El horno en llamas
1El rey Nabucodonosor mandó hacer una estatua de oro, de veintisiete metros de alto por dos metros y medio3:1 veintisiete metros … dos metros y medio. Lit. sesenta codos … seis codos. de ancho, y mandó que la colocaran en los llanos de Dura, en la provincia de Babilonia. 2Luego ordenó a los sátrapas, prefectos, gobernadores, consejeros, tesoreros, jueces, magistrados y demás oficiales de las provincias que asistieran a la dedicación de la estatua que había mandado erigir. 3Para celebrar tal dedicación, los sátrapas, prefectos, gobernadores, consejeros, tesoreros, jueces, magistrados y demás oficiales de las provincias se reunieron ante la estatua. 4Entonces los heraldos proclamaron en voz alta: «A vosotros, pueblos, naciones y gente de toda lengua, se os ordena lo siguiente: 5Tan pronto como escuchéis la música de trompetas, flautas, cítaras, liras, arpas, zampoñas y otros instrumentos musicales, deberéis inclinaros y adorar la estatua de oro que el rey Nabucodonosor ha mandado erigir. 6Todo el que no se incline ante ella ni la adore será arrojado de inmediato a un horno en llamas».
7Ante tal amenaza, tan pronto como se escuchó la música de todos esos instrumentos musicales, todos los pueblos y naciones, y gente de toda lengua, se inclinaron y adoraron la estatua de oro que el rey Nabucodonosor había mandado erigir. 8Pero algunos astrólogos se presentaron ante el rey y acusaron a los judíos:
9―¡Que viva el rey para siempre! —exclamaron—. 10El rey ha emitido un decreto ordenando que todo el que oiga la música de trompetas, flautas, cítaras, liras, arpas, zampoñas y otros instrumentos musicales se incline ante la estatua de oro y la adore. 11También ha ordenado que todo el que no se incline ante la estatua ni la adore sea arrojado a un horno en llamas. 12Pero hay algunos judíos, a quienes el rey ha puesto al frente de la provincia de Babilonia, que no acatan sus órdenes. No adoran a los dioses del rey ni a la estatua de oro que mandó erigir. Se trata de Sadrac, Mesac y Abednego.
13Lleno de ira, Nabucodonosor los mandó llamar. Cuando los jóvenes se presentaron ante el rey, 14Nabucodonosor les dijo:
―Vosotros tres, ¿es verdad que no honráis a mis dioses ni adoráis a la estatua de oro que he mandado erigir? 15En cuanto escuchéis la música de los instrumentos musicales, más os vale que os inclinéis ante la estatua que he mandado hacer y que la adoréis. De lo contrario, seréis lanzados de inmediato a un horno en llamas, ¡y no habrá dios capaz de libraros de mis manos!
16Sadrac, Mesac y Abednego respondieron a Nabucodonosor:
―¡No hace falta que nos defendamos ante ti! 17Si se nos arroja al horno en llamas, el Dios al que servimos puede librarnos del horno y de tus manos. 18Pero, aun si nuestro Dios no lo hace así, has de saber que no honraremos a tus dioses ni adoraremos tu estatua.
19Ante la respuesta de Sadrac, Mesac y Abednego, Nabucodonosor se puso muy furioso y cambió su actitud hacia ellos. Mandó entonces que se calentara el horno siete veces más de lo normal, 20y que algunos de los soldados más fuertes de su ejército ataran a los tres jóvenes y los arrojaran al horno en llamas. 21Fue así como los arrojaron al horno con sus mantos, sandalias, turbantes y todo, es decir, tal y como estaban vestidos. 22Tan inmediata fue la orden del rey, y tan caliente estaba el horno, que las llamas alcanzaron y mataron a los soldados que arrojaron a Sadrac, Mesac y Abednego, 23los cuales, atados de pies y manos, cayeron dentro del horno en llamas.
24En ese momento Nabucodonosor se puso de pie, y sorprendido les preguntó a sus consejeros:
―¿Acaso no eran tres los hombres que atamos y arrojamos al fuego?
―Así es, rey —le respondieron.
25―¡Pues mirad! —exclamó—. Allí en el fuego veo a cuatro hombres, sin ataduras y sin daño alguno, ¡y el cuarto tiene la apariencia de un dios!3:25 dios. Lit. hijo de dioses.
26Dicho esto, Nabucodonosor se acercó a la puerta del horno en llamas y gritó:
―Sadrac, Mesac y Abednego, siervos del Dios Altísimo, ¡salid de ahí, y venid aquí!
Cuando los tres jóvenes salieron del horno, 27los sátrapas, prefectos, gobernadores y consejeros reales se arremolinaron en torno a ellos y vieron que el fuego no les había causado ningún daño, y que ni uno solo de sus cabellos se había chamuscado; es más, su ropa no estaba quemada ¡y ni siquiera olía a humo!
28Entonces exclamó Nabucodonosor: «¡Alabado sea el Dios de estos jóvenes, que envió a su ángel y los salvó! Ellos confiaron en él y, desafiando la orden real, optaron por la muerte antes que honrar o adorar a otro dios que no fuera el suyo. 29Por tanto, yo decreto que se descuartice a cualquiera que hable en contra del Dios de Sadrac, Mesac y Abednego, y que su casa sea reducida a cenizas, sin importar la nación a que pertenezca o la lengua que hable. ¡No hay otro dios que pueda salvar de esta manera!»
30Después de eso, el rey ascendió a Sadrac, Mesac y Abednego a un alto puesto en la provincia de Babilonia.
Statuia de aur și cuptorul aprins
1Împăratul Nebucadnețar a făcut o statuie de aur, înaltă de șaizeci de coți și lată de șase coți1 Aproximativ 30 m înălțime și 3 m lățime. Probabil un fel de coloană la capătul căreia se afla chipul zeului protector al împăratului, Nebo (Nabu)., pe care a ridicat‑o în valea Dura, în provincia Babilonului. 2Împăratul Nebucadnețar a poruncit să se adune satrapii, demnitarii, guvernatorii, sfetnicii, vistiernicii, judecătorii, magistrații și toți ceilalți conducători ai provinciei2-3 Sau: provinciilor., ca să vină la dedicarea statuii ridicate de împăratul Nebucadnețar. 3Satrapii, demnitarii, guvernatorii, sfetnicii, vistiernicii, judecătorii, magistrații și toți ceilalți conducători ai provinciei s‑au adunat pentru dedicarea statuii pe care a ridicat‑o împăratul Nebucadnețar. Ei au stat înaintea statuii ridicate de împăratul Nebucadnețar și 4un crainic a proclamat cu glas tare, zicând:
„Popoare, neamuri și oameni de orice limbă! 5În clipa când veți auzi sunetul cornului5 Ebr.: qeren, un corn de animal (cel mai adesea de berbec) din care era confecționat cornul ca instrument (șofar). Pentru șofar, vezi nota de la Ex. 19:16 [peste tot în capitol]., al flautului, al țiterei, al lirei, al psalterionului,5 Cuvintele traduse cu țiteră, liră și psalterion sunt singurele cuvinte de origine grecească din cartea Daniel. Muzicienii greci și instrumentele lor sunt atestate de inscripțiile asiriene încă înainte de Nebucadnețar. al fluierului și a tot felul de alte instrumente muzicale, să vă prosternați și să vă închinați înaintea statuii de aur pe care a ridicat‑o împăratul Nebucadnețar. 6Cine nu se va prosterna și nu se va închina, va fi aruncat chiar în clipa aceea în mijlocul unui cuptor aprins.“
7Astfel, când au auzit sunetul cornului, al flautului, al țiterei, al lirei, al psalterionului și a tot felul de alte instrumente muzicale, toate popoarele, neamurile și oamenii de toate limbile s‑au prosternat și s‑au închinat statuii de aur, ridicate de împăratul Nebucadnețar.
8Cu prilejul acesta, chiar în aceeași perioadă, câțiva dintre astrologi8 Vezi nota de la 2:2. au ieșit în față și i‑au pârât pe iudei. 9Ei i‑au zis împăratului Nebucadnețar: „Să trăiești veșnic, împărate! 10Tu, împărate, ai dat o poruncă potrivit căreia orice om care aude sunetul cornului, al flautului, al țiterei, al lirei, al psalterionului, al fluierului și a tot felul de alte instrumente muzicale să se prosterneze și să se închine statuii de aur, 11iar cine nu se prosternează și nu se închină, să fie aruncat în cuptorul aprins. 12Dar sunt niște iudei, pe care i‑ai numit în slujba de administratori ai provinciei Babilonului, și anume Șadrak, Meșak și Abed-Nego, oameni care nu țin seama deloc de tine, împărate! Ei nu slujesc dumnezeilor tăi și nu se închină statuii de aur pe care ai ridicat‑o.“
13Atunci Nebucadnețar, aprins de mânie, a poruncit să fie aduși Șadrak, Meșak și Abed-Nego. Bărbații aceștia au fost aduși înaintea împăratului, 14iar Nebucadnețar le‑a zis:
– Șadrak, Meșak și Abed-Nego, este adevărat că voi nu slujiți dumnezeilor mei și nu vă închinați statuii de aur pe care am ridicat‑o?! 15Acum fiți gata ca, în clipa în care veți auzi sunetul cornului, al flautului, al țiterei, al lirei, al psalterionului, al fluierului și a tot felul de alte instrumente muzicale, să vă prosternați și să vă închinați statuii pe care am făcut‑o. Dacă nu vă veți închina, veți fi aruncați de îndată în mijlocul unui cuptor aprins. Și care este dumnezeul acela care vă va izbăvi din mâna mea?
16Șadrak, Meșak și Abed-Nego i‑au răspuns împăratului:
– O, Nebucadnețar, noi n‑avem nevoie să‑ți răspundem în această privință! 17Iată, Dumnezeul nostru, Căruia Îi slujim, poate să ne scape din cuptorul aprins și ne va izbăvi și din mâna ta, împărate! 18Și chiar dacă nu va fi așa, să știi, împărate, că nu vom sluji dumnezeilor tăi și nici nu ne vom închina statuii de aur pe care ai ridicat‑o.
19Atunci Nebucadnețar s‑a umplut de mânie și i s‑a schimbat înfățișarea feței din cauza lui Șadrak, a lui Meșak și a lui Abed-Nego. A poruncit să se încălzească cuptorul de șapte ori mai mult19 Sau: cât se putea de tare, cifra șapte simbolizând adesea completitudinea. decât trebuia încălzit. 20Apoi a poruncit unora dintre cei mai puternici bărbați din armata lui să‑i lege pe Șadrak, pe Meșak și pe Abed-Nego și să‑i arunce în cuptorul aprins. 21Astfel, oamenii aceștia au fost legați, așa cum erau îmbrăcați, în mantalele, tunicile, turbanele și celelalte haine ale lor, și au fost aruncați în mijlocul cuptorului aprins. 22Fiindcă porunca împăratului a fost grabnică, iar cuptorul fusese încălzit peste măsură, acei oameni care s‑au urcat cu Șadrak, Meșak și Abed-Nego au fost uciși de flacăra focului, 23iar cei trei bărbați – Șadrak, Meșak și Abed-Nego – legați fiind, au căzut în mijlocul cuptorului aprins.
24Atunci împăratul Nebucadnețar s‑a înspăimântat și s‑a ridicat în grabă.
El le‑a zis sfetnicilor săi:
– Nu am aruncat noi în mijlocul focului trei bărbați legați?
Ei i‑au răspuns împăratului:
– Sigur, împărate!
25El a zis:
– Iată, eu văd patru bărbați umblând liberi și nevătămați în mijlocul focului, iar înfățișarea celui de‑al patrulea seamănă cu a unui fiu de dumnezei.
26Atunci Nebucadnețar s‑a apropiat de ușa cuptorului aprins și a strigat: „Șadrak, Meșak și Abed-Nego, slujitori ai Dumnezeului cel Preaînalt, ieșiți afară și veniți încoace!“
Șadrak, Meșak și Abed-Nego au ieșit din mijlocul focului. 27Satrapii, demnitarii, guvernatorii și sfetnicii împăratului s‑au strâns cu toții și au văzut că focul nu avusese nicio putere asupra trupurilor acestor bărbați, că părul capului lor nu se pârlise, că mantiile lor rămăseseră neschimbate și că nici măcar miros de fum nu se prinsese de ei.
28Nebucadnețar a zis:
„Binecuvântat să fie Dumnezeul lui Șadrak, al lui Meșak și al lui Abed-Nego, Care l‑a trimis pe îngerul Său și i‑a izbăvit pe slujitorii Săi. Ei s‑au încrezut în El, au desconsiderat porunca împăratului și și‑au dat mai degrabă trupurile lor, decât să slujească și să se închine oricărui alt dumnezeu decât Dumnezeului lor. 29Prin aceasta, dau o poruncă potrivit căreia, orice om, din orice popor, din orice neam sau de orice limbă ar fi, care va vorbi de rău despre Dumnezeul lui Șadrak, al lui Meșak și al lui Abed-Nego, să fie făcut bucăți, iar casa lui să fie prefăcută într‑un morman de gunoi, pentru că nu există un alt Dumnezeu care să poată izbăvi în felul acesta.“
30După aceea, împăratul i‑a promovat pe Șadrak, Meșak și Abed-Nego în provincia Babilonului.
