1 Crónicas 16 – CST & NTLR

Nueva Versión Internacional (Castilian)

1 Crónicas 16:1-43

1El arca de Dios fue llevada a la tienda de campaña que David le había preparado. Allí la instalaron, y luego presentaron holocaustos y sacrificios de comunión en presencia de Dios. 2Después de ofrecer los holocaustos y los sacrificios de comunión, David bendijo al pueblo en el nombre del Señor 3y dio a cada israelita, tanto a hombres como a mujeres, una porción de pan, una torta de dátiles y una torta de pasas.

4David puso a algunos levitas a cargo del arca del Señor para que ministraran, dieran gracias y alabaran al Señor, Dios de Israel. 5Los nombrados fueron: Asaf, el primero; Zacarías, el segundo; luego Jejiyel, Semiramot, Jehiel, Matatías, Eliab, Benaías, Obed Edom y Jeyel, los cuales tenían arpas y liras. Asaf tocaba los címbalos. 6Los sacerdotes Benaías y Jahaziel tocaban continuamente las trompetas delante del arca del pacto del Señor.

Salmo de David

16:8-22Sal 105:1-15

16:23-33Sal 96:1-13

16:34-36Sal 106:1,47-48

7Ese mismo día, David ordenó, por primera vez, que Asaf y sus compañeros fueran los encargados de esta alabanza al Señor:

8«¡Alabad al Señor, proclamad su nombre,

testificad de sus proezas entre los pueblos!

9¡Cantadle, cantadle salmos!

¡Hablad de sus maravillosas obras!

10¡Gloriaos en su nombre santo!

¡Alegraos de veras los que buscáis al Señor!

11¡Refugiaos en el Señor y en su fuerza,

buscad siempre su presencia!

12¡Recordad las maravillas que ha realizado,

los prodigios y los juicios que ha emitido!

13»Descendientes de Israel, su siervo,

hijos de Jacob, sus elegidos:

14el Señor es nuestro Dios,

sus juicios rigen en toda la tierra.

15Él se acuerda siempre de su pacto,

de la palabra que dio a mil generaciones;

16del pacto que hizo con Abraham,

y del juramento que le hizo a Isaac,

17que confirmó como estatuto para Jacob,

como pacto eterno para Israel:

18“A ti te daré la tierra de Canaán

como la herencia que te corresponde”.

19Cuando apenas eran un puñado de vivientes,

unos cuantos extranjeros en la tierra,

20cuando iban de nación en nación

y pasaban de reino en reino,

21Dios no permitió que los oprimieran;

por amor a ellos advirtió a los reyes:

22“¡No toquéis a mis ungidos!

¡No maltratéis a mis profetas!”

23»¡Que toda la tierra cante al Señor!

¡Proclamad su salvación cada día!

24Anunciad su gloria entre las naciones,

y sus maravillas a todos los pueblos.

25Porque el Señor es grande,

y digno de toda alabanza;

¡más temible que todos los dioses!

26Nada son los dioses de los pueblos,

pero el Señor fue quien hizo los cielos;

27esplendor y majestad hay en su presencia;

poder y alegría hay en su santuario.

28»Tributad al Señor, familias de los pueblos,

tributad al Señor la gloria y el poder;

29tributad al Señor la gloria que corresponde a su nombre;

presentaos ante él con ofrendas,

adorad al Señor en su hermoso santuario.

30¡Que tiemble ante él toda la tierra!

Él afirmó el mundo, y este no se moverá.

31¡Alégrense los cielos, y regocíjese la tierra!

Digan las naciones: “¡El Señor reina!”

32»¡Que resuene el mar y todo cuanto contiene!

¡Que salte de alegría el campo y lo que hay en él!

33¡Que los árboles del campo canten de gozo ante el Señor,

porque él ha venido a juzgar la tierra!

34»¡Alabad al Señor, porque él es bueno,

y su gran amor perdura para siempre!

35Decidle: “¡Sálvanos, oh Dios, Salvador nuestro!

Reúnenos y líbranos de entre los paganos,

y alabaremos tu santo nombre

y nos regocijaremos en tu alabanza”.

36¡Bendito sea el Señor, Dios de Israel,

desde siempre y para siempre!»

Y todo el pueblo respondió: «Amén», y alabó al Señor.

37David dejó el arca del pacto del Señor al cuidado de Asaf y sus hermanos, para que sirvieran continuamente delante de ella, de acuerdo con el ritual diario. 38Como porteros nombró a Obed Edom y sus sesenta y ocho hermanos, junto con Obed Edom hijo de Jedutún y Josá. 39Al sacerdote Sadoc y a sus hermanos sacerdotes los encargó del santuario del Señor, que está en la cumbre de Gabaón, 40para que sobre el altar ofrecieran constantemente los holocaustos al Señor, en la mañana y en la tarde, tal como está escrito en la ley que el Señor le dio a Israel. 41Con ellos nombró también a Hemán y a Jedutún, y a los demás que había escogido y designado por nombre para cantar al Señor: «Su gran amor perdura para siempre». 42Hemán y Jedutún tenían trompetas, címbalos y otros instrumentos musicales para acompañar los cantos de Dios. Los hijos de Jedutún eran porteros.

43Luego todos regresaron a su casa, y David se fue a bendecir a su familia.

Nouă Traducere În Limba Română

1 Cronici 16:1-43

1Au adus Chivotul lui Dumnezeu și l‑au așezat în mijlocul cortului pe care i l‑a întins David. Apoi au adus înaintea lui Dumnezeu arderi‑de‑tot și jertfe de pace1-2 Adesea tradus prin jertfe de comuniune sau jertfe de mulțumire, deoarece poartă și aceste sensuri.. 2După ce a terminat de adus arderile‑de‑tot și jertfele de pace, David a binecuvântat poporul în Numele Domnului 3și a împărțit întregului Israel, fiecărui bărbat și fiecărei femei, câte o pâine rotundă, o turtă de curmale3 Sensul termenului ebraic este nesigur. Unele traduceri redau: o bucată de carne. și o turtă cu stafide.

4I‑a pus înaintea Chivotului Domnului pe unii dintre leviții slujitori ca să‑L amintească, să‑I mulțumească și să‑L laude pe Domnul, Dumnezeul lui Israel. 5Asaf era căpetenia, Zaharia – al doilea în rang, iar Ieiel, Șemiramot, Iehiel, Matitia, Eliab, Benaia, Obed-Edom și Ieiel cântau din harfe și din lire. Asaf era pus să cânte la chimvale, 6iar preoții Benaia și Iahaziel sunau continuu din trâmbițe înaintea Chivotului Legământului cu Dumnezeu.

Psalmul de laudă al lui David

(Ps. 105:1-15; 96; 106:1, 47-48)

7În ziua aceea, David i‑a desemnat, pentru prima dată, pe Asaf și pe frații lui, să mulțumească Domnului.

8„Mulțumiți Domnului,

chemați Numele Lui,

faceți cunoscute printre popoare lucrările Lui!

9Cântați‑I, cântați spre lauda Lui,

vestiți toate minunile Lui!

10Lăudați‑vă cu Numele Lui cel sfânt!

Să se bucure inima celor ce‑L caută pe Domnul!

11Căutați pe Domnul și puterea Lui,

căutați întotdeauna fața Lui!

12Aduceți‑vă aminte de minunile pe care le‑a făcut,

de semnele Sale și de judecățile rostite de gura Sa,

13sămânță13 Termenul ebraic pentru sămânță este un singular care se poate referi atât la un singur urmaș, cât și la toți descendenții din linia genealogică a unei persoane (colectiv). Este foarte probabil ca în cele mai multe cazuri termenul să exprime o ambiguitate intenționată. În traducerea de față a fost redat fie literal, fie cu urmaș sau urmași, în funcție de contextul literal și de cel teologic. a robului Său Israel,

fii ai lui Iacov, aleșii Lui!

14El este Domnul, Dumnezeul nostru,

și judecățile Lui se împlinesc pe tot pământul.

15Aduceți‑vă aminte mereu de legământul Lui,

de cuvântul pe care l‑a poruncit pentru o mie de generații,

16de legământul pe care l‑a încheiat cu Avraam,

de jurământul Lui către Isaac,

17pe care l‑a întărit față de Iacov printr‑o hotărâre

și față de Israel printr‑un legământ veșnic,

18zicând: «Ție îți voi da țara Canaan

ca parte a moștenirii voastre.»

19Pe atunci voi erați doar câțiva oameni,

puțini la număr și străini în țară.

20Ei călătoreau de la un neam la alt neam,

și de la un regat la alt popor.

21El nu a îngăduit niciunui om să‑i asuprească

și a mustrat regi pentru ei:

22«Nu vă atingeți de unșii Mei

și nu‑i vătămați pe profeții Mei!»

23Cântați Domnului toți locuitorii pământului!

Vestiți în fiecare zi izbăvirea Lui!

24Istorisiți printre neamuri slava Lui

și printre toate popoarele – minunile Lui!

25Căci mare este Domnul și foarte vrednic să fie lăudat!

El este mai de temut decât toți dumnezeii.

26Căci toți dumnezeii popoarelor sunt idoli,

dar Domnul a făcut cerurile.

27Splendoarea și măreția sunt înaintea feței Lui,

iar tăria și bucuria – în Locuința Lui.

28Familii ale popoarelor, dați Domnului,

dați Domnului slavă și cinstiți‑I tăria!

29Dați Domnului slava cuvenită Numelui Său!

Aduceți un dar de mâncare și veniți înaintea Lui!

Închinați‑vă Domnului cu podoabe sfinte!29 Sau: în splendoarea sfințeniei! Termenul sfințenie se poate referi la Domnul Însuși, la Tabernacul sau la îmbrăcămintea preoțească (vezi Ps. 110:3).

30Tremurați înaintea Lui, voi, de pe întreg pământul!

Lumea stă neclintită și nu poate fi clătinată.

31Să se bucure cerurile și să se înveselească pământul!

Să se spună printre neamuri: «Domnul împărățește!»

32Să vuiască marea și tot ce este în ea,

să tresalte câmpia și tot ce este pe ea!

33Atunci copacii pădurii vor striga de bucurie înaintea Domnului,

căci El vine să judece pământul.

34Mulțumiți Domnului, căci este bun!

Căci în veac ține îndurarea34 Ebr.: hesed, termen care apare frecvent (de peste 250 ori) în VT, având o varietate de sensuri (îndurare, bunătate, bunăvoință, milă, credincioșie, dragoste statornică). Se referă atât la relațiile dintre oameni, cât și, într‑un mod cu totul special, la relația dintre YHWH și Israel. Cel mai frecvent, se referă la loialitatea părților implicate în legământ (în special loialitatea lui YHWH, care este certă). Termenul, așa cum o dovedește varietatea de sensuri, cuprinde toate implicațiile loialității lui YHWH față de promisiunile legământului [peste tot în carte]. Lui!

35Ziceți: «Izbăvește‑ne, Dumnezeul izbăvirii noastre,

strânge‑ne și eliberează‑ne dintre neamuri,

ca să aducem mulțumiri Numelui Tău cel sfânt

și să ne fălim aducându‑Ți laudă.»

36Binecuvântat să fie Domnul, Dumnezeul lui Israel,

din veșnicie în veșnicie!“

Tot poporul a zis „Amin!“ și L‑a lăudat pe Domnul.

37David i‑a lăsat înaintea Chivotului Legământului Domnului pe Asaf și pe frații lui, ca să slujească întotdeauna înaintea Chivotului, împlinindu‑și datoria zi de zi. 38L‑a lăsat și pe Obed-Edom împreună cu frații lui, în număr de șaizeci și opt. Obed-Edom, fiul lui Iedutun, și Hosa erau portari. 39David l‑a pus pe preotul Țadok împreună cu frații lui, preoții, înaintea Tabernaculului Domnului, de pe înălțimea care era în Ghivon, 40ca să aducă arderi‑de‑tot Domnului, pe altarul arderilor‑de‑tot, în fiecare dimineață și în fiecare seară, potrivit cu tot ce este scris în Legea Domnului, pe care El a poruncit‑o lui Israel. 41Împreună cu ei se aflau Heman, Iedutun și cei rămași dintre cei care fuseseră aleși și desemnați pe nume ca să mulțumească Domnului, căci în veac ține îndurarea Lui. 42Heman și Iedutun aveau cu ei trâmbițe și chimvale pentru cântăreți, precum și instrumente de cântat în cinstea lui Dumnezeu. Fiii lui Iedutun erau portari.

43Apoi tot poporul a plecat, fiecare la casa lui, iar David s‑a întors să‑și binecuvânteze familia.