Apocalipsis 18 – CST & NTLR

Nueva Versión Internacional (Castilian)

Apocalipsis 18:1-24

La caída de Babilonia

1Después de esto vi a otro ángel que bajaba del cielo. Tenía mucho poder, y la tierra se iluminó con su resplandor. 2Gritó a gran voz:

«¡Ha caído! ¡Ha caído la gran Babilonia!

Se ha convertido en morada de demonios

y en guarida de todo espíritu maligno,

en nido de toda ave impura y detestable.

3Porque todas las naciones han bebido

el excitante vino de su adulterio;

los reyes de la tierra cometieron adulterio con ella,

y los comerciantes de la tierra se enriquecieron

a costa de lo que ella despilfarraba en sus lujos».

4Luego oí otra voz del cielo que decía:

«Salid de ella, pueblo mío,

para que no seáis cómplices de sus pecados,

ni os alcance ninguna de sus plagas;

5pues sus pecados se han amontonado hasta el cielo,

y de sus injusticias se ha acordado Dios.

6Pagadle con la misma moneda;

Dadle el doble de lo que ha cometido,

y en la misma copa en que ella preparó bebida

mezcladle una doble porción.

7En la medida en que ella se entregó a la vanagloria y al arrogante lujo,

dadle tormento y aflicción;

porque en su corazón se jacta:

“Estoy sentada como reina;

no soy viuda ni sufriré jamás”.

8Por eso, en un solo día le sobrevendrán sus plagas:

pestilencia, aflicción y hambre.

Será consumida por el fuego,

porque poderoso es el Señor Dios que la juzga».

9Cuando los reyes de la tierra que cometieron adulterio con ella y compartieron su lujo vean el humo del fuego que la consume, llorarán de dolor por ella. 10Aterrorizados al ver semejante castigo, se mantendrán a distancia y gritarán:

«¡Ay! ¡Ay de ti, la gran ciudad,

Babilonia, ciudad poderosa,

porque en una sola hora ha llegado tu juicio!»

11Los comerciantes de la tierra llorarán y harán duelo por ella, porque ya no habrá quien les compre sus mercaderías: 12artículos de oro, plata, piedras preciosas y perlas; lino fino, púrpura, telas de seda y escarlata; toda clase de maderas de cedro; los más variados objetos, hechos de marfil, de madera preciosa, de bronce, de hierro y de mármol; 13cargamentos de canela y especias aromáticas; de incienso, mirra y perfumes; de vino y aceite; de harina refinada y trigo; de ganado vacuno y de corderos; de caballos y carruajes; y hasta de seres humanos, vendidos como esclavos.

14Y dirán: «Se ha apartado de ti el fruto que con toda el alma codiciabas. Has perdido todas tus cosas suntuosas y espléndidas, y nunca las recuperarás». 15Los comerciantes que vendían estas mercaderías y se habían enriquecido a costa de ella se mantendrán a distancia, aterrorizados al ver semejante castigo. Llorarán y harán lamentación:

16«¡Ay! ¡Ay de la gran ciudad,

vestida de lino fino, de púrpura y escarlata,

y adornada con oro, piedras preciosas y perlas,

17porque en una sola hora ha quedado destruida toda tu riqueza!»

Todos los capitanes de barco, los pasajeros, los marineros y todos los que viven del mar se detendrán a lo lejos. 18Al ver el humo del fuego que la consume, exclamarán: «¿Hubo jamás alguna ciudad como esta gran ciudad?» 19Harán duelo,18:19 Harán duelo. Lit. Se echaron polvo en la cabeza. llorando y lamentándose a gritos:

«¡Ay! ¡Ay de la gran ciudad,

con cuya opulencia se enriquecieron

todos los dueños de flotas navieras!

¡En una sola hora ha quedado destruida!

20¡Alégrate, oh cielo, por lo que le ha sucedido!

¡Alegraos también vosotros, santos, apóstoles y profetas!,

porque Dios, al juzgarla,

os ha hecho justicia».

21Entonces un ángel poderoso levantó una piedra del tamaño de una gran rueda de molino, y la arrojó al mar diciendo:

«Así también tú, Babilonia, gran ciudad,

serás derribada con la misma violencia,

y desaparecerás de la faz de la tierra.

22Jamás volverá a oírse en ti

la música de los cantantes

y de arpas, flautas y trompetas.

Jamás volverá a hallarse en ti

ningún tipo de artesano.

Jamás volverá a oírse en ti

el ruido de la rueda de molino.

23Jamás volverá a brillar en ti

la luz de ninguna lámpara.

Jamás volverá a sentirse en ti

el regocijo de las nupcias.18:23 el regocijo de las nupcias. Lit. la voz del novio y de la novia.

Porque tus comerciantes

eran los magnates del mundo,

porque con tus hechicerías

engañaste a todas las naciones,

24porque en ti se halló sangre de profetas y de santos,

y de todos los que han sido asesinados en la tierra».

Nouă Traducere În Limba Română

Apocalipsa 18:1-24

Căderea Babilonului

1După acestea, am văzut un alt înger care cobora din cer și care avea o mare autoritate. Pământul a fost luminat de slava lui.

2El a strigat cu glas tare, zicând:

„A căzut, a căzut marele Babilon,

a devenit o locuință a demonilor,

un adăpost pentru orice duh necurat,

un adăpost pentru orice pasăre necurată,

un adăpost pentru orice fiară necurată și detestată,

3pentru că din vinul furiei curviei ei au băut toate neamurile,

regii pământului au curvit cu ea,

iar negustorii pământului s‑au îmbogățit din puterea senzualității3 Sau: luxului. ei!“

4Am auzit un alt glas din cer, zicând:

„Ieși afară din ea, poporul Meu,

ca să nu fii părtaș păcatelor ei

și să nu primești din urgiile ei,

5pentru că păcatele ei s‑au îngrămădit până la cer,

iar Dumnezeu Și‑a adus aminte de nelegiuirile ei!

6Răsplătiți‑i după cum i‑a răsplătit și ea pe alții

și plătiți‑i înapoi dublu pentru faptele ei;

în paharul în care a amestecat ea,

amestecați‑i o porție dublă!

7Dați‑i tot atâta chin și jale,

pe cât s‑a slăvit ea pe sine și a trăit în senzualitate7 Este un verb derivat din același radical al termenului din v. 3, care trimite spre o viață determinată de dorințele puternice, nestăpânite, care, la rândul lor, generează dezmăț și lux.!

Pentru că zice în inima ei:

«Șed ca o regină,

nu sunt văduvă și nu voi vedea niciodată jalea!»

8De aceea, urgiile vor veni asupra ei într‑o singură zi

– moarte, jale și foamete –

și va fi arsă în foc,

pentru că Domnul Dumnezeu,

Care o judecă, este puternic.

9Împărații pământului, care au curvit cu ea și au trăit în senzualitate9 Vezi notele de la v. 3, 7., o vor plânge și o vor boci când vor vedea fumul arderii ei. 10Ei vor sta departe, de frica chinului ei, zicând:

«Vai, vai, cetatea cea mare,

Babilonul, cetatea cea puternică!

Într‑un ceas a venit condamnarea ta!»

11Negustorii pământului o plâng și o jelesc, pentru că nimeni nu le mai cumpără marfa: 12marfă de aur, argint, pietre prețioase, perle; in fin, purpură, mătase și țesătură cărămizie; tot felul de lucruri din lemn de lămâi, tot felul de lucruri din fildeș, tot felul de lucruri din lemn prețios; bronz, fier și marmură; 13scorțișoară, condimente, tămâie, parfum, tămâie scumpă, vin și ulei de măsline, făină aleasă, grâu, animale de povară, oi, cai, care, trupuri13 Cu referire, probabil, la sclavi (vezi, de asemenea, Gen. 12:5 și nota aferentă). și suflete ale oamenilor.

14Rodul după care tânjea sufletul tău

s‑a dus de la tine;

toate lucrurile tale luxoase și strălucitoare

sunt pierdute pentru tine

și niciodată nu vor mai fi găsite.

15Cei ce fac comerț cu aceste lucruri, care s‑au îmbogățit de pe urma ei, vor sta departe, de frica chinului ei, plângând, jelindu‑se 16și zicând:

«Vai, vai, cetatea cea mare,

îmbrăcată în in fin,

în țesătură purpurie și cărămizie,

împodobită cu aur,

pietre prețioase și perle!

17O bogăție atât de mare a fost distrusă într‑un singur ceas!»

Orice căpitan de corabie, toți cei ce călătoresc pe mare, marinarii și cei care lucrează pe mare stăteau departe 18și, văzând fumul arderii ei, strigau, zicând: «Care cetate a mai fost asemenea cetății celei mari?» 19Și își aruncau țărână pe capete și strigau, plângând și jelindu‑se:

«Vai, vai, cetatea cea mare,

din prosperitatea căreia

s‑au îmbogățit toți cei ce aveau corăbii pe mare!

Într‑un ceas a fost pustiită!»

20«Bucură‑te de ea, cerule!

Bucurați‑vă și voi, sfinților, apostolilor și profeților,

pentru că Dumnezeu a rostit judecata împotriva ei,

în favoarea voastră!»“

21Un înger puternic a luat o piatră, ca o piatră mare de moară, și a aruncat‑o în mare, zicând:

„Cu o asemenea izbitură

va fi aruncat Babilonul, marea cetate,

încât niciodată nu va mai fi găsit!

22Iar sunetul kitharozilor, al muzicienilor,

al cântăreților la fluier și al trompetiștilor

nu se va mai auzi niciodată în tine!

Niciun meseriaș de nicio meserie,

nu se va mai găsi vreodată în tine;

sunetul morii

nu se va mai auzi niciodată în tine;

23lumina candelei

nu va mai străluci niciodată în tine;

glasul mirelui și al miresei

nu se vor mai auzi niciodată în tine –

pentru că negustorii tăi erau oamenii de seamă ai pământului,

pentru că prin vrăjitoria ta au fost duse în rătăcire toate neamurile.

24În ea s‑a găsit sângele profeților, al sfinților

și al tuturor celor ce au fost uciși pe pământ!“