Jaganjac razlama prvih šest pečata
1Gledao sam kako Jaganjac otvara prvi od sedam pečata na svitku. Začujem zatim prvo od četiriju bića kako viče glasom poput grmljavine: “Dođi!” 2Pogledam i vidim bijelog konja. Konjaniku u ruci luk, a na glavi pobjednički vijenac. Izjahao je izvojevati pobjedu.
3Kad Jaganjac otvori drugi pečat, začujem drugo biće kako kaže: “Dođi!” 4Dođe i drugi konj, riđan. Njegov je konjanik dobio velik mač i vlast da uzme mir sa zemlje, da posvuda bude rata i pokolja.
5Kad Jaganjac razlomi treći pečat, začujem treće biće kako kaže: “Dođi!” Pogledam i vidim konja vranca, a konjaniku u ruci vaga. 6Začujem neki glas između četiriju bića kako govori: “Jedan bijeli kruh ili tri ječmena kruha za dnevnicu.6:6 U grčkome: Mjera pšenice za denar. Tri mjere ječma za denar. A maslinovu ulju i vinu ne nanosi štetu!”
7Kad Jaganjac razlomi četvrti pečat, začujem četvrto biće kako veli: “Dođi!” 8Pogledam i vidim konja zelenka. Konjanik mu se zvao Smrt, a za njim je išao još jedan: Pakao. Dobili su vlast nad četvrtinom zemlje da ubijaju mačem, glađu, bolešću i zemaljskim zvijerima.
9Kad Jaganjac razlomi peti pečat, ugledam pod žrtvenikom duše ljudi zaklanih zbog Božje riječi i zbog svjedočanstva. 10Glasno viču Gospodinu: “Gospodaru sveti i istiniti, kad ćeš već jednom osuditi ljude ovoga svijeta za to što su nam učinili?” 11Zatim je svatko od njih dobio bijelu haljinu i rečeno im je da se strpe još malo dok se ne ispuni broj Isusovih slugu, njihove braće, koji imaju biti ubijeni kao i oni.
12Gledao sam kako Jaganjac razlama šesti pečat. Nastane velik potres. Sunce pocrni poput crne kostrijeti, a mjesec postane krvavocrven. 13Zvijezde počnu padati s neba na zemlju poput zelenih smokvica sa smokve kad ju zatrese jak vjetar. 14Nebo se smota kao svitak i iščezne. Sve planine i otoci pokrenu se s mjesta. 15Zemaljski kraljevi, vladari, vojskovođe, bogataši i moćnici—svi se skriju po špiljama i gorskim pećinama. 16Gorama i pećinama vikali su: “Padnite na nas i skrijte nas od lica Onoga koji sjedi na prijestolju i od Jaganjčeva gnjeva. 17Došao je velik dan njihova gnjeva! Tko će preživjeti?”
Cele șapte sigilii
1Am văzut când Mielul a deschis unul dintre cele șapte sigilii și am auzit‑o pe una dintre cele patru ființe vii zicând cu glas ca de tunet: „Vino!“ 2M‑am uitat și iată că a ieșit un cal alb, iar cel care‑l călărea avea un arc. I‑a fost dată o coroană și, ca un cuceritor, a ieșit să cucerească.
3Când Mielul a deschis al doilea sigiliu, am auzit‑o pe cea de‑a doua ființă vie zicând: „Vino!“ 4Și a ieșit un alt cal, unul roșu, iar celui ce‑l călărea i s‑a dat voie să ia pacea de pe pământ, așa încât oamenii să se înjunghie unii pe alții; și i‑a fost dată o sabie mare.
5Când Mielul a deschis al treilea sigiliu, am auzit‑o pe cea de‑a treia ființă vie zicând: „Vino!“ M‑am uitat și iată că a ieșit un cal negru, iar cel care‑l călărea avea în mână o balanță. 6Am auzit între cele patru ființe vii ceva ca un glas zicând: „Un choinix6 Aproximativ 1 kg, rația zilnică de grâu pe care o consuma o persoană. de grâu pentru un denar6 Plata obișnuită pentru o zi de muncă (soldații romani primeau, de asemenea, un denar pe zi). Prețul descris aici, de un denar pentru un choinix de grâu, era unul de zece ori mai mare decât în mod obișnuit, arătând cât de mare ajunsese inflația în acea perioadă de foamete.! Trei choinicși de orz pentru un denar! Dar să nu strici uleiul și vinul!“
7Când Mielul a deschis al patrulea sigiliu, am auzit glasul celei de‑a patra ființe vii zicând: „Vino!“ 8M‑am uitat și iată că a ieșit un cal verde pal8 Termenul grecesc chloros arată exact spre culoarea clorului, un verzui spre galben pal., iar numele celui ce‑l călărea era Moartea. Împreună cu el, urmându‑l, era Locuința Morților8 Gr.: Hades. Le‑a fost dată autoritate peste a patra parte a pământului, ca să omoare cu sabia, cu foametea, cu molima și prin fiarele sălbatice de pe pământ.
9Când Mielul a deschis al cincilea sigiliu, am văzut sub altar sufletele celor ce fuseseră uciși9 În VT sângele jertfelor trebuia vărsat la picioarele altarului (vezi Ex. 29:12; Lev. 4:7). din cauza Cuvântului lui Dumnezeu și din cauza mărturiei pe care o avuseseră. 10Ei au strigat cu glas tare, zicând: „Până când, Stăpâne, Cel Sfânt și Adevărat, întârzii să judeci și să răzbuni sângele nostru împotriva celor ce locuiesc pe pământ?“ 11Fiecăruia i s‑a dat câte o robă albă și li s‑a spus să se mai odihnească încă puțin timp, până când numărul celor care au slujit împreună cu ei și al fraților lor, care urmează să fie uciși ca și ei, se va fi împlinit.
12Apoi am văzut când Mielul a deschis al șaselea sigiliu; și a fost un mare cutremur. Soarele a devenit negru, ca pânza de sac făcută din păr, luna întreagă a devenit ca sângele, 13iar stelele cerului au căzut pe pământ, așa cum un smochin își aruncă smochinele târzii13 Cu referire la fructele produse de smochin vara târziu, care adesea cad înainte de a ajunge la maturitate. când este scuturat de un vânt puternic. 14Cerul a fost strâns ca un sul ce este înfășurat, iar fiecare munte și insulă au fost mișcate din locurile lor. 15Regii pământului, oamenii de seamă, comandanții, cei bogați, cei puternici, orice sclav și orice om liber s‑au ascuns în peșteri și printre stâncile munților. 16Ei ziceau munților și stâncilor: „Cădeți peste noi și ascundeți‑ne de fața Celui Ce stă pe tron și de mânia Mielului, 17pentru că a venit ziua cea mare a mâniei Lor și cine poate sta în picioare?!“
