Abías, rey de Judá
13:1-2,22–14:1 – 1R 15:1-2,6-8
1En el año dieciocho del reinado de Jeroboán, Abías ascendió al trono de Judá 2y reinó en Jerusalén tres años. Su madre era Micaías, hija de Uriel de Guibeá.
Hubo guerra entre Abías y Jeroboán. 3Para ir al combate, Abías escogió a cuatrocientos mil guerreros valientes; Jeroboán, por su parte, escogió a ochocientos mil y le hizo frente.
4Abías subió al monte Zemarayin, en la sierra de Efraín, y gritó: «¡Jeroboán! ¡Israelitas! ¡Escuchadme todos! 5¿No sabéis que el Señor, Dios de Israel, concedió para siempre el reino de Israel a David y a sus descendientes mediante un pacto inalterable?13:5 inalterable. Lit. de sal; véase Nm 18:19. 6Sin embargo, Jeroboán hijo de Nabat, oficial de Salomón hijo de David, se rebeló contra su señor. 7Unos hombres ociosos y malvados se unieron a Roboán hijo de Salomón, cuando este era joven y débil de carácter, y se le impusieron, de modo que no pudo hacerles frente.
8»Vosotros pensáis que ahora, por ser muy numerosos y por tener los becerros de oro, esos ídolos que Jeroboán os hizo, podéis oponeros al reino del Señor, aunque él se lo ha entregado a los hijos de David. 9¡Hasta expulsasteis a los descendientes de Aarón, que son los sacerdotes del Señor, y a los levitas! En su lugar habéis nombrado sacerdotes, y a cualquiera que trae un ternero y siete carneros lo consagráis como sacerdote de los dioses falsos, tal como lo hacen los pueblos paganos.
10»Nosotros, en cambio, no hemos abandonado al Señor, porque él es nuestro Dios. Los descendientes de Aarón siguen siendo nuestros sacerdotes que sirven al Señor, y los levitas son los encargados del culto. 11Todos los días, por la mañana y por la tarde, ofrecen al Señor los holocaustos y queman el incienso; además, todas las tardes colocan el pan consagrado sobre la mesa de oro puro, y encienden las lámparas del candelabro de oro. Daos cuenta de que nosotros sí mantenemos el culto al Señor nuestro Dios, a quien vosotros habéis abandonado. 12Así que Dios, con sus sacerdotes, va al frente de nosotros. ¡Las trompetas están listas para dar la orden de ataque contra vosotros! ¡Israelitas, no peleéis contra el Señor, Dios de vuestros antepasados, pues no podréis vencerlo!»
13Para tenderle una emboscada a Abías, Jeroboán situó parte de sus tropas detrás del ejército de Judá, mientras que al resto de sus tropas lo mandó al frente. 14Cuando los de Judá miraron hacia atrás, se dieron cuenta de que los israelitas los atacaban también por la retaguardia. Entonces clamaron al Señor, y los sacerdotes tocaron las trompetas. 15En el momento en que los de Judá lanzaron el grito de guerra, Dios derrotó a Jeroboán y a los israelitas, dándoles la victoria a Abías y Judá. 16Los israelitas intentaron huir, pero Dios los entregó al poder de Judá. 17Abías y su ejército les ocasionaron una gran derrota, matando a quinientos mil soldados selectos de Israel. 18En esa ocasión fueron humillados los israelitas, mientras que los de Judá salieron victoriosos porque confiaron en el Señor, Dios de sus antepasados.
19Abías persiguió a Jeroboán y le arrebató las ciudades de Betel, Jesaná y Efraín, con sus respectivas aldeas. 20Durante el reinado de Abías, Jeroboán no pudo recuperar su poderío. Al final, el Señor lo hirió, y Jeroboán murió.
21Abías, en cambio, siguió afirmándose en el trono. Tuvo catorce esposas, veintidós hijos y dieciséis hijas. 22Los demás acontecimientos del reinado de Abías, y su conducta y sus obras,13:22 obras. Alt. palabras. están escritos en el comentario del profeta Idó.
Domnia lui Abia peste Iuda
(1 Regi 15:1-8)
1În al optsprezecelea an al regelui Ieroboam, peste Iuda a început să domnească Abia. 2El a domnit la Ierusalim timp de trei ani. Mama lui se numea Maaca și era fiica lui Uriel din Ghiva. Între Abia și Ieroboam a fost război. 3Abia a început lupta, având o armată de războinici viteji, patru sute de mii de bărbați aleși, iar Ieroboam a așezat în poziție de luptă împotriva acestuia opt sute de mii de bărbați aleși, războinici viteji.
4Abia s‑a urcat pe culmea muntelui Țemarayim, care este în muntele lui Efraim, și a zis: „Ieroboam și întregul Israel, ascultați‑mă! 5Nu știți voi oare că Domnul, Dumnezeul lui Israel, i‑a dat pe vecie lui David și urmașilor lui dreptul de domnie peste Israel printr‑un legământ de sare5 Bun conservant, sarea simboliza, în ratificarea legămintelor, fidelitatea și permanența (vezi Lev. 2:13 și Num. 18:19).? 6Însă Ieroboam, fiul lui Nebat, slujitorul lui Solomon, fiul lui David, s‑a ridicat și s‑a răzvrătit împotriva stăpânului său! 7Niște oameni fără rost, fii ai lui Belial7 Sensul literal al termenului Belial este fără folos(ință), fără utilitate (bun de nimic). În sens lărgit, termenul se poate traduce cu ticălos, netrebnic. Vezi și nota din 2 Cor. 6:15., i s‑au alăturat și s‑au împotrivit lui Roboam, fiul lui Solomon, iar Roboam, fiind tânăr și timid, nu le‑a putut sta împotrivă.
8Și acum, voi credeți că vă puteți împotrivi regatului Domnului, care se află în mâna urmașilor lui David, doar pentru că sunteți o mulțime numeroasă și aveți împreună cu voi vițeii de aur pe care Ieroboam vi i‑a făcut ca dumnezei? 9Oare nu voi i‑ați izgonit pe preoții Domnului, pe urmașii lui Aaron și pe leviți și v‑ați făcut apoi preoți după cum fac popoarele celorlalte țări, astfel că oricine venea cu câte un taur și cu șapte berbeci ca să fie învestit în slujire, devenea preot al celui ce nu este Dumnezeu?
10Cât despre noi, Domnul este Dumnezeul nostru și noi nu L‑am părăsit: preoții care slujesc Domnului sunt urmașii lui Aaron, iar leviții se află la slujbele lor. 11Noi aducem Domnului arderi‑de‑tot și tămâie mirositoare în fiecare dimineață și în fiecare seară, punem pâinea prezentării pe masa cea curată și aprindem seară de seară sfeșnicul de aur cu candelele lui. Căci noi păzim îndatoririle date de Domnul, Dumnezeul nostru! Voi însă L‑ați părăsit. 12Iată că în fruntea noastră este Dumnezeu Însuși, precum și preoții Lui cu trâmbițele răsunătoare, ca să sune împotriva voastră. Fii ai lui Israel, nu vă războiți cu Domnul, Dumnezeul părinților voștri, căci nu veți învinge!“
13Atunci Ieroboam i‑a chemat în luptă pe cei puși la pândă, ca să atace prin spate, astfel că trupele lui se aflau în fața lui Iuda, iar cei puși la pândă – în spate. 14Cei din Iuda s‑au întors și iată că lupta se desfășura atât în față, cât și în spate. Atunci au strigat către Domnul, iar preoții au sunat din trâmbițe. 15Bărbații lui Iuda au scos un strigăt de război și, la strigătul de război al bărbaților lui Iuda, Dumnezeu i‑a învins pe Ieroboam și pe tot Israelul înaintea lui Abia și a lui Iuda. 16Fiii lui Israel au fugit dinaintea bărbaților lui Iuda și astfel Dumnezeu i‑a dat în mâinile lor. 17Abia și poporul său i‑au ucis pe aceștia într‑un mare măcel. Au căzut uciși atunci din Israel cinci sute de mii de bărbați aleși. 18Fiii lui Israel au fost umiliți în acea vreme, iar fiii lui Iuda au fost mai tari, pentru că s‑au încrezut în Domnul, Dumnezeul părinților lor.
19Abia l‑a urmărit pe Ieroboam și i‑a luat câteva cetăți: Betelul cu satele dimprejurul lui, Ieșana cu satele dimprejurul ei și Efronul cu satele dimprejurul lui. 20Ieroboam nu și‑a mai redobândit puterea în vremea lui Abia și a murit lovit de Domnul. 21Dar Abia a crescut în putere. El și‑a luat paisprezece soții, care i‑au născut douăzeci și doi de fii și șaisprezece fiice.
22Celelalte fapte ale lui Abia, căile lui și cuvintele lui sunt scrise în „Relatarea profetului Ido“.
