Knijga O Kristu

Otkrivenje 5:1-14

Jaganjac otvara svitak

1U desnici Onoga na prijestolju ugledam svitak ispisan s obiju strana i zapečaćen sa sedam pečata. 2Ugledam zatim snažnog anđela kako glasno viče: “Tko je dostojan razlomiti pečate i otvoriti svitak?” 3Ali nitko u nebu, ni na zemlji, ni ispod zemlje nije mogao otvoriti svitak i pogledati u njega.

4Gorko sam zaplakao jer nije bilo nikoga dostojnoga da otvori knjigu i pročita što u njoj piše. 5Ali jedan od četvorice starješina mi reče: “Ne plači! Pobijedio je, evo, Lav iz Judina plemena, nasljednik Davidova prijestolja.5:5 U grčkome: korijen Davidov. On je dostojan otvoriti svitak i razlomiti sedam pečata.”

6Ugledam zatim zaklanog Jaganjca kako stoji između prijestolja i četiriju bića te između starješina. Imao je sedam rogova i sedam očiju koje su sedam Božjih duhova poslanih po svoj zemlji. 7Jaganjac pristupi pa iz desnice Onoga na prijestolju uzme svitak. 8Kad to učini, četiri bića i dvadeset četvorica starješina padnu ničice pred njega. Svaki je imao citru i zlatne posude pune kada—molitve Božjega naroda!

9Zapjevaju mu novu pjesmu:

“Dostojan si uzeti svitak

i razlomiti pečate

jer si bio zaklan

i svojom si krvlju za Boga otkupio

iz svakoga plemena, jezika i naroda.

10Učinio si ih kraljevstvom i svećenstvom našega Boga.

Oni će kraljevati na zemlji.”

11Pogledam opet i začujem glas anđela oko prijestolja, bića i starješina. Bilo ih je tisuće milijuna. 12Jakim glasom pjevali su:

“Dostojan je zaklani Jaganjac

primiti moć i bogatstvo,

mudrost i snagu,

čast i slavu i blagoslov!”

13Začujem tada kako sve stvorenje na nebu, na zemlji i pod zemljom te u moru govori:

“Blagoslov, čast i slava pripadaju

Onomu koji sjedi na prijestolju

i Jaganjcu, u vijeke vjekova.”

14Četiri bića ponavljala su: “Amen!” A starješine padnu ničice i poklone mu se.

Nouă Traducere În Limba Română

Apocalipsa 5:1-14

Sulul scris și Mielul

1În mâna dreaptă a Celui Ce ședea pe tron am văzut un sul scris pe ambele părți și sigilat cu șapte sigilii. 2Și am văzut un înger puternic proclamând cu glas tare: „Cine este vrednic să deschidă sulul și să‑i desfacă sigiliile?“ 3Dar nimeni în cer, nici pe pământ, nici sub pământ n‑a putut să deschidă sulul, nici să se uite în el. 4Și am plâns mult, pentru că nu s‑a găsit nimeni vrednic să deschidă sulul, nici să se uite în el. 5Dar unul dintre bătrâni mi‑a zis: „Nu plânge! Iată că Leul din seminția lui Iuda, Rădăcina lui David, a învins ca să deschidă sulul și cele șapte sigilii ale lui!“

6Și am văzut un Miel, Care părea înjunghiat, stând în picioare în mijlocul tronului și al celor patru ființe vii și în mijlocul bătrânilor. Avea șapte coarne6 În concepția popoarelor din antichitate, cornul era, printre altele, un simbol al puterii sau al unui conducător puternic. și șapte ochi, care sunt cele șapte duhuri ale lui Dumnezeu, trimise pe întreg pământul. 7El a venit și a luat sulul din mâna dreaptă a Celui Ce ședea pe tron. 8Când a luat El sulul, cele patru ființe vii și cei douăzeci și patru de bătrâni s‑au aruncat la pământ înaintea Lui. Fiecare avea câte o kithara8 Termenul kithara (în alte traduceri harfă/harpă) face referire de obicei la un instrument muzical cu coarde, din specia cordofonelor, un instrument destul de dificil de reconstruit pentru că termenul se referă generic la unele instrumente asemănătoare atât cu lira sau cu un anumit tip de harfă de mână, cât și cu strămoașa lăutei, oud‑ului, chitarei actuale. Vezi și 14:2; 15:2; 1 Cor. 14:7. și vase de aur pline cu tămâie – care sunt rugăciunile sfinților – 9și cântau o cântare nouă:

„Tu ești vrednic să iei sulul

și să‑i deschizi sigiliile,

pentru că ai fost înjunghiat

și prin sângele Tău ai răscumpărat, pentru Dumnezeu,

oameni din orice seminție, limbă, popor și neam

10și i‑ai făcut o împărăție și preoți pentru Dumnezeul nostru;

și ei vor domni pe pământ!“

11M‑am uitat și am auzit glasul multor îngeri care erau împrejurul tronului, al ființelor vii și al bătrânilor. Numărul lor era de zece mii de ori zece mii și de o mie de ori o mie11 Un mod de a spune că mulțimea lor era atât de mare, încât nu putea fi numărată.. 12Ei spuneau cu glas tare:

„Vrednic este Mielul, Care a fost înjunghiat,

să primească putere, bogăție, înțelepciune, tărie,

cinste, slavă și laudă!“

13Apoi, pe orice făptură care este în cer, pe pământ, sub pământ, pe mare, adică orice se află în aceste locuri, am auzit‑o zicând:

„A Celui Ce stă pe tron și a Mielului

să fie lauda, cinstea, slava și puterea,

în vecii vecilor!“

14Și cele patru ființe vii au zis: „Amin!“, iar bătrânii s‑au aruncat la pământ și s‑au închinat.