1Por tanto, cuando ya no pudimos soportarlo más, pensamos que era mejor quedarnos solos en Atenas. 2Así que os enviamos a Timoteo, hermano nuestro y colaborador de Dios3:2 colaborador de Dios. Var. servidor de Dios; otra var. servidor de Dios y colaborador nuestro. en el evangelio de Cristo, con el fin de afianzaros y animaros en la fe 3para que nadie fuera perturbado por estos sufrimientos. Vosotros mismos sabéis que se nos destinó para esto, 4pues cuando estábamos con vosotros os advertimos que íbamos a padecer sufrimientos. Y así sucedió. 5Por eso, cuando ya no pude soportarlo más, mandé a Timoteo a indagar acerca de vuestra fe, no fuera que el tentador os hubiera inducido a hacer lo malo y que nuestro trabajo hubiera sido en vano.
El informe alentador de Timoteo
6Ahora Timoteo acaba de volver de Tesalónica con buenas noticias de vuestra fe y amor. Nos dice que conserváis gratos recuerdos de nosotros y que tenéis muchas ganas de vernos, tanto como nosotros a vosotros. 7Por eso, hermanos, en medio de todas nuestras angustias y sufrimientos vosotros nos habéis dado ánimo por vuestra fe. 8¡Ahora sí que vivimos al saber que estáis firmes en el Señor! 9¿Cómo podemos agradecer lo suficiente a nuestro Dios por vosotros y por toda la alegría que nos habéis proporcionado delante de él? 10Día y noche le suplicamos que nos permita veros de nuevo para suplir lo que le falta a vuestra fe.
11Que el Dios y Padre nuestro, y nuestro Señor Jesús, nos preparen el camino para ir a veros. 12Que el Señor os haga crecer para que os améis más y más unos a otros, y a todos, tal como nosotros os amamos a vosotros. 13Que os fortalezca interiormente para que, cuando nuestro Señor Jesús venga con todos sus santos, vuestra santidad sea intachable delante de nuestro Dios y Padre.
1De aceea, fiindcă n‑am mai putut răbda, am găsit potrivit să rămânem singuri în Atena 2și l‑am trimis pe Timotei, fratele nostru și lucrător împreună cu Dumnezeu în Evanghelia lui Cristos, ca să vă întărească și să vă încurajeze în credința voastră, 3pentru ca nimeni să nu se clatine în aceste necazuri. Căci știți că la aceasta suntem puși. 4Când eram la voi v‑am spus dinainte că urmează să suferim necazuri, așa cum s‑a și întâmplat, după cum știți. 5De aceea, când n‑am mai putut răbda, l‑am trimis să afle despre credința voastră, ca nu cumva ispititorul să vă fi ispitit, și osteneala noastră să fi fost fără folos.
6Însă Timotei a venit chiar acum de la voi la noi și ne‑a adus vești bune despre credința și dragostea voastră. Ne‑a spus că întotdeauna vă amintiți cu plăcere de noi și că tânjiți să ne vedeți, așa cum și noi tânjim să vă vedem. 7De aceea, fraților, în orice nevoie și în orice necaz al nostru, am fost încurajați cu privire la voi, datorită credinței voastre. 8Acum trăim într-adevăr, fiindcă voi stați tari în Domnul. 9Căci cum putem să‑I aducem mulțumire lui Dumnezeu cu privire la voi pentru toată bucuria pe care o avem9 Lit.: cu care ne bucurăm. datorită vouă, înaintea Dumnezeului nostru? 10Zi și noapte ne rugăm nespus de mult să vă putem vedea fața și să întregim ceea ce lipsește credinței voastre.
11Fie ca Însuși Dumnezeu, Tatăl nostru, și Domnul nostru Isus să netezească drumul nostru spre voi! 12Domnul să facă să crească și să se reverse dragostea voastră unii față de alții și față de toți, așa cum facem și noi față de voi, 13pentru ca inimile voastre să se întărească în sfințenie și să fie fără vină înaintea lui Dumnezeu, Tatăl nostru, la venirea Domnului nostru Isus cu toți sfinții Lui. Amin.
