Obuzdavanje jezika
1Nastojte, braćo moja, da previše vas ne postane učiteljima; oni će biti strože suđeni.
2Svi mi često pogriješimo, ali onaj tko može obuzdati svoj jezik, kadar je sebe u svemu obuzdati. 3Stavimo li konju uzde u usta, lako ćemo upravljati cijelim njegovim tijelom da ide kamo hoćemo. 4Pogledajte lađe! Tako su velike i gone ih jaki vjetrovi, a ipak ih sitno kormilo upravlja kamo kormilar hoće. 5Tako je i jezik malen ud, a može se pohvaliti velikim stvarima. Malena iskrica može zapaliti veliku šumu. 6I jezik je vatra; on je cio opaki svijet među našim udovima. Kalja cijelu našu osobu i, zapaljen od pakla, zapaljuje sav naš život.
7Svakovrsne zvijeri i ptice, gmazovi i morske životinje dadu se ukrotiti i čovjek ih je ukrotio— 8ali nitko od ljudi ne može obuzdati jezik. On je zlo koje ne miruje, puno smrtonosna otrova. 9Njime blagoslivljamo Gospodina i Oca, ali i proklinjemo ljude koji su stvoreni na Božju sliku. 10Tako iz istih usta izlaze i blagoslovi i kletve. A to, draga braćo, ne smije biti! 11Zar iz istog izvora izvire i slatka i gorka voda? 12Može li smokva roditi maslinama ili trs smokvama? Tako ni slani izvor ne može dati slatku vodu.
Prava, Božja mudrost
13Tko je od vas mudar i razborit, neka dobrim življenjem pokazuje djela učinjena u blagosti. Jer mudro je biti blag. 14Ali nipošto se ne hvalite da ste mudri i dobri ako u srcu imate gorku zavist i sebičnost. Time lažete protiv istine. 15Zavist i sebičnost nisu Božja mudrost. Takve su pojave zemaljske, neduhovne, nadahnute đavlom. 16Jer gdje ima zavisti i sebičnosti, bit će i nereda i svakovrsnoga drugog zla.
17A mudrost koja dolazi s neba ponajprije je čista. Mirotvorna je, blaga, dobrohotna, puna milosrđa i dobrih djela. Postojana je i iskrena. 18A mirotvorci će posijati sjeme mira i požeti žetvu pravednosti.
Stăpânirea limbii
1Frații mei, să nu fiți mulți învățători, deoarece știți că vom primi o judecată mai aspră1 Lit.: mai mare!! 2Căci toți ne împiedicăm în multe feluri. Dacă cineva nu se împiedică în vorbire, este un om desăvârșit2 Gr.: teleios, care înseamnă complet, finalizat, rafinat, ceva care funcționează perfect în conformitate cu scopul pentru care a fost creat., în stare să‑și înfrâneze și tot trupul. 3Dacă punem zăbale în gura cailor, ca să‑i facem să ne urmeze, le conducem tot trupul. 4Iată, chiar și corăbiile, deși sunt atât de mari și sunt duse de vânturi puternice, totuși ele sunt conduse de o cârmă foarte mică, oriunde dorește inima4 Sensul literal al termenului grecesc este acela de impuls, înclinație. cârmaciului. 5Tot astfel și limba: ea este un mădular mic, dar se laudă cu lucruri mari. Iată, un foc mic ce pădure mare aprinde! 6Și limba este un foc. Limba, o lume a nedreptății, este așezată între mădularele noastre, fiind cea care pângărește tot trupul, aprinde roata vieții și este aprinsă de focul Gheenei6 Gr.: geenna, termen ce desemna Valea (Fiilor) lui Hinom (ebr.: ghe‑hinom), o vale situată la sud de Ierusalim, loc unde, în vremea lui Ahaz și Manase, îi erau aduse sacrificii umane zeului amonit Moleh (2 Cron. 28:3; 33:6). Iosia a profanat valea (2 Regi 23:10), care a devenit apoi un loc în care deșeurile ardeau continuu. Valea a devenit o imagine a locului pedepsei finale.. 7Căci orice fel de animale sălbatice, păsări, târâtoare7 Sau: animale care mișună; sau: animale care se târăsc. Termenul ebraic tradus în greacă face referire la toate celelalte animale mai mărunte, distincte de vite și de animalele sălbatice mari. De asemenea, termenul poate include și insectele (vezi Gen. 1:24 și nota). sau viețuitoare ale mării pot fi îmblânzite și au fost îmblânzite de neamul omenesc, 8dar nimeni nu poate îmblânzi limba unui om. Ea este un rău de neliniștit8 Unele mss conțin: de nestăpânit., plin de un venin aducător de moarte. 9Cu ea Îl binecuvântăm pe Domnul și Tatăl nostru și tot cu ea îi blestemăm pe oameni, care sunt făcuți după asemănarea lui Dumnezeu. 10Din aceeași gură iese și binecuvântarea și blestemul. Frații mei, aceste lucruri n‑ar trebui să fie așa! 11Țâșnește din aceeași gură a izvorului apă dulce și apă amară? 12Frații mei, poate un smochin să facă măsline, sau o viță să facă smochine? Nici izvorul de apă sărată nu poate da apă dulce.
Două feluri de înțelepciune
13Cine este înțelept și priceput între voi? Să‑și arate, prin purtarea lui bună, faptele făcute cu blândețea înțelepciunii! 14Însă, dacă în inima voastră aveți invidie amară și ambiție egoistă14, 16 Sau: interes personal; sau: rivalitate egoistă., nu vă lăudați cu aceasta și nu mințiți împotriva adevărului! 15Înțelepciunea aceasta nu vine15 Lit.: coboară. de sus, ci este pământească, firească, demonică. 16Căci acolo unde este invidie și ambiție egoistă, acolo va fi dezordine și răutate de orice fel. 17Însă înțelepciunea care vine de sus este, mai întâi, curată, apoi pașnică, blândă, ascultătoare, plină de milă și de roade bune, nepărtinitoare, fără ipocrizie. 18Iar rodul dreptății este semănat în pace de către18 Sau: printre; sau: pentru. cei ce fac pace.
