Knijga O Kristu

Djela Apostolska 9:1-43

Savlovo obraćenje

1A Savao, neprestano dišući prijetnjom ubojstva prema Gospodinovim učenicima, ode k velikom svećeniku. 2Zatraži od njega pisma za sinagoge u Damasku da može sve sljedbenike Puta, i muškarce i žene, na koje ondje naiđe, dovesti okovane u Jeruzalem.

3Kad se približio Damasku, odjednom ga obasja svjetlost s neba. 4Padne na zemlju. Začuje nato glas kako mu govori: “Savle, Savle! Zašto me progoniš?”

5“Tko si ti, Gospodine?” upita Savao.

“Ja sam Isus kojega ti progoniš”, odgovori glas. 6“Ustani i pođi u grad! Ondje će ti se reći što da činiš.”

7Savlovi su suputnici ostali bez riječi. Čuli su glas, ali nikoga nisu vidjeli. 8Savao ustane sa zemlje. Oči su mu bile otvorene, ali ništa nije vidio. Povedu ga zato za ruku i uvedu u Damask. 9Tri dana nije ništa vidio niti je jeo i pio.

10A u Damasku je živio vjernik9:10 U grčkome: učenik. U 9:19, 25, 26, 30 i 36 također. imenom Ananija. Njemu Gospodin reče u viđenju: “Ananija!”

“Molim, Gospodine?” odazove se on.

11Gospodin mu reče: “Idi u Ravnu ulicu, u Judinu kuću, i ondje potraži Savla iz Tarza. Eno ga ondje; moli se. 12U viđenju koje sam mu dao vidio je čovjeka imenom Ananija kako ulazi i polaže na njega ruke da progleda.”

13“Ali, Gospodine,” odgovori Ananija, “od tolikih sam čuo da je mnogo zla učinio tvojim svetima u Jeruzalemu! 14Ima punomoć od velikog svećenika da okuje u lance sve koji prizivaju tvoje ime.”

15Gospodin mu odgovori: “Idi i učini što ti kažem. Izabrao sam Savla da ponese moje ime poganima i kraljevima i izraelskome narodu. 16Pokazat ću mu koliko mora pretrpjeti zbog mojega imena.”

17Ananija ode onamo, položi ruke na Savla i reče: “Brate Savle, Gospodin Isus koji ti se ukazao na putu poslao me je da progledaš i da se napuniš Svetoga Duha.” 18Savlu s očiju odmah spadne nešto poput ljuski te progleda. Ustane zatim i krsti se. 19Onda nešto pojede i okrijepi se.

Savao u Damasku i Jeruzalemu

Savao je nekoliko dana ostao s vjernicima u Damasku. 20Smjesta je po sinagogama počeo propovijedati da je Isus Božji Sin.

21Svi koji su ga slušali bili su zaprepašteni. “Pa nije li ovo onaj isti koji je u Jeruzalemu istrebljivao Isusove sljedbenike?” pitali su. “Zar on nije došao ovamo zato da ih uhiti i okovane odvede pred velike svećenike?”

22Savlovo je propovijedanje bivalo sve silnije. Zbunjivao je Židove u Damasku dokazujući im da je Isus Mesija. 23Nakon podosta vremena, židovski ga vođe odluče pogubiti, 24ali Savao dozna za njihovu nakanu. Danonoćno su nadzirali gradska vrata ne bi li ga ubili. 25Zato ga vjernici noću spuste preko gradskoga zida u košari.

26Kad je Savao stigao u Jeruzalem, pokušao se sastati s vjernicima, ali svi su ga se bojali. Nisu vjerovali da je zaista vjernik. 27Tada ga Barnaba povede k apostolima te im ispriča da je Savao na putu u Damask vidio Gospodina i što mu je Gospodin rekao te kako je u Damasku hrabro propovijedao u Isusovo ime. 28Od tada se s njima slobodno družio po Jeruzalemu i hrabro je propovijedao u Gospodnje ime. 29Raspravljao je s nekim Židovima koji su govorili grčki pa ga oni nakane ubiti. 30Kad su vjernici za to čuli, odvedu ga u Cezareju i pošalju doma u Tarz.

31Crkva je u cijeloj Judeji, Galileji i Samariji živjela u miru. Izgrađivala se i napredovala. Vjernici su hodili u strahu Gospodnjemu i u utješeni Svetim Duhom.

Petar iscjeljuje Eneju i Tabitu

32Obilazeći svete posvuda, Petar je došao i k Božjemu narodu u gradu Lidi. 33Ondje upozna nekog čovjeka imenom Eneja, koji je osam godina ležao uzet u postelji. 34Petar mu reče: “Eneja, ozdravlja te Isus Krist! Ustani i namjesti postelju!” Čovjek smjesta ustane. 35Kad su to vidjeli svi žitelji Lide i Šarona, obrate se Gospodinu.

36U Jopi je živjela i vjernica imenom Tabita (što znači: “Košuta”). Život joj se sastojao u tomu da čini dobra i milosrdna djela. 37Upravo se tada ona razboli i umre. Pripremili su ju za pokop i položili ju u sobi na katu. 38Ali kad su čuli da je Petar blizu, u Lidi, pošalju k njemu dvojicu i zamole ga: “Odmah dođi k nama!”

39Petar zato odmah pođe s njima. Čim je stigao povedu ga u sobu na katu. Ondje ga okruže udovice plačući i pokazujući mu ogrtače i drugu odjeću koju im je Košuta izradila dok je bila s njima. 40Ali Petar ih sve pošalje iz sobe. Klekne i pomoli se, a zatim se okrene prema tijelu i reče: “Tabita, ustani!” Ona otvori oči, pogleda Petra i sjedne. 41On joj pruži ruku i pridigne ju. Zatim pozove udovice i svete pa im pokaže da je oživjela.

42Vijest se pronese cijelim gradom te mnogi povjeruju u Gospodina. 43Petar je neko vrijeme ostao u Jopi, u kući nekoga kožara Šimuna.

Nouă Traducere În Limba Română

Faptele Apostolilor 9:1-43

Convertirea lui Saul

1Între timp însă, Saul încă sufla amenințare și ucidere împotriva ucenicilor Domnului. S‑a dus la marele preot 2și a cerut de la el scrisori către sinagogile din Damasc, astfel încât, dacă i‑ar găsi pe unii care sunt adepți ai Căii2 Nume pe care primii creștini l‑au dat creștinismului (vezi 16:17; 18:25-26; 19:9, 23; 22:4; 24:14, 22; 2 Pet. 2:2)., atât bărbați, cât și femei, să‑i aducă legați la Ierusalim. 3În timp ce era pe drum și se apropia de Damasc, a strălucit deodată împrejurul lui o lumină din cer.

4El a căzut la pământ și a auzit un glas care‑i zicea:

– Saul, Saul, de ce Mă persecuți?

5El a întrebat:

– Cine ești, Doamne5 Termenul grecesc poate fi înțeles și ca o adresare din politețe, însă în acest context și conform tradiției rabinice, o voce care se auzea din ceruri nu putea fi decât vocea lui Dumnezeu.?

Isus i‑a răspuns:

– Eu sunt Isus, Cel pe Care tu Îl persecuți! Îți este greu să lovești cu călcâiul în pinteni!5 Un idiom care arăta cât de absurd este omul încăpățânat și împotrivitor, care se rănește singur în încercarea lui de a se opune lui Dumnezeu. Vezi și 26:14.

6Tremurând și plin de frică, a întrebat:

– Doamne, ce vrei să fac?

Domnul i‑a zis:

– Ridică‑te, intră în cetate și ți se va spune ce trebuie să faci!

7Bărbații care‑l însoțeau în călătorie s‑au oprit amuțiți; auzeau într-adevăr glasul, dar nu vedeau pe nimeni. 8Saul s‑a ridicat de la pământ și, cu toate că ochii îi erau deschiși, nu vedea nimic. Prin urmare, l‑au luat de mână și l‑au dus în Damasc. 9Timp de trei zile n‑a văzut, n‑a mâncat și nici n‑a băut nimic.

10În Damasc era un ucenic pe nume Ananias.

Domnul i‑a vorbit într‑o viziune:

– Ananias!

El a răspuns:

– Iată‑mă, Doamne!

11Domnul i‑a zis:

– Scoală‑te, du‑te pe strada numită „Dreaptă“ și caută în casa lui Iuda un om din Tars, pe nume Saul. Căci iată, chiar acum el se roagă 12și a văzut într‑o viziune un om pe nume Ananias, intrând și punându‑și mâinile peste el ca să‑și recapete vederea.

13Ananias a răspuns:

– Doamne, am auzit de la mulți despre toate relele pe care omul acesta le‑a făcut sfinților Tăi în Ierusalim. 14Chiar și aici are autoritate din partea conducătorilor preoților să‑i lege pe toți cei ce cheamă Numele Tău!

15Dar Domnul i‑a zis:

– Du‑te, pentru că el este un vas al Meu pe care l‑am ales ca să ducă Numele Meu atât înaintea neamurilor și regilor, cât și înaintea fiilor lui Israel. 16Căci Eu îi voi arăta cât trebuie să sufere de dragul Numelui Meu.

17Ananias a plecat, a intrat în casa unde era Saul și, punându‑și mâinile peste el, a zis: „Frate Saul, m‑a trimis Domnul – Isus, Cel Care ți S‑a arătat pe drumul pe care veneai – ca să‑ți recapeți vederea și să fii umplut de Duhul Sfânt.“ 18Imediat, de pe ochii lui au căzut un fel de solzi, iar el și‑a recăpătat vederea. Apoi s‑a ridicat, a fost botezat 19și, după ce a mâncat ceva, i‑au revenit puterile.

Saul, în Damasc și în Ierusalim

Saul a rămas câteva zile cu ucenicii în Damasc 20și imediat a început să‑L proclame pe Isus în sinagogi, spunând că este Fiul lui Dumnezeu. 21Toți cei ce‑l auzeau se minunau și ziceau: „Nu este el acela care‑i distrugea în Ierusalim pe cei ce chemau Numele acesta?! Și n‑a venit el aici ca să‑i ducă legați la conducătorii preoților?!“ 22Dar Saul se întărea tot mai mult și le provoca nedumerire iudeilor care locuiau în Damasc, dovedind că Isus este Cristosul.

23După mai multe zile, iudeii au uneltit să‑l omoare, 24însă Saul a aflat despre uneltirea lor. Zi și noapte ei supravegheau porțile, ca să‑l omoare. 25Dar într‑o noapte, ucenicii l‑au luat și l‑au coborât prin zid, dându‑l jos într‑un coș.

26Când a ajuns în Ierusalim, a încercat să li se alăture ucenicilor, dar toți se temeau de el, pentru că nu credeau că este un ucenic. 27Atunci Barnabas l‑a luat și l‑a dus la apostoli. Le‑a istorisit cum, pe drum, Saul Îl văzuse pe Domnul, și El îi vorbise, și cum, în Damasc, vorbise cu îndrăzneală în Numele lui Isus. 28Astfel, începând de atunci, Saul venea și se ducea împreună cu ei în Ierusalim, vorbind cu îndrăzneală în Numele Domnului. 29De asemenea, vorbea și purta dispute cu iudeii eleniști29 Vezi nota de la 6:1., dar ei încercau să‑l omoare. 30Când au aflat frații lucrul acesta, l‑au dus la Cezareea30 Vezi nota la 8:40. și l‑au trimis în Tars.

31Astfel, Biserica era răspândită prin toată Iudeea, Galileea și Samaria, se bucura de pace și era întărită31 Lit.: zidită; în acest context verbul grecesc are sensul de a consolida, a întări.; ea umbla în frică de Domnul și se înmulțea prin încurajarea Duhului Sfânt.

Petru, în Lida și în Iafo

32În timp ce călătorea prin toate regiunile, Petru s‑a coborât și la sfinții care locuiau în Lida. 33Acolo a găsit un om pe nume Enea, care de opt ani zăcea în pat, pentru că era paralizat. 34Petru i‑a zis: „Enea, Isus Cristos te vindecă! Ridică‑te și strânge‑ți patul!“ Și el s‑a ridicat imediat. 35Toți locuitorii din Lida și din Șaron l‑au văzut și s‑au întors la Domnul.

36În Iafo era o ucenică pe nume Tabita, care tradus înseamnă „Gazelă“36, 39 Gr.: Dorcas. Atât Tabita (aramaică), cât și Dorcas (greacă) înseamnă gazelă.. Viața ei era plină de fapte bune și de milosteniile pe care le făcea. 37În vremea aceea37 Lit.: în zilele acelea., ea s‑a îmbolnăvit și a murit. Au spălat‑o și au pus‑o în camera de sus. 38Lida este aproape de Iafo. Prin urmare, când ucenicii au auzit că Petru este în Lida, au trimis doi bărbați să‑l roage: „Nu întârzia în a veni până la noi!“ 39Petru s‑a ridicat și a plecat împreună cu ei. Când a ajuns, l‑au condus în camera de sus. Toate văduvele au stat lângă el, plângând și arătându‑i cămășile39 Cămașă lungă de corp, care se purta pe sub haina propriu-zisă. și hainele pe care le făcea Gazela39 Gr.: Dorcas pe când era cu ele. 40Petru i‑a scos afară pe toți, s‑a pus în genunchi și s‑a rugat. Apoi s‑a întors spre trup și a zis: „Tabita, scoală‑te!“ Ea a deschis ochii și, când l‑a văzut pe Petru, s‑a ridicat. 41El i‑a dat mâna și a ridicat‑o; apoi i‑a chemat pe sfinți și pe văduve și le‑a înfățișat‑o vie. 42Acest fapt a devenit cunoscut prin toată cetatea Iafo și mulți au crezut în Domnul. 43Petru a rămas mai multe zile în Iafo, la un anume Simon, un tăbăcar.