Knijga O Kristu

Otkrivenje 7:1-17

Bog će sačuvati svoj narod

1Ugledam zatim četiri anđela kako stoje na četirima krajevima zemlje zadržavajući četiri vjetra da ne zapušu ni zemljom, ni morem, ni kojim drvetom. 2Ugledam zatim još jednog anđela kako dolazi s istoka noseći pečat živoga Boga. On glasno dovikne četvorici anđela koji su dobili vlast da naude zemlji i moru: 3“Čekajte! Ne udite ni zemlji, ni moru, ni drveću dok ne stavimo pečat na čelo slugama našega Boga!”

4Čuo sam koliko ih je opečaćeno: sto četrdeset četiri tisuće iz svih dvanaest izraelskih plemena:

5iz Judina plemena dvanaest tisuća,

iz Rubenova plemena dvanaest tisuća,

iz Gadova plemena dvanaest tisuća,

6iz Ašerova plemena dvanaest tisuća,

iz Naftalijeva plemena dvanaest tisuća,

iz Manašeova plemena dvanaest tisuća,

7iz Šimunova plemena dvanaest tisuća,

iz Levijeva plemena dvanaest tisuća,

iz Jisakarova plemena dvanaest tisuća,

8iz Zebulonova plemena dvanaest tisuća,

iz Josipova plemena dvanaest tisuća

i iz Benjaminova dvanaest tisuća.

Slavljenje golemog mnoštva

9Ugledam zatim veliko, neizbrojivo mnoštvo iz svakoga naroda i plemena, puka i jezika, kako stoji ispred prijestolja i ispred Jaganjca u bijelim haljinama, s palmama u rukama. 10Glasno viču: “Spasenje je djelo našega Boga, koji sjedi na prijestolju, i Jaganjca!”

11Svi anđeli koji su stajali oko prijestolja, starješina i četiriju bića padnu ničice pred prijestoljem, licem prema zemlji, 12te se poklone Bogu govoreći:

“Amen! Blagoslov i slava,

i mudrost,

i hvala i čast,

i moć i sila

pripadaju našemu Bogu

u vijeke vjekova. Amen.”

13Jedan od starješina me upita: “Znaš li tko su ti odjeveni u bijele haljine i odakle dolaze?”

14“Ne znam, gospodine”, odgovorim. “Ti znaš.”

“To su oni koji dolaze iz velike nevolje. Oprali su svoje haljine u Jaganjčevoj krvi i ubijelili ih. 15Zato stoje pred Božjim prijestoljem i danonoćno mu služe u hramu. Onaj koji sjedi na prijestolju živjet će s njima i zakriliti ih. 16Nikad više neće biti gladni ni žedni, neće ih više moriti sunce ni žega. 17Jer Jaganjac koji stoji ispred prijestolja bit će im Pastir. Vodit će ih na izvore vode života. Bog će otrti svaku suzu s njihovih očiju.”

Nouă Traducere În Limba Română

Apocalipsa 7:1-17

Pecetluirea celor o sută patruzeci și patru de mii

1După aceea, am văzut patru îngeri care stăteau la cele patru colțuri ale pământului, ținând cele patru vânturi ale pământului, pentru ca niciun vânt să nu mai sufle pe pământ, pe mare sau peste vreun copac. 2Am văzut un alt înger care urca de la răsăritul soarelui și care avea sigiliul Dumnezeului cel Viu. El a strigat cu glas tare spre cei patru îngeri cărora le fusese dat să facă rău pământului și mării, 3zicând: „Nu faceți rău nici pământului, nici mării, nici copacilor, până nu vom pune sigiliul pe fruntea robilor Dumnezeului nostru!“ 4Și am auzit numărul celor ce fuseseră pecetluiți: fuseseră pecetluiți o sută patruzeci și patru de mii din toate semințiile fiilor lui Israel:

5din seminția lui Iuda au fost pecetluiți douăsprezece mii;

din seminția lui Ruben – douăsprezece mii;

din seminția lui Gad – douăsprezece mii;

6din seminția lui Așer – douăsprezece mii;

din seminția lui Neftali – douăsprezece mii;

din seminția lui Manase – douăsprezece mii;

7din seminția lui Simeon – douăsprezece mii;

din seminția lui Levi – douăsprezece mii;

din seminția lui Isahar – douăsprezece mii;

8din seminția lui Zabulon – douăsprezece mii;

din seminția lui Iosif – douăsprezece mii;

din seminția lui Beniamin – douăsprezece mii au fost pecetluiți.

Marea mulțime în robe albe

9După toate acestea, m‑am uitat și iată că era o mare mulțime, pe care nimeni n‑o putea număra, din toate neamurile, semințiile, popoarele și limbile. Stăteau înaintea tronului și înaintea Mielului, erau îmbrăcați în robe albe și aveau ramuri de palmier în mâini.

10Ei strigau cu glas tare, zicând:

„Mântuirea este a Dumnezeului nostru,

Care stă pe tron,

și a Mielului!“

11Toți îngerii stăteau de jur împrejurul tronului, al bătrânilor și al celor patru ființe vii. Ei s‑au aruncat cu fețele la pământ înaintea tronului și I s‑au închinat lui Dumnezeu, 12zicând:

„Amin! Lauda și slava,

înțelepciunea și mulțumirea,

cinstea, puterea și tăria

să fie ale Dumnezeului nostru în vecii vecilor! Amin.“

13Unul dintre bătrâni m‑a întrebat, zicând:

– Cine sunt aceștia îmbrăcați în robe albe și de unde au venit?

14I‑am răspuns:

– Domnule, tu știi!

El mi‑a zis:

– Aceștia sunt cei care vin din necazul cel mare;

ei și‑au spălat robele

și le‑au albit în sângele Mielului.

15De aceea sunt ei înaintea tronului lui Dumnezeu

și I se închină zi și noapte în Templul Lui;

iar Cel Ce stă pe tron Își va întinde cortul peste ei.

16Nu le va mai fi nici foame, nici sete

și nu va mai cădea peste ei arșița soarelui,

nici vreo altă căldură arzătoare,

17pentru că Mielul din mijlocul tronului îi va păstori

și îi va conduce la izvoarele apelor vieții,

iar Dumnezeu va șterge orice lacrimă din ochii lor.