Ofrendas para el templo
1El rey David le dijo a toda la asamblea: «Dios ha escogido a mi hijo Salomón, pero para una obra de esta magnitud todavía le falta experiencia. El palacio no es para un hombre, sino para Dios el Señor. 2Con mucho esfuerzo he hecho los preparativos para el templo de Dios. He conseguido oro para los objetos de oro, plata para los de plata, bronce para los de bronce, hierro para los de hierro, madera para los de madera, y piedras de ónice, piedras de engaste, piedras talladas de diversos colores, piedras preciosas de toda clase, y mármol en abundancia. 3Además, aparte de lo que ya he conseguido, por amor al templo de mi Dios entrego para su templo todo el oro y la plata que poseo: 4cien mil kilos de oro de Ofir y doscientos treinta mil kilos de plata29:4 cien mil … plata. Lit. tres mil talentos de oro de Ofir y siete mil talentos de plata. finísima, para recubrir las paredes de los edificios, 5para todos los objetos de oro y de plata, y para toda clase de trabajo que hagan los orfebres. ¿Quién de vosotros quiere hoy dar una ofrenda al Señor?»
6Entonces los jefes de familia, los jefes de las tribus de Israel, los jefes de mil y de cien soldados, y los encargados de las obras del rey hicieron sus ofrendas voluntarias. 7Donaron para las obras del templo de Dios ciento sesenta y cinco mil kilos y diez mil monedas de oro, trescientos treinta mil kilos de plata, y alrededor de seiscientos mil kilos de bronce y tres millones trescientos mil kilos de hierro.29:7 ciento sesenta … hierro. Lit. cien mil talentos y diez mil dracmas de oro, y diez mil talentos de plata, y dieciocho mil talentos de bronce, y cien mil talentos de hierro. 8Los que tenían piedras preciosas las entregaron a Jehiel el guersonita para el tesoro del templo del Señor. 9El pueblo estaba muy contento de poder dar voluntariamente29:9 voluntariamente. Lit. con corazón perfecto. sus ofrendas al Señor, y también el rey David se sentía muy feliz.
Oración de David
10Entonces David bendijo así al Señor en presencia de toda la asamblea:
«¡Bendito seas, Señor,
Dios de nuestro padre Israel,
desde siempre y para siempre!
11Tuyos son, Señor,
la grandeza y el poder,
la gloria, la victoria y la majestad.
Tuyo es todo cuanto hay
en el cielo y en la tierra.
Tuyo también es el reino,
y tú estás por encima de todo.
12De ti proceden la riqueza y el honor;
tú lo gobiernas todo.
En tus manos están la fuerza y el poder,
y eres tú quien engrandece y fortalece a todos.
13Por eso, Dios nuestro, te damos gracias,
y a tu glorioso nombre tributamos alabanzas.
14»Pero ¿quién soy yo, y quién es mi pueblo, para que podamos darte estas ofrendas voluntarias? En verdad, tú eres el dueño de todo, y lo que te hemos dado, de ti lo hemos recibido. 15Ante ti, somos extranjeros y peregrinos, como lo fueron nuestros antepasados. Nuestros días sobre la tierra son solo una sombra sin esperanza. 16Señor y Dios nuestro, de ti procede todo cuanto hemos conseguido para construir un templo a tu santo nombre. ¡Todo es tuyo! 17Yo sé, mi Dios, que tú pruebas los corazones y amas la rectitud. Por eso, con rectitud de corazón te he ofrecido voluntariamente todas estas cosas, y he visto con júbilo que tu pueblo, aquí presente, te ha traído sus ofrendas. 18Señor, Dios de nuestros antepasados Abraham, Isaac e Israel, conserva por siempre estos pensamientos en el corazón de tu pueblo, y dirige su corazón hacia ti. 19Dale también a mi hijo Salomón un corazón íntegro, para que obedezca y ponga en práctica tus mandamientos, preceptos y leyes. Permítele construir el templo para el cual he hecho esta provisión».
20Luego David animó a toda la asamblea: «¡Alabad al Señor vuestro Dios!» Entonces toda la asamblea alabó al Señor, Dios de sus antepasados, y se inclinó ante el Señor y ante el rey.
Coronación de Salomón
29:21-25 – 1R 1:28-53
21Al día siguiente, ofrecieron sacrificios y holocaustos al Señor por todo Israel: mil becerros, mil carneros y mil corderos, con sus respectivas libaciones, y numerosos sacrificios. 22Ese día comieron y bebieron con gran regocijo en presencia del Señor.
Luego, por segunda vez, proclamaron como rey a Salomón hijo de David, y lo consagraron ante el Señor como rey, y a Sadoc lo ungieron como sacerdote. 23Y Salomón sucedió en el trono del Señor a su padre David, y tuvo éxito. Todo Israel le obedeció. 24Todos los jefes, los guerreros y los hijos del rey David rindieron pleitesía al rey Salomón.
25El Señor engrandeció en extremo a Salomón ante todo Israel, y le otorgó un reinado glorioso, como jamás lo tuvo ninguno de los reyes de Israel.
Muerte de David
29:26-28 – 1R 2:10-12
26David hijo de Isaí reinó sobre todo Israel. 27En total, reinó cuarenta años sobre Israel: siete años reinó en Hebrón, y treinta y tres en Jerusalén. 28Y murió muy anciano y entrado en años, en medio de grandes honores y riquezas, y su hijo Salomón le sucedió en el trono.
29-30Todos los hechos del rey David, desde el primero hasta el último, y lo que tiene que ver con su reinado y su poder, y lo que les sucedió a él, a Israel y a los pueblos vecinos, están escritos en las crónicas del vidente Samuel, del profeta Natán y del vidente Gad.
Daruri pentru construirea Casei Domnului
1Apoi regele David a zis întregii adunări:
„Solomon, fiul meu, singurul pe care l‑a ales Dumnezeu, este tânăr și plăpând, iar lucrarea este atât de mare, căci Templul1, 19 Termenul ebraic tradus aici cu Templu este birah, termen care de obicei desemna o clădire mare, impunătoare; tradus în alte contexte cu citadelă. nu este pentru un om, ci pentru Domnul Dumnezeu. 2Am pregătit din răsputeri pentru Casa lui Dumnezeu aur pentru ce este din aur, argint pentru ce este din argint, bronz pentru ce este din bronz, fier pentru ce este din fier, lemn pentru ce este din lemn, pietre de onix de fixat pe monturi, pietre de antimoniu2 Sensul termenului ebraic este nesigur., tot felul de pietre prețioase, pietre de diferite culori, precum și pietre de alabastru din belșug. 3De asemenea, în râvna mea pentru Casa lui Dumnezeu, pe lângă toate pregătirile pe care le‑am făcut pentru Sfântul Lăcaș, ofer pentru Casa Dumnezeului meu aurul și argintul pe care‑l am în posesie 4– trei mii de talanți4 Aproximativ 100 t. de aur, aur de Ofir, și șapte mii de talanți4 Aproximativ 210 t. de argint pur – pentru poleirea pereților clădirilor 5și pentru întreaga lucrare pe care o vor face meșteșugarii; ofer aur pentru lucrările din aur și argint pentru lucrările din argint. Așadar, cine își mai aduce contribuția, dedicându‑se astăzi Domnului?“
Răspunsul poporului la mesajul regelui
6Căpeteniile familiilor, căpeteniile semințiilor lui Israel, căpeteniile peste mii și peste sute și căpeteniile responsabile cu lucrarea regelui și‑au adus contribuția. 7Ei au dat pentru lucrarea de la Casa lui Dumnezeu: cinci mii de talanți7 Aproximativ 150 t. de aur și zece mii de darici7 Aproximativ 84 kg. de aur, zece mii de talanți7 Aproximativ 300 t. de argint, optsprezece mii de talanți7 Aproximativ 550 t. de bronz și o sută de mii de talanți7 Aproximativ 3000 t. de fier. 8Cine a avut pietre prețioase le‑a dăruit pentru vistieria Casei Domnului, de care avea grijă gherșonitul Iehiel. 9Poporul s‑a bucurat de darurile pe care le‑a făcut, căci le‑a dăruit Domnului din toată inima; de asemenea, și regele David s‑a bucurat nespus de mult.
Rugăciunea lui David
10David a binecuvântat pe Domnul înaintea ochilor întregii adunări, zicând:
„Binecuvântat să fii Tu, Doamne,
Dumnezeul părintelui nostru Israel,
pentru veci de veci!
11Ale Tale sunt, Doamne, mărirea, puterea,
măreția, supremația și maiestatea,
căci tot ce este în ceruri și pe pământ este al Tău!
A Ta, Doamne, este stăpânirea
și Tu Te înalți ca suveran peste toate!
12Bogăția și slava vin dinaintea Ta.
Tu stăpânești peste toate.
În mâna Ta este puterea și tăria;
mâna Ta poate să înalțe și să întărească pe oricine.
13Acum, Dumnezeul nostru,
noi Îți aducem mulțumiri și lăudăm mărețul Tău Nume.
14Căci ce sunt eu și ce este poporul meu, ca să putem fi în stare să‑Ți oferim aceste daruri? De la Tine le avem pe toate și ceea ce Ți‑am oferit a fost primit din mâna Ta. 15Înaintea Ta noi suntem doar niște străini și peregrini, la fel ca toți părinții noștri. Zilele noastre pe pământ sunt ca o umbră, fără speranță. 16Doamne, Dumnezeul nostru, tot acest belșug pe care l‑am strâns ca să zidim o Casă Numelui Tău cel sfânt, vine din mâna Ta și totul Îți aparține Ție. 17Dumnezeul meu, știu că Tu cercetezi inima, iar curăția Îți este plăcută. Eu am dăruit toate acestea în curăție de inimă și am privit cu bucurie la poporul Tău, care se află aici, aducându‑Ți darurile lui. 18Doamne, Dumnezeul lui Avraam, Isaac și Israel, părinții noștri, păstrează pe vecie această înclinație a gândurilor inimii poporului Tău și îndreaptă‑le inima spre Tine! 19Iar fiului meu Solomon, dă‑i o inimă dedicată în întregime, ca să păzească poruncile Tale, mărturiile Tale și hotărârile Tale, să le împlinească pe toate și să zidească Templul pentru care am făcut pregătiri.“
20Apoi David a zis întregii adunări: „Binecuvântați‑L pe Domnul, Dumnezeul vostru!“ Și toată adunarea a binecuvântat pe Domnul, Dumnezeul părinților lor. Ei s‑au închinat cu toții, plecându‑se înaintea Domnului și a regelui.
Solomon recunoscut drept rege
21În ziua următoare au adus jertfe Domnului și au oferit ca arderi‑de‑tot Domnului o mie de tauri, o mie de berbeci și o mie de miei, împreună cu jertfe de băutură și o mulțime de alte jertfe aduse pentru tot Israelul. 22În ziua aceea au mâncat și au băut în prezența Domnului cu mare bucurie, l‑au făcut rege a doua oară pe Solomon, fiul lui David, și l‑au uns drept conducător al Domnului22 Cu sensul de: din partea. Sau și l‑au uns înaintea Domnului drept conducător., iar pe Țadok l‑au uns ca preot. 23Solomon s‑a așezat pe tronul Domnului, ca să domnească în locul lui David, tatăl său. El a prosperat și toți cei din Israel au ascultat de el. 24Toate căpeteniile, vitejii și toți fiii regelui David, s‑au supus regelui Solomon. 25Domnul l‑a înălțat pe Solomon înaintea ochilor întregului Israel și i‑a făcut parte de o domnie mai strălucită decât a oricărui alt rege al lui Israel care a fost înainte de el.
Necrologul lui David
(1 Regi 2:10-12)
26David, fiul lui Ișai, a domnit peste tot Israelul. 27El a domnit peste Israel timp de patruzeci de ani: la Hebron a domnit timp de șapte ani, iar la Ierusalim a domnit timp de treizeci și trei de ani. 28David a murit după o bătrânețe fericită, sătul de zile, de bogăție și de glorie. În locul lui a domnit fiul său Solomon.
29Faptele regelui David, cele dintâi și cele de pe urmă, sunt scrise în „Cronicile văzătorului Samuel“, în „Cronicile profetului Natan“ și în „Cronicile văzătorului Gad“, 30împreună cu toată domnia și puterea lui și cu evenimentele care au avut loc în viața lui, în Israel și în toate regatele celorlalte țări.
