Knijga O Kristu

2 Ivanova 1:1-13

Pozdrav

1Od starješine Ivana1 U grčkome: samo od starješine. izabranoj Gospođi i njezinoj djeci1 Ili: od Boga izabranoj crkvi i njezinim članovima; ili: izabranoj Kiriji i njezinoj djeci. koju volim u Istini—i to ne samo ja, već svi oni koji su Istinu upoznali 2—radi istine koja je trajno u nama i bit će s nama zauvijek.

3Neka budu s nama milost, milosrđe i mir koji dolaze od Boga Oca i od njegova Sina Isusa Krista u istini i ljubavi.

Život u istini

4Silno sam se obradovao što sam među tvojom djecom našao takve koji žive u istini, kao što nam je zapovjedio Otac.

5A sada te molim, Gospođo, da volimo jedni druge. Ne pišem ti to neku novu zapovijed, već onu koju smo imali od početka. 6Ljubav se sastoji u tomu da živimo po Božjim zapovijedima. Živite u toj zapovijedi da ljubite jedni druge, kao što ste čuli od početka.

7U svijetu su se pojavili brojni zavodnici koji ne priznaju da je Isus Krist došao na zemlju u tijelu. Takvi su ljudi obmanjivači i antikristi. 8Pazite da ne izgubite ono što ste već stekli, nego da primite potpunu plaću. 9Tko god zakorači izvan Kristova učenja, neće imati zajedništva s Bogom. Ali tko ostane u Kristovu učenju, imat će zajedništvo i s Ocem i sa Sinom.

10Dođe li vas tko poučavati, a ne donosi to učenje, ne pozivajte ga u svoj dom i ne pozdravljajte ga. 11Pozdravljate li ga, sudionici ste u njegovim zlodjelima.

Završetak i pozdrav

12Mnogo vam još toga imam kazati, ali ne želim to učiniti u pismu. Nadam se da ću doći k vama i licem u lice s vama razgovarati da naša radost bude potpuna.

13Pozdravljaju te djeca tvoje sestre,13 Ili: članovi tvoje sestrinske crkve. izabranice Božje.

Nouă Traducere În Limba Română

2 Ioan 1:1-13

1Bătrânul1 Sau: Prezbiterul., către aleasa doamnă1 Termenul se poate referi fie la o anumită persoană, fie la o anumită biserică locală (vezi v. 13, surorii tale alese). Limbajul scrisorii (folosirea persoanei a II‑a plural) înclină în favoarea celei de‑a doua interpretări. și către copiii ei, pe care‑i iubesc în adevăr, – și nu numai eu, ci toți cei ce cunosc adevărul –, 2datorită adevărului care rămâne în noi și care va fi cu noi pe vecie: 3harul, mila și pacea de la Dumnezeu Tatăl și de la Isus Cristos, Fiul Tatălui, să fie3 Sau: vor fi. cu noi în adevăr și în dragoste!

4M‑am bucurat foarte mult că i‑am găsit pe unii dintre copiii tăi umblând4, 6 Sau: trăind. în adevăr, așa cum am primit poruncă de la Tatăl.

5Și acum, te rog, doamnă, nu ca și cum ți‑aș scrie o poruncă nouă, ci scriindu‑ți una pe care o aveam de la început: să ne iubim unii pe alții! 6Iar dragostea este aceasta: să umblăm potrivit cu poruncile Lui. Aceasta este porunca, așa cum ați auzit de la început. Să umblați6 Cu sensul de: să trăiți în ascultare de ea. în ea!6 Sau: Aceasta este porunca! Așa cum ați auzit de la început, să umblați în ea! 7Căci în lume au ieșit mulți înșelători, care nu mărturisesc că Isus Cristos a venit în trup.7 Ioan face referire la erezia docetismului (dokesis, care înseamnă asemănare), potrivit căreia este imposibil ca umanitatea (Isus cel uman) să se poată uni cu divinitatea (Cristosul cel divin). Adepții docetismului (mai târziu gnosticii) promovau învățătura potrivit căreia Isus Cristos nu Și‑a asumat niciodată umanitatea. Conform acestei erezii, El nu a avut în realitate un trup uman, ci a fost doar o simplă aparență. Deși trupul Lui se asemăna cu cel al oamenilor, acesta era de fapt ireal, neavând nevoie de mâncare sau băutură. În consecință, suferințele și moartea Lui au fost imaginare. Unii gânditori gnostici susțineau că la botezul lui Isus cel uman, o putere divină (Cristosul) a venit sub forma Duhului peste Isus, dar s‑a depărtat de El înainte de răstignire, astfel că nu a existat niciodată o unire de durată între Cristosul divin și Isus cel uman. Ioan combate aici o astfel de învățătură (vezi și 1 In. 4:2-3), susținând realitatea întrupării și a suferințelor lui Cristos, Cel Care a fost în același timp pe deplin uman și divin. Vezi și scrierile Părinților Bisericii, care s‑au împotrivit învățăturilor docetice – în mod special Ignatius de Antiohia și Irineu. Acesta este înșelătorul și anticristul. 8Luați seama la voi înșivă, ca să nu pierdeți lucrurile pentru care am8 Unele mss conțin: ați. lucrat, ci să primiți răsplată deplină. 9Oricine o ia înainte și nu rămâne în învățătura lui Cristos, nu Îl are pe Dumnezeu. Cel ce rămâne în învățătura aceasta Îl are și pe Tatăl, și pe Fiul. 10Dacă vine la voi cineva care nu aduce învățătura aceasta, să nu‑l primiți în casă și să nu‑i spuneți „Bun venit!“10 Gr.: chairein, verb generic folosit ca formulă de salut atât în comunicarea verbală, cât și în cea scrisă. El mai poate însemna: Bucură‑te! Fii sănătos! Salut! Se poate referi și la salutul tradițional evreiesc Pace ție!, preluat de comunitățile creștine, deoarece, în acest context, Ioan face aluzie tocmai la cei care se pretind de aceeași credință, dar care, în realitate, sunt dușmani ai învățăturii sănătoase despre Isus Cristos, înstrăinându‑se astfel singuri. 11Căci acela care îi spune „Bun venit!“ se face părtaș la lucrările lui rele.

12Am multe să vă scriu, dar n‑aș vrea să vi le scriu pe foaie12 Cu referire la foaia confecționată din papirus. și cu cerneală, ci sper să vin la voi și să vă vorbesc gură către gură, pentru ca bucuria noastră să fie deplină. 13Copiii surorii tale alese te salută.