Knijga O Kristu

Djela Apostolska 11:1-30

Petar objašnjava svoj postupak

1Apostoli i braća u Judeji doznali su da su pogani prihvatili Božju riječ. 2Kad je Petar došao u Jeruzalem, neki su mu židovski vjernici počeli prigovarati: 3“Ušao si u poganski dom! Čak si i jeo s njima!”

4Petar im ispriča kako se to dogodilo: 5“U Jopi sam se molio i u zanosu imao viđenje: nešto poput velikog platna zavezanoga na četiri kraja kako se s neba spušta do mene. 6Pogledam unutra i vidim svakakve četveronošce, zvijeri i gmazove te ptice nebeske. 7Začujem glas koji mi govori: ‘Ustani, Petre! Zakolji i jedi!’

8‘Nipošto, Gospodine’, odgovorim. ‘Nikad još nisam okusio ništa zabranjeno Zakonom.’11:8 U grčkome: ništa okaljano i nečisto.

9‘Ne nazivaj nečistim ono što Bog proglasi čistim!’ opet se javi glas s neba.

10To se triput ponovilo, a onda se sve uzdignulo u nebo. 11Upravo tada pojave se pred kućom trojica ljudi iz Cezareje koji su došli po mene. 12Sveti Duh rekao mi je da idem s njima ne oklijevajući. Sa mnom su pošla i ova šestorica braće i ubrzo smo stigli u dom čovjeka koji je poslao po nas. 13Ispripovjedio nam je kako mu se doma ukazao anđeo i rekao mu: ‘Pošalji ljude u Jopu po Šimuna nazvanoga Petar. 14On će ti reći kako da se spasiš i ti i svi tvoji ukućani.’

15Počeo sam im propovijedati Radosnu vijest, ali tek što sam počeo siđe na njih Sveti Duh, baš kao što je u početku na nas sišao. 16Tada sam se sjetio što nam je rekao Gospodin: ‘Ivan je krstio vodom, ali vi ćete biti kršteni Svetim Duhom.’ 17Kad je već Bog dao tim poganima isti dar kao i nama koji smo povjerovali u Gospodina Isusa Krista, tko sam ja da mu se protivim?”

18Kad su to čuli, umire se i počnu slaviti Boga. “Bog je i poganima dao da se obrate i da imaju vječni život!” govorili su.

Crkva u Antiohiji i Siriji

19Vjernici, koji su se u međuvremenu razbježali zbog nevolje koja ih je snašla zbog Stjepana, došli su do Fenicije, Cipra i sirijske Antiohije. Radosnu vijest propovijedali su samo Židovima. 20Ali neki od vjernika koji su u Antiohiju došli s Cipra i Cirene počnu i poganima11:20 U grčkome: Grcima. propovijedati o Gospodinu Isusu. 21Ruka Gospodnja bila je s njima te velik broj pogana povjeruje i obrati se Gospodinu.

22Ta je vijest doprla do Crkve u Jeruzalemu pa oni pošalju Barnabu u Antiohiju. 23Kad je vidio kakvu im je milost Bog ukazao, razveseli se te je ohrabrivao vjernike da ostanu vjerni Gospodinu. 24Barnaba je bio čestit čovjek, pun Svetoga Duha i čvrste vjere. I veliko mnoštvo ljudi obrati se Gospodinu.

25Barnaba zatim ode u Tarz potražiti Savla. 26Pronađe ga i odvede u Antiohiju. Obojica su ondje ostali godinu dana i na crkvenim sastancima poučavali veliko mnoštvo ljudi. Ondje su se vjernici11:26 U grčkome: učenici. prvi put prozvali kršćanima.

27U to doba dođu u Antiohiju neki proroci iz Jeruzalema. 28Jedan od njih, imenom Agab, pretkaže po Duhu da će u cijelomu Rimskom Carstvu zavladati velika glad. To se i dogodi za Klaudijeve vladavine. 29Vjernici iz Antiohije zato odluče da svatko od njih pošalje pomoć koliku može braći u Judeji. 30Učine tako te pošalju pomoć starješinama po Barnabi i Savlu.

Nouă Traducere În Limba Română

Faptele Apostolilor 11:1-30

1Apostolii și frații care erau în Iudeea au auzit că neamurile au primit și ele Cuvântul lui Dumnezeu.

2Când Petru s‑a suit la Ierusalim, unii dintre creștinii circumciși îl judecau, 3zicând:

– Ai intrat în casă la niște bărbați necircumciși și ai mâncat cu ei!

4Atunci Petru a început să le explice pe rând cele întâmplate și le‑a zis:

5– Eram în cetatea Iafo și, în timp ce mă rugam, am avut5 Lit.: am văzut., într‑o răpire sufletească, o viziune. Am văzut un obiect coborând – ceva ca o pânză mare fiind adusă jos din cer, de cele patru colțuri – și venind până la mine. 6M‑am uitat în ea cu atenție și am văzut patrupede de pe pământ, fiare sălbatice, târâtoare6 Vezi nota de la 10:12. și păsări ale cerului. 7Apoi am auzit un glas care mi‑a zis: „Petru, ridică‑te, înjunghie și mănâncă!“ 8Însă eu am zis: „Nicidecum, Doamne! Căci niciodată n‑a intrat în gura mea ceva întinat sau necurat!“ 9Dar glasul mi‑a vorbit a doua oară din cer: „Ceea ce a curățit Dumnezeu, să nu consideri întinat!“ 10Lucrul acesta s‑a întâmplat de trei ori. Apoi toate au fost ridicate iarăși la cer. 11Și iată că imediat după aceea, la poarta casei în care eram, stăteau trei bărbați trimiși la mine din Cezareea11 Vezi nota de la 8:40.. 12Duhul mi‑a spus să mă duc cu ei fără să fac deosebire. Împreună cu mine au mers și acești șase frați. Am intrat în casa acelui om, 13iar el ne‑a istorisit cum a văzut un înger stând în casa lui și zicând: „Trimite la Iafo și cheamă‑l pe Simon, numit și Petru, 14care îți va spune cuvinte prin care vei fi mântuit tu și toată familia ta!“ 15În timp ce eu începusem să vorbesc, Duhul Sfânt S‑a coborât peste ei, așa cum S‑a coborât și peste noi la început. 16Atunci mi‑am amintit de cuvintele Domnului, așa cum El obișnuia să spună: „Ioan, într-adevăr, a botezat cu16 Sau: în. apă, dar voi veți fi botezați cu Duhul Sfânt.“ 17Deci, dacă Dumnezeu le‑a dat același dar ca și nouă, care am crezut în Domnul Isus Cristos, cine eram eu ca să‑L pot împiedica17 Sau: opri. pe Dumnezeu?!

18Când au auzit ei aceste lucruri, s‑au liniștit și L‑au slăvit pe Dumnezeu, zicând: „Așadar, Dumnezeu le‑a dat și neamurilor pocăința care duce la viață!“

Biserica în Antiohia

19Cei ce fuseseră împrăștiați din cauza persecuției care avusese loc în urma uciderii lui Ștefan au ajuns până în Fenicia, în Cipru și în Antiohia19 Al treilea oraș ca mărime din Imperiul Roman, după Roma și Alexandria.. Ei nu vorbeau despre Cuvânt nimănui în afară de iudei. 20Câțiva dintre ei însă, niște bărbați din Cipru și din Cirena, care veniseră în Antiohia, le‑au vorbit și grecilor, vestindu‑le Evanghelia despre Domnul Isus. 21Mâna Domnului era cu ei, și astfel un mare număr de oameni care au crezut, s‑au întors la Domnul. 22Vestea despre ei a ajuns și la urechile bisericii care era în Ierusalim, astfel că l‑au trimis pe Barnabas să meargă până în Antiohia. 23Când a ajuns el și a văzut harul lui Dumnezeu, s‑a bucurat și i‑a îndemnat pe toți să rămână lângă Domnul cu o inimă devotată.23 Lit.: scopul [planul/țelul] inimii. 24Căci Barnabas era un om bun și plin de Duhul Sfânt și de credință. Și o mulțime mare de oameni a fost adăugată la Domnul. 25S‑a dus apoi la Tars ca să‑l caute pe Saul 26și, când l‑a găsit, l‑a dus în Antiohia. Astfel, timp de un an întreg, ei s‑au adunat cu biserica și au dat învățătură la o mare mulțime de oameni. În Antiohia, ucenicii au fost numiți pentru prima oară „creștini“26 Gr.: christianos; termenul apare de trei ori în NT și are sensul de: cel care‑L urmează pe Cristos, cel care aparține lui Cristos. Vezi și 26:28; 1 Pet. 4:16..

27În acele zile, au coborât din Ierusalim în Antiohia niște profeți. 28Unul dintre ei, pe nume Agab, s‑a ridicat și a arătat, prin Duhul Sfânt, că urmează să vină o mare foamete în toată lumea28 Lumea cunoscută atunci. Sau în întreg Imperiul Roman.. Și așa s‑a și întâmplat în timpul lui Claudius28 Tiberius Claudius Nero Germanicus, împărat care a domnit între anii 41–54 d.Cr. Foametea a ținut din anul 45 d.Cr. până în anul 48 d.Cr.. 29Atunci ucenicii au hotărât să le trimită ajutor fraților care locuiau în Iudeea, fiecare după posibilitățile lui; 30și așa au și făcut, trimițând acest ajutor bătrânilor30 Sau: prezbiterilor., prin Barnabas și Saul.