Knijga O Kristu

Matej 14:1-36

Smrt Ivana Krstitelja

(Mk 6:14-29; Lk 3:19-20; 9:7-9)

1Kad je Herod tetrarh14:1 Herod Antipa. čuo o Isusu, 2reče svojim slugama: “To je od mrtvih uskrsnuo Ivan Krstitelj pa sad u njemu djeluju čudesne sile.” 3Herod je, naime, Ivana dao uhititi, svezati i baciti u tamnicu na zahtjev Herodijade, žene svojega brata Filipa, 4jer mu je Ivan govorio: “Ti nemaš prava da je imaš za ženu!” 5Htio je ubiti Ivana, ali se bojao naroda jer su ga smatrali prorokom.

6Ali na proslavi Herodova rođendana pred uzvanicima je plesala Herodijadina kćerka i tako se svidjela Herodu 7da se zakleo dati joj sve što zatraži. 8Ona na majčin nagovor reče: “Zapovjedi da mi na pladnju donesu glavu Ivana Krstitelja!” 9Kralj se ražalosti, ali zbog toga što se zakleo i zbog uzvanika zapovjedi da joj učine po volji. 10Pošalje ljude da Ivanu u tamnici odrube glavu. 11Donesu djevojci glavu na pladnju, a ona je pak odnese majci. 12Potom dođu Ivanovi učenici, uzmu njegovo tijelo i pokopaju ga te odu javiti Isusu.

Isus hrani pet tisuća ljudi

(Mk 6:32-44; Lk 9:10-17; Iv 6:1-13)

13Kad je Isus to čuo, otplovi odande lađicom na pusto mjesto da se povuče u osamu. Ali narod je to doznao pa su pješice krenuli iz gradova za njim. 14Kad je izišao iz lađice, ugleda silan narod pa se sažali nad njima i izliječi im bolesnike.

15Uvečer mu priđu učenici i kazaše. “Pust je ovo kraj a već je i kasno. Otpusti ljude da mogu otići u sela kupiti hrane!”

16Ali Isus odgovori: “Nije potrebno da idu; vi ih nahranite!”

17“Pa ovdje imamo samo pet kruhova i dvije ribe!”

18“Donesite ih!” reče. 19Zapovjedi zatim mnoštvu da sjednu na travu. Uzme pet kruhova i dvije ribe, pogleda u nebo te blagoslovi hranu. Razlomi kruh i dade ga učenicima, a učenici su ga dijelili mnoštvu. 20I svi su jeli dok se nisu nasitili. Zatim pokupe ostatke. Bilo ih je dvanaest punih košara. 21A nahranilo se pet tisuća muškaraca te žene i djeca koji su bili s njima.

Isus hoda po vodi

(Mk 6:45-51; Iv 6:16-21)

22Odmah zatim Isus natjera učenike da uđu u lađu i da preplove na drugu obalu, dok on otpusti mnoštvo. 23Kad ih je otpustio, popne se u goru da se pomoli u osami. Kasno navečer još je bio sam ondje. 24U međuvremenu je lađa već bila daleko od obale. Zapuhao je jak protivan vjetar, pa se borila s velikim valovima.

25Oko tri sata ujutro14:25 U grčkome: o četvrtoj noćnoj straži. Isus dođe k učenicima hodajući po vodi. 26Kad ugledaju kako hoda po vodi prema njima, vrisnu od straha misleći da je sablast. 27Ali Isus im odmah reče: “Samo hrabro! Ja sam! Ne bojte se!”

28Nato mu Petar reče: “Gospodine, ako si ti, zapovjedi da dođem k tebi po vodi!”

29“Dođi!” odgovori Isus. Petar iziđe iz lađe te hodajući po vodi pođe prema Isusu. 30Ali kad je osjetio silinu vjetra, prestraši se i počne tonuti. “Spasi me, Gospodine!” poviče.

31Isus mu odmah pruži ruku i uhvati ga. “Slaba je tvoja vjera”, reče mu. “Zašto si posumnjao?” 32Kad su ušli u lađu, vjetar prestane.

33Učenici u lađi poklone mu se ničice i uzviknu: “Ti si zaista Božji Sin!”

Mnoga ozdravljenja

(Mk 6:53-56)

34Preplove jezero i pristanu u Genezaretu. 35Ondašnji žitelji ga prepoznaju i po svoj okolici razglase da je došao, pa mu svi počnu dovoditi bolesnike. 36Molili su ga da im dopusti dotaknuti barem skut njegove haljine i svi koji su ga dotaknuli ozdravljali su.

Nouă Traducere În Limba Română

Matei 14:1-36

Ioan Botezătorul decapitat

(Mc. 6:14-29; Lc. 3:19-20; 9:7-9)

1În vremea aceea, tetrarhul Irod1 Irod Antipa (care a domnit între anii 4 î.Cr.–39 d.Cr.), unul dintre fiii lui Irod cel Mare. Tetrarhul domnea peste a patra parte a unei regiuni, fiind inferior unui rege și stăpânind doar cu aprobarea romanilor (vezi Flavius Josephus, Antichități, XVII.11.4). a auzit despre faima lui Isus 2și le‑a zis slujitorilor săi: „Acesta este Ioan Botezătorul! A fost înviat dintre cei morți și de aceea lucrează aceste puteri prin el!“

3Căci Irod, după ce a pus mâna pe Ioan, l‑a legat și l‑a pus în închisoare din cauza Irodiadei3 Nepoată a lui Irod cel Mare, căsătorită mai întâi cu Filip, fratele vitreg al lui Irod Antipa (a nu se confunda cu tetrarhul Filip; vezi Lc. 3:1). Vezi Flavius Josephus, Antichități, XVIII.5.4., soția lui Filip, fratele său, 4deoarece Ioan îi zicea: „Nu‑ți este permis s‑o ai de soție!“4 Cf. Lev. 18:16; 20:21. 5Irod ar fi vrut să‑l omoare, dar se temea de mulțime, pentru că oamenii îl considerau pe Ioan un profet.

6Însă, la sărbătorirea zilei de naștere a lui Irod, fiica Irodiadei a dansat înaintea invitaților și i‑a plăcut lui Irod, 7așa că el i‑a promis cu jurământ că‑i va da orice va cere. 8Îndemnată de mama ei, ea i‑a zis: „Dă‑mi aici, pe o tavă, capul lui Ioan Botezătorul!“ 9Regele s‑a întristat, dar, din cauza jurămintelor și a celor ce ședeau la masă, a poruncit să‑i fie dat capul 10și a trimis un călău să‑l decapiteze pe Ioan în închisoare. 11Capul lui a fost adus pe o tavă și dat fetei, iar aceasta i l‑a dus mamei sale. 12Ucenicii lui Ioan au venit, i‑au luat trupul și l‑au înmormântat. Apoi s‑au dus și L‑au anunțat pe Isus.

Isus hrănește peste cinci mii de oameni

(Mc. 6:32-44; Lc. 9:10-17; In. 6:1-13)

13Când a auzit aceasta, Isus S‑a retras de acolo într‑o barcă, spre un loc pustiu, ca să fie doar El singur. Dar mulțimile, auzind lucrul acesta, L‑au urmat pe jos din cetățile lor. 14Când a coborât din barcă, Isus a văzut o mare mulțime de oameni; I s‑a făcut milă de ei și i‑a vindecat pe cei bolnavi.

15Când s‑a făcut seară, ucenicii Lui s‑au apropiat, zicând:

– Locul acesta este pustiu și ora este deja târzie15 Lit.: ora deja a trecut, cel mai probabil o expresie idiomatică al cărei sens principal poate fi: este deja târziu. Alte două posibile sensuri în acest context sunt: (1) ora obișnuită la care se ia cina a trecut deja și (2) ora este deja prea înaintată pentru a continua să le dai învățături oamenilor.. Lasă mulțimile să se ducă prin sate ca să‑și cumpere mâncare.

16Însă Isus le‑a zis:

– Nu au nevoie să plece. Dați‑le voi să mănânce!

17Ei I‑au răspuns:

– N‑avem aici decât cinci pâini și doi pești.

18El le‑a zis:

– Aduceți‑le aici, la Mine.

19După ce a poruncit ca mulțimile să fie așezate19 Israeliții și celelalte popoare din Orientul Mijlociu obișnuiau să mănânce în poziție semi-culcată. Vezi nota de la 8:11. pe iarbă, în grupuri, a luat cele cinci pâini și cei doi pești și, privind spre cer, a binecuvântat și a frânt pâinile. Apoi le‑a dat ucenicilor, iar ucenicii le‑au dat mulțimilor. 20Ei au mâncat cu toții și s‑au săturat. Și au ridicat douăsprezece coșnițe pline cu firimiturile rămase. 21Cei ce mâncaseră erau aproape cinci mii de bărbați, în afară de femei și de copii.

Isus umblă pe mare

(Mc. 6:45-51; In. 6:16-21)

22Imediat după aceea, Isus i‑a zorit pe ucenici să se urce în barcă și să treacă înaintea Lui de partea cealaltă a mării, în timp ce El va lăsa mulțimile să plece. 23După ce a lăsat mulțimile să plece, Isus S‑a urcat pe munte, doar El singur, ca să Se roage. Se înserase, iar El era singur acolo. 24Barca se îndepărtase deja la mai multe stadii24 O stadie (gr.: stadios) măsura aproximativ 185 m. de țărm și era lovită de valuri, pentru că vântul le era împotrivă.

25În a patra strajă a nopții25 Între orele 3:00–6:00. Evreii au împrumutat de la romani împărțirea nopții în 4 străji a câte 3 ore. În VT, noaptea era împărțită în 3 străji a câte 4 ore (apus–22:00; 22:00–2:00; 2:00–răsărit)., Isus a venit spre ei, umblând pe mare. 26Când ucenicii L‑au văzut umblând pe mare, s‑au înspăimântat și au zis: „Este o stafie!“ Și au țipat de frică.

27Dar Isus le‑a vorbit imediat și le‑a zis:

– Îndrăzniți! Eu sunt! Nu vă temeți!

28Petru, răspunzându‑I, a zis:

– Doamne, dacă ești Tu, poruncește‑mi să vin la Tine pe ape.

29Isus i‑a zis:

– Vino!

Petru a coborât din barcă și a început să umble pe ape și să vină la Isus.

30Dar când a văzut vântul este puternic, i s‑a făcut frică și, fiindcă începea să se scufunde, a strigat, zicând:

– Doamne, salvează‑mă!

31Isus a întins imediat mâna, l‑a apucat și i‑a zis:

– Puțin credinciosule! De ce te‑ai îndoit?

32După ce s‑au urcat în barcă, vântul a încetat. 33Cei din barcă I s‑au închinat, zicând: „Cu adevărat, Tu ești Fiul lui Dumnezeu!“

Isus vindecă bolnavii în Ghenezaret

(Mc. 6:53-56)

34După ce au trecut marea, au ajuns la țărm, în Ghenezaret. 35Când oamenii din locul acela L‑au recunoscut pe Isus, au trimis vorbă în întreaga vecinătate și i‑au adus astfel la El pe toți cei ce erau bolnavi. 36Îl rugau să‑i lase doar să se atingă de marginea hainei Lui. Și toți care s‑au atins au fost vindecați.