Manasés, rey de Judá
33:1-10 – 2R 21:1-10
33:18-20 – 2R 21:17-18
1Manasés tenía doce años cuando ascendió al trono, y reinó en Jerusalén cincuenta y cinco años. 2Pero hizo lo que ofende al Señor, pues practicó las repugnantes ceremonias de las naciones que el Señor había expulsado al paso de los israelitas. 3Reconstruyó los santuarios paganos que su padre Ezequías había derribado; además, erigió altares en honor de los baales e hizo imágenes de la diosa Aserá. Se postró ante todos los astros del cielo y los adoró. 4Construyó altares en el templo del Señor, lugar del cual el Señor había dicho: «En Jerusalén habitaré para siempre». 5En ambos atrios del templo del Señor construyó altares en honor de los astros del cielo. 6Sacrificó en el fuego a sus hijos en el valle de Ben Hinón, practicó la magia, la hechicería y la adivinación, y consultó a nigromantes y a espiritistas. Hizo continuamente lo que ofende al Señor, provocando así su ira.
7Tomó la imagen del ídolo que había hecho y la puso en el templo de Dios, lugar del cual Dios había dicho a David y a su hijo Salomón: «En este templo en Jerusalén, la ciudad que he escogido de entre todas las tribus de Israel, habitaré33:7 habitaré. Lit. pondré mi nombre. para siempre. 8Nunca más arrojaré a los israelitas de la tierra en que establecí a sus antepasados, siempre y cuando tengan cuidado de cumplir todo lo que les he ordenado, es decir, toda la ley, los estatutos y los mandamientos que les di por medio de Moisés». 9Manasés descarrió a los habitantes de Judá y de Jerusalén, de modo que se condujeron peor que las naciones que el Señor destruyó al paso de los israelitas.
10El Señor le habló a Manasés y a su pueblo, pero no le hicieron caso. 11Por eso el Señor envió contra ellos a los jefes del ejército del rey de Asiria, los cuales capturaron a Manasés y lo llevaron a Babilonia sujeto con garfios y cadenas de bronce. 12Estando en tal aflicción, imploró al Señor, Dios de sus antepasados, y se humilló profundamente ante él. 13Oró al Señor, y él escuchó sus súplicas y le permitió regresar a Jerusalén y volver a reinar. Así Manasés reconoció que solo el Señor es Dios.
14Después de esto, Manasés construyó la muralla exterior en la Ciudad de David, la cual iba desde el oeste de Guijón, en el valle, hasta la puerta del Pescado, y rodeaba Ofel. Además, colocó jefes militares en todas las ciudades fortificadas de Judá 15y sacó del templo del Señor los dioses extranjeros y el ídolo, arrojando fuera de la ciudad todos los altares que había construido en el monte del templo del Señor y en Jerusalén. 16Luego reconstruyó el altar del Señor, y en él ofreció sacrificios de comunión y de acción de gracias, y le ordenó a Judá que sirviera al Señor, Dios de Israel. 17Sin embargo, el pueblo siguió ofreciendo sacrificios en los santuarios paganos, aunque se los ofrecían solo al Señor su Dios.
18Los demás acontecimientos del reinado de Manasés, incluso su oración a Dios y las palabras de los profetas que le hablaban en nombre del Señor, Dios de Israel, están escritos en las crónicas de los reyes de Israel. 19Su oración y la respuesta que recibió, como también todos sus pecados y rebeldías, los sitios donde erigió santuarios paganos y colocó las imágenes de la diosa Aserá y de otros ídolos, lo cual hizo antes de su humillación, todo esto está escrito en las crónicas de Jozay. 20Manasés murió y fue sepultado en su palacio, y su hijo Amón le sucedió en el trono.
Amón, rey de Judá
33:21-25 – 2R 21:19-24
21Amón tenía veintidós años cuando ascendió al trono, y reinó en Jerusalén dos años. 22Pero hizo lo que ofende al Señor, como lo había hecho su padre Manasés, y ofreció sacrificios a todos los ídolos que había hecho su padre, y los adoró. 23Pero, a diferencia de su padre Manasés, no se humilló ante el Señor, sino que multiplicó sus pecados.
24Los ministros de Amón conspiraron contra él y lo asesinaron en su palacio. 25A su vez, la gente mató a todos los que habían conspirado contra él, y en su lugar proclamaron rey a su hijo Josías.
Domnia lui Manase peste Iuda
(2 Regi 21:1-18)
1Manase era în vârstă de doisprezece ani când a devenit rege și a domnit la Ierusalim timp de cincizeci și cinci de ani. 2El a făcut ce este rău în ochii Domnului, luându‑se după urâciunile neamurilor pe care Domnul le alungase dinaintea fiilor lui Israel. 3A rezidit înălțimile pe care le dărâmase tatăl său, Ezechia, a ridicat altare baalilor, a făcut stâlpi ai Așerei și s‑a închinat întregii oștiri a cerurilor și i‑a slujit. 4A zidit altare în Casa Domnului, despre care Domnul spusese: „În Ierusalim va fi Numele Meu pe vecie.“ 5El a zidit altare întregii oștiri a cerurilor, în cele două curți ale Casei Domnului. 6Și‑a trecut6 Sau: și‑a sacrificat. fiii prin foc în valea Ben‑Hinom, s‑a ocupat cu prezicerea,6 Vezi nota de la Lev. 19:26. cu interpretarea semnelor6 Vezi notele de la Gen. 44:5, 15; Lev. 19:26 și Deut. 18:10. și cu vrăjitoria și a apelat la cei ce întreabă duhurile morților și la cei care cheamă spiritele6 Vezi nota de la Lev. 19:31 și expresia completă în Deut. 18:11.. El a făcut mult rău în ochii Domnului, mâniindu‑L. 7A pus în Casa lui Dumnezeu chipul cioplit al idolului pe care‑l făcuse, în Casa despre care Dumnezeu îi spusese lui David și lui Solomon, fiul acestuia: „În Casa aceasta și în Ierusalim, pe care l‑am ales dintre toate cetățile semințiilor lui Israel, Îmi voi pune Numele pe vecie. 8Nu voi mai lăsa piciorul lui Israel să se îndepărteze din țara pe care le‑am încredințat‑o părinților voștri, dacă vor avea grijă să împlinească tot ce le‑am poruncit prin Moise, toată Legea, hotărârile și judecățile.“ 9Însă Manase i‑a dus în rătăcire pe cei din Iuda și pe locuitorii Ierusalimului, astfel că ei au făcut mai mult rău decât toate neamurile pe care le nimicise Domnul dinaintea fiilor lui Israel.
10Domnul le‑a vorbit lui Manase și poporului său, însă ei nu au luat aminte. 11De aceea Domnul a adus împotriva lor pe conducătorii oștirii împăratului Asiriei, care l‑au prins pe Manase în cursă, l‑au ferecat cu lanțuri de bronz și l‑au dus în Babilon. 12În strâmtorarea sa, el a stăruit înaintea Domnului, Dumnezeul său, și s‑a smerit mult înaintea Dumnezeului părinților săi. 13L‑a rugat; și lăsându‑Se înduplecat, Dumnezeu i‑a ascultat cererea și l‑a întors la Ierusalim, în regatul său. Și Manase a recunoscut că Domnul este Dumnezeu.
14După aceea, el a construit un zid în afara Cetății lui David, care trecea prin valea de la apus de Ghihon, pe la Poarta Peștilor și încercuia Ofelul – zidul era foarte înalt. A numit conducători de armată pentru toate cetățile fortificate din Iuda, 15a îndepărtat dumnezeii și idolul din Casa Domnului, precum și toate altarele pe care le zidise pe muntele Casei Domnului și în Ierusalim și le‑a aruncat în afara cetății. 16A refăcut altarul Domnului și a adus pe el jertfe de pace16 Vezi nota de la 7:7. și de mulțumire. Apoi a poruncit lui Iuda să slujească Domnului, Dumnezeul lui Israel. 17Poporul încă mai aducea jertfe pe înălțimi, dar numai Domnului, Dumnezeul lor.
18Celelalte fapte ale lui Manase, rugăciunea lui către Dumnezeul său și cuvintele văzătorilor care i‑au vorbit în Numele Domnului, Dumnezeul lui Israel18 Adică lui Iuda (în multe pasaje din carte)., sunt scrise în „Cronicile regilor lui Israel“. 19Rugăciunea lui, felul în care i‑a răspuns Dumnezeu la rugăciune, toate păcatele și greșelile sale, locurile unde a zidit înălțimi și unde a ridicat așere și chipuri cioplite înainte de a se smeri, sunt scrise în „Cronicile văzătorilor“. 20Manase a adormit alături de părinții săi și a fost înmormântat în grădina palatului său. În locul lui a domnit fiul său Amon.
Domnia lui Amon peste Iuda
(2 Regi 21:19-26)
21Amon era în vârstă de douăzeci și doi de ani când a devenit rege și a domnit la Ierusalim timp de doi ani. 22El a făcut ce este rău în ochii Domnului, la fel cum făcuse tatăl său Manase. Amon a jertfit și a slujit tuturor chipurilor cioplite făcute de tatăl său Manase. 23El însă nu s‑a smerit înaintea Domnului, așa cum se smerise tatăl său Manase, astfel că Amon acesta și‑a mărit tot mai mult vina.
24Slujitorii lui au uneltit împotriva lui și l‑au omorât în palatul lui, 25dar poporul țării i‑a omorât pe toți aceia care uneltiseră împotriva regelui Amon. Apoi, în locul lui Amon, poporul țării l‑a făcut rege pe Iosia, fiul lui.
