropiezo para tu nación. Lo afirma el Señor omnipotente”».
16El Señor me habló otra vez diciendo: 17«Hijo de hombre, cuando los israelitas habitaban en su propia tierra, ellos mismos la contaminaron con su conducta y sus acciones. Su conducta ante mí era semejante a la impureza de una mujer en sus días de menstruación. 18Por eso, por haber derramado tanta sangre sobre la tierra y por haberla contaminado con sus ídolos, desaté mi furor contra ellos. 19Los dispersé entre las naciones, y quedaron esparcidos entre diversos pueblos. Los juzgué según su conducta y sus acciones. 20Pero, al llegar a las distintas naciones, ellos profanaban mi santo nombre, pues se decía de ellos: “Son el pueblo del Señor, pero han tenido que abandonar su tierra”. 21Así que tuve que defender mi santo nombre, el cual los israelitas profanaban entre las naciones por donde iban.
22»Por eso, adviértele al pueblo de Israel que así dice el Señor omnipotente: “Voy a actuar, pero no por vosotros, sino por causa de mi santo nombre, que habéis profanado entre las naciones por donde habéis ido. 23Daré a conocer la grandeza de mi santo nombre, el cual ha sido profanado entre las naciones, el mismo que habéis profanado entre ellas. Cuando dé a conocer mi santidad entre vosotros, las naciones sabrán que yo soy el Señor. Lo afirma el Señor omnipotente. 24Os sacaré de entre las naciones, os reuniré de entre todos los pueblos, y os haré regresar a vuestra propia tierra. 25Os rociaré con agua pura, y quedaréis purificados. Os limpiaré de todas vuestras impurezas e idolatrías. 26Os daré un nuevo corazón, y os infundiré un espíritu nuevo; os quitaré ese corazón de piedra que ahora tenéis, y os pondré un corazón de carne. 27Infundiré mi Espíritu en vosotros, y haré que sigáis mis preceptos y obedezcáis mis leyes. 28Viviréis en la tierra que les di a vuestros antepasados, y vosotros seréis mi pueblo y yo seré vuestro Dios. 29Os libraré de todas vuestras impurezas. Haré que tengáis trigo en abundancia, y no permitiré que sufráis hambre. 30Multiplicaré el fruto de los árboles y las cosechas del campo para que no sufráis más entre las naciones el oprobio de pasar hambre. 31Así os acordaréis de vuestra mala conducta y de vuestras acciones perversas, y sentiréis vergüenza por vuestras propias iniquidades y prácticas detestables. 32Y quiero que sepáis que esto no lo hago por consideración a vosotros. Lo afirma el Señor. ¡Oh pueblo de Israel, sentid vergüenza y confusión por vuestra conducta!
33»”Así dice el Señor omnipotente: El día que yo os purifique de todas vuestras iniquidades, poblaré las ciudades y reconstruiré las ruinas. 34Se cultivará la tierra desolada, y ya no estará desierta a la vista de cuantos pasan por ella. 35Entonces se dirá: ‘Esta tierra, que antes yacía desolada, es ahora un jardín de Edén; las ciudades que antes estaban en ruinas, desoladas y destruidas, están ahora habitadas y fortificadas’. 36Entonces las naciones que quedaron a vuestro alrededor sabrán que yo, el Señor, reconstruí lo que estaba derribado y replanté lo que había quedado como desierto. Yo, el Señor, lo he dicho, y lo cumpliré”.
37»Así dice el Señor omnipotente: Todavía he de concederle al pueblo de Israel que me suplique aumentar el número de sus hombres, hasta que sean como un rebaño. 38Entonces las ciudades desoladas se llenarán de mucha gente. Serán como las ovejas que, durante las fiestas solemnes, se llevan a Jerusalén para los sacrificios. Entonces sabrán que yo soy el Señor».
Profeție cu privire la restaurarea lui Israel
1„Tu, fiul omului, profețește cu privire la munții lui Israel și spune‑le: «Munți ai lui Israel, ascultați Cuvântul Domnului! 2Așa vorbește Stăpânul Domn: dușmanul a zis despre voi: ‘Ha! Ha! Aceste înălțimi străvechi au devenit moștenirea noastră!’» 3De aceea profețește și spune că așa vorbește Stăpânul Domn: «Da, pentru că v‑au pustiit și v‑au strivit din toate părțile, devenind astfel proprietatea celorlalte neamuri, și pentru că ați ajuns o pricină de batjocură și de șușoteală pentru popoare, 4de aceea, munți ai lui Israel, ascultați Cuvântul Domnului Dumnezeu! Așa vorbește Stăpânul Domn munților, dealurilor, albiilor, văilor, ruinelor pustii și cetăților părăsite, care au fost jefuite și batjocorite de restul neamurilor din jurul vostru. 5Așa vorbește Stăpânul Domn: ‘În focul geloziei Mele am ceva de spus împotriva neamurilor înconjurătoare și împotriva întregului Edom, pentru că au făcut din țara Mea moștenirea lor și s‑au bucurat din toată inima lor și cu dispreț în sufletul lor să‑i jefuiască pășunea.’» 6Profețește cu privire la țara lui Israel și spune‑le munților, dealurilor, albiilor și văilor că așa vorbește Stăpânul Domn: «Iată, în gelozia și furia Mea am ceva de spus, din cauza batjocurii pe care ați suferit‑o din partea neamurilor. 7Așa vorbește Stăpânul Domn: Îmi ridic mâna și jur că neamurile din jurul vostru își vor purta și ele partea lor de batjocură.
8Cât despre voi, munți ai lui Israel, veți avea iarăși ramuri și veți purta din nou rod pentru poporul Meu, Israel, căci se va întoarce în curând. 9Iată, Eu Însumi sunt alături de voi! Mă voi întoarce spre voi și astfel veți fi lucrați și semănați. 10Voi înmulți pe voi oamenii, toată Casa lui Israel, toată! Cetățile vor fi din nou locuite, iar ruinele vor fi rezidite. 11Voi înmulți pe voi numărul oamenilor și al animalelor; ei vor deveni numeroși și vor fi roditori. Voi face să fiți locuiți ca odinioară și vă voi face mai mult bine decât la început. Și veți ști astfel că Eu sunt Domnul. 12Voi face să umble iarăși pe voi oameni, și anume poporul Meu Israel. Ei vă vor lua din nou în stăpânire și veți fi moștenirea lor. Nu‑i veți mai lăsa niciodată fără copii.»
13Așa vorbește Stăpânul Domn: «Țară, pentru că s‑a zis despre tine că devorezi oameni și că ți‑ai sărăcit neamul de copii, 14de aceea nu vei mai devora oameni și nu‑ți vei mai sărăci neamul de copii, zice Stăpânul Domn. 15Nu‑ți voi mai da prilej să auzi batjocura neamurilor îndreptată spre tine, nu vei mai purta disprețul popoarelor și nu‑ți vei mai face neamul să cadă, zice Stăpânul Domn.»“
16Cuvântul Domnului mi‑a vorbit, zicând: 17„Fiul omului, cei din Casa lui Israel locuiau în patria lor, dar au spurcat‑o prin calea lor și prin faptele lor. Calea lor era înaintea Mea la fel de necurată ca necurăția femeii. 18Atunci Mi‑am revărsat furia peste ei din cauza sângelui pe care îl vărsaseră în țară și din cauza idolilor cu care o spurcaseră. 19I‑am risipit printre neamuri și au fost împrăștiați prin țări străine. I‑am judecat după calea lor și după faptelor lor. 20Dar ei au ajuns la neamurile unde s‑au dus și au profanat Numele Meu cel sfânt, căci se zicea despre ei: «Aceștia sunt poporul Domnului, dar au ieșit din țara lor!» 21Totuși, am vrut să scap cinstea Numelui Meu cel sfânt, pe care‑l profana Casa lui Israel printre neamurile unde ajunseseră.
22Prin urmare, spune‑i Casei lui Israel: «Așa vorbește Stăpânul Domn: ‘Nu datorită vouă fac aceste lucruri, Casă a lui Israel, ci datorită Numelui Meu cel sfânt, pe care voi l‑ați profanat printre neamurile unde ați ajuns. 23Îmi voi sfinți23 Vezi 20:41 și Num. 20:12. Numele Meu cel mare care a fost profanat printre neamuri, Numele pe care voi l‑ați profanat în mijlocul lor. Și neamurile vor ști că Eu sunt Domnul, zice Stăpânul Domn, când Mă voi arăta sfânt prin voi înaintea ochilor lor.
24Vă voi lua dintre neamuri, vă voi strânge din toate țările străine și vă voi aduce în țara voastră. 25Vă voi stropi cu apă curată și veți fi curățiți. Vă voi curăți de toate necurățiile voastre și de toți idolii voștri. 26Vă voi da o inimă nouă și voi pune înăuntrul vostru un duh nou. Voi lua inima de piatră din trupul vostru și vă voi da o inimă de carne. 27Voi pune Duhul Meu înăuntrul vostru și vă voi face să urmați hotărârile Mele, să păziți judecățile Mele și să le împliniți. 28Veți locui în țara pe care am dat‑o părinților voștri. Voi veți fi poporul Meu, iar Eu voi fi Dumnezeul vostru. 29Vă voi izbăvi de toate necurățiile voastre. Voi chema grânele și le voi înmulți și nu voi mai trimite foametea peste voi. 30Voi înmulți roadele pomilor și recolta câmpului, ca să nu mai fiți de dispreț printre neamuri din cauza foametei. 31Atunci vă veți aduce aminte de căile voastre cele rele și de faptele voastre care n‑au fost bune și vă va fi scârbă de voi înșivă din cauza nelegiuirilor și a urâciunilor voastre. 32Dar să știți că lucrurile acestea nu le fac datorită vouă, zice Stăpânul Domn. Rușinați‑vă și jenați‑vă din cauza căilor voastre, Casă a lui Israel!’»
33Așa vorbește Stăpânul Domn: «În ziua când vă voi curăți de toate nelegiuirile voastre, voi face să fie locuite cetățile voastre, iar ruinele vor fi rezidite. 34Țara pustiită va fi din nou lucrată și nu va mai fi o pustietate înaintea ochilor tuturor trecătorilor. 35Atunci ei vor spune: ‘Țara aceasta care era pustiită, a ajuns precum grădina Edenului, iar cetățile care zăceau în ruine, pustiite și dărâmate, au ajuns așezări fortificate!’ 36Și neamurile care vor fi lăsate în jurul vostru vor ști atunci că Eu, Domnul, am rezidit dărâmăturile și am resădit ce fusese pustiit. Eu, Domnul, am vorbit și voi face întocmai.»
37Așa vorbește Stăpânul Domn: «Pe lângă toate aceste lucruri, Mă voi lăsa înduplecat de Casa lui Israel și iată ce voi face pentru ei: îi voi înmulți pe oameni ca pe o turmă de oi. 38La fel de numeroase ca turmele pentru jertfe, ca turmele care sunt aduse la Ierusalim la sărbătorile periodice, așa de pline cu turme de oameni vor fi și cetățile lor părăsite. Și vor ști astfel că Eu sunt Domnul.»“
