Apocalipsis 7 – CST & NTLR

Nueva Versión Internacional (Castilian)

Apocalipsis 7:1-17

Los 144.000 sellados

1Después de esto vi a cuatro ángeles en los cuatro ángulos de la tierra. Estaban allí de pie, deteniendo los cuatro vientos para que estos no se desataran sobre la tierra, el mar y los árboles. 2Vi también a otro ángel que venía del oriente con el sello del Dios vivo. Gritó con voz potente a los cuatro ángeles a quienes se les había permitido hacer daño a la tierra y al mar: 3«¡No hagáis daño ni a la tierra, ni al mar ni a los árboles, hasta que hayamos puesto un sello en la frente de los siervos de nuestro Dios!» 4Y oí el número de los que fueron sellados: ciento cuarenta y cuatro mil de todas las tribus de Israel.

5De la tribu de Judá fueron sellados doce mil;

de la tribu de Rubén, doce mil;

de la tribu de Gad, doce mil;

6de la tribu de Aser, doce mil;

de la tribu de Neftalí, doce mil;

de la tribu de Manasés, doce mil;

7de la tribu de Simeón, doce mil;

de la tribu de Leví, doce mil;

de la tribu de Isacar, doce mil;

8de la tribu de Zabulón, doce mil;

de la tribu de José, doce mil;

de la tribu de Benjamín, doce mil.

La gran multitud con túnicas blancas

9Después de esto miré, y apareció una multitud tomada de todas las naciones, tribus, pueblos y lenguas; era tan grande que nadie podía contarla. Estaban de pie delante del trono y del Cordero, vestidos de túnicas blancas y con ramas de palma en la mano. 10Gritaban a gran voz:

«¡La salvación viene de nuestro Dios,

que está sentado en el trono,

y del Cordero!»

11Todos los ángeles estaban de pie alrededor del trono, de los ancianos y de los cuatro seres vivientes. Se postraron rostro en tierra delante del trono, y adoraron a Dios 12diciendo:

«¡Amén!

La alabanza, la gloria,

la sabiduría, la acción de gracias,

la honra, el poder y la fortaleza

son de nuestro Dios por los siglos de los siglos.

¡Amén!»

13Entonces uno de los ancianos me preguntó:

―Esos que están vestidos de blanco, ¿quiénes son, y de dónde vienen?

14―Eso tú lo sabes, mi señor —respondí.

Él me dijo:

―Aquellos son los que están saliendo de la gran tribulación;

han lavado y blanqueado sus túnicas en la sangre del Cordero.

15Por eso están delante del trono de Dios,

y día y noche le sirven en su templo;

y el que está sentado en el trono

les dará refugio en su santuario.7:15 les dará … santuario. Lit. extenderá su tienda sobre ellos.

16Ya no sufrirán hambre ni sed.

No los abatirá el sol ni ningún calor abrasador.

17Porque el Cordero que está en el trono los pastoreará

y los guiará a fuentes de agua viva;

y Dios enjugará toda lágrima de sus ojos.

Nouă Traducere În Limba Română

Apocalipsa 7:1-17

Pecetluirea celor o sută patruzeci și patru de mii

1După aceea, am văzut patru îngeri care stăteau la cele patru colțuri ale pământului, ținând cele patru vânturi ale pământului, pentru ca niciun vânt să nu mai sufle pe pământ, pe mare sau peste vreun copac. 2Am văzut un alt înger care urca de la răsăritul soarelui și care avea sigiliul Dumnezeului cel Viu. El a strigat cu glas tare spre cei patru îngeri cărora le fusese dat să facă rău pământului și mării, 3zicând: „Nu faceți rău nici pământului, nici mării, nici copacilor, până nu vom pune sigiliul pe fruntea robilor Dumnezeului nostru!“ 4Și am auzit numărul celor ce fuseseră pecetluiți: fuseseră pecetluiți o sută patruzeci și patru de mii din toate semințiile fiilor lui Israel:

5din seminția lui Iuda au fost pecetluiți douăsprezece mii;

din seminția lui Ruben – douăsprezece mii;

din seminția lui Gad – douăsprezece mii;

6din seminția lui Așer – douăsprezece mii;

din seminția lui Neftali – douăsprezece mii;

din seminția lui Manase – douăsprezece mii;

7din seminția lui Simeon – douăsprezece mii;

din seminția lui Levi – douăsprezece mii;

din seminția lui Isahar – douăsprezece mii;

8din seminția lui Zabulon – douăsprezece mii;

din seminția lui Iosif – douăsprezece mii;

din seminția lui Beniamin – douăsprezece mii au fost pecetluiți.

Marea mulțime în robe albe

9După toate acestea, m‑am uitat și iată că era o mare mulțime, pe care nimeni n‑o putea număra, din toate neamurile, semințiile, popoarele și limbile. Stăteau înaintea tronului și înaintea Mielului, erau îmbrăcați în robe albe și aveau ramuri de palmier în mâini.

10Ei strigau cu glas tare, zicând:

„Mântuirea este a Dumnezeului nostru,

Care stă pe tron,

și a Mielului!“

11Toți îngerii stăteau de jur împrejurul tronului, al bătrânilor și al celor patru ființe vii. Ei s‑au aruncat cu fețele la pământ înaintea tronului și I s‑au închinat lui Dumnezeu, 12zicând:

„Amin! Lauda și slava,

înțelepciunea și mulțumirea,

cinstea, puterea și tăria

să fie ale Dumnezeului nostru în vecii vecilor! Amin.“

13Unul dintre bătrâni m‑a întrebat, zicând:

– Cine sunt aceștia îmbrăcați în robe albe și de unde au venit?

14I‑am răspuns:

– Domnule, tu știi!

El mi‑a zis:

– Aceștia sunt cei care vin din necazul cel mare;

ei și‑au spălat robele

și le‑au albit în sângele Mielului.

15De aceea sunt ei înaintea tronului lui Dumnezeu

și I se închină zi și noapte în Templul Lui;

iar Cel Ce stă pe tron Își va întinde cortul peste ei.

16Nu le va mai fi nici foame, nici sete

și nu va mai cădea peste ei arșița soarelui,

nici vreo altă căldură arzătoare,

17pentru că Mielul din mijlocul tronului îi va păstori

și îi va conduce la izvoarele apelor vieții,

iar Dumnezeu va șterge orice lacrimă din ochii lor.