Edicto real en favor de los judíos
1Ese mismo día, el rey Asuero le dio a la reina Ester las propiedades de Amán, el enemigo de los judíos. Mardoqueo se presentó ante el rey, porque Ester le había dicho cuál era su parentesco con ella. 2El rey se quitó el anillo con su sello, el cual había recuperado de Amán, y se lo obsequió a Mardoqueo. Ester, por su parte, lo designó administrador de las propiedades de Amán.
3Luego Ester volvió a interceder ante el rey. Se echó a sus pies y, con lágrimas en los ojos, le suplicó que pusiera fin al malvado plan que Amán el agagueo había maquinado contra los judíos. 4El rey le extendió a Ester el cetro de oro. Entonces ella se levantó y, permaneciendo de pie ante él, 5dijo:
―Si me he ganado el favor del rey, y si piensa que es correcto hacerlo y está contento conmigo, dígnese dar una contraorden que invalide los decretos para aniquilar a los judíos que están en todas las provincias del reino, los cuales fraguó y escribió Amán hijo de Hamedata, el agagueo. 6Porque ¿cómo podría yo ver el mal que se cierne sobre mi pueblo? ¿Cómo podría ver impasible el exterminio de mi gente?
7El rey Asuero respondió entonces a la reina Ester y a Mardoqueo el judío:
―Debido a que Amán atentó contra los judíos, le he dado sus propiedades a Ester, y a él lo han colgado en la estaca. 8Redactad ahora, en mi nombre, otro decreto en favor de los judíos, como mejor os parezca, y selladlo con mi anillo real. Un documento escrito en mi nombre, y sellado con mi anillo, es imposible revocarlo.
9De inmediato fueron convocados los secretarios del rey. Era el día veintitrés del mes tercero, el mes de siván. Se escribió todo lo que Mardoqueo ordenó a los judíos y a los sátrapas, intendentes y funcionarios de las ciento veintisiete provincias que se extendían desde la India hasta Cus. Esas órdenes se promulgaron en la escritura de cada provincia y en el idioma de cada pueblo, y también en la escritura e idioma propios de los judíos. 10Mardoqueo escribió los decretos en nombre del rey Asuero, los selló con el anillo real y los envió por medio de mensajeros del rey, que montaban veloces corceles de las caballerizas reales.
11El edicto del rey facultaba a los judíos de cada ciudad a reunirse y defenderse, a exterminar, matar y aniquilar a cualquier fuerza armada de cualquier pueblo o provincia que los atacara a ellos o a sus mujeres y niños, y a apoderarse de los bienes de sus enemigos. 12Para llevar esto a cabo en todas las provincias del rey Asuero, los judíos fijaron el día trece del mes doce, que es el mes de adar. 13En cada provincia se emitiría como ley una copia del edicto, y se daría a conocer a todos los pueblos. Así los judíos estarían preparados ese día para vengarse de sus enemigos.
14Los mensajeros, siguiendo las órdenes del rey, salieron de inmediato montando veloces corceles. El edicto se publicó también en la ciudadela de Susa.
15Mardoqueo salió de la presencia del rey vistiendo ropas reales de azul y blanco, una gran corona de oro y un manto de lino fino color púrpura. La ciudad de Susa estalló en gritos de alegría. 16Para los judíos, aquel fue un tiempo de luz y de alegría, júbilo y honor. 17En cada provincia y ciudad adonde llegaban el edicto y la orden del rey había alegría y regocijo entre los judíos, con banquetes y festejos. Y muchas personas de otros pueblos se hicieron judíos por miedo a ellos.
Remedierea crizei
1În acea zi, împăratul Ahașveroș i‑a dat împărătesei Estera proprietatea lui Haman, dușmanul iudeilor, iar Mardoheu a ajuns înaintea împăratului, căci Estera îi spusese că erau rude. 2Împăratul și‑a scos de pe deget inelul cu sigiliul imperial, pe care‑l luase înapoi de la Haman, și i l‑a dat lui Mardoheu. Iar Estera l‑a pus pe Mardoheu stăpân peste proprietatea lui Haman.
3Apoi Estera s‑a dus din nou înaintea împăratului și i‑a vorbit. A căzut la picioarele lui, a plâns și a căutat bunăvoința lui, ca să oprească răul adus de agaghitul Haman și planul pe care acesta l‑a urzit împotriva iudeilor. 4Împăratul i‑a întins Esterei sceptrul de aur, iar Estera s‑a ridicat și a stat înaintea împăratului.
5Ea a zis atunci:
– Dacă împăratul crede că este bine și dacă am găsit bunăvoință înaintea lui, dacă sfatul acesta i se pare potrivit împăratului, iar eu sunt plăcută în ochii lui, să fie scris să se anuleze scrisorile gândite de Haman, fiul lui Hamedata, agaghitul, pe care le‑a scris ca să‑i stârpească pe iudeii din toate provinciile împăratului. 6Cum aș putea să văd eu nenorocirea care va veni peste poporul meu și cum aș putea să văd nimicirea neamului meu?
7Împăratul Ahașveroș i‑a zis atunci împărătesei Estera și iudeului Mardoheu:
– Iată, i‑am dat Esterei proprietatea lui Haman, iar el a fost spânzurat pe lemn, deoarece ridicase mâna împotriva iudeilor. 8Scrieți deci cu privire la iudei ce credeți că este bine8 Lit.: iudei potrivit cu ce este bine în ochii voștri., în numele împăratului, și pecetluiți cu inelul împăratului, căci o scrisoare care a fost scrisă în numele împăratului și pecetluită cu inelul împăratului nu poate fi anulată.
9Scribii împăratului au fost chemați atunci, în luna a treia, adică în luna Sivan9 Luna a treia în calendarul babilonian, care corespunde lunilor mai‑iunie., în a douăzeci și treia zi, și s‑a scris fiecare poruncă a lui Mardoheu atât pentru iudei, cât și pentru satrapi, pentru guvernatori și pentru conducătorii celor o sută douăzeci și șapte de provincii care se întindeau din India până în Cuș9 Regiunea Nilului Superior. Etiopia și teritoriile învecinate.. S‑a scris fiecărei provincii în scrierea ei și fiecărui popor în limba lui, iar iudeilor – în scrierea și limba lor. 10El a scris în numele împăratului Ahașveroș, a pecetluit cu inelul împăratului și a trimis scrisorile prin curieri călare, călărind armăsari crescuți în herghelia imperială. 11Împăratul dădea iudeilor din fiecare cetate dreptul de a se aduna și de a‑și apăra viețile, de a nimici, de a ucide și de a stârpi orice armată, popor sau provincie care s‑ar ridica împotriva lor, a copiilor și a femeilor lor, ca să le prade averile. 12Puteau să facă aceasta în toate provinciile împăratului Ahașveroș, într‑o singură zi, și anume în ziua a treisprezecea a lunii a douăsprezecea, adică a lunii Adar. 13O copie a scrisorii era dată ca lege în fiecare provincie, făcându‑se cunoscut tuturor popoarelor că iudeii sunt gata ca, în acea zi, să se răzbune împotriva dușmanilor lor. 14Curierii, călare pe armăsarii împăratului, au plecat în mare grabă, după porunca împăratului. Decretul a fost dat și în citadela Susei.
15Mardoheu a ieșit din prezența împăratului, purtând o mantie imperială alb‑albăstruie, o coroană mare de aur și o robă de in subțire și de purpură. Cei din cetatea Susa strigau de bucurie. 16Pentru iudei nu era decât fericire și bucurie, veselie și onoare. 17În fiecare provincie și în fiecare cetate, oriunde ajungea decretul împăratului, era bucurie și veselie printre iudei, erau ospețe și zile de sărbătoare. Și mulți oameni din popoarele țării s‑au făcut iudei, căci îi apucase groaza de iudei.
