Pavao i Korinćani
1Zato Apolona i mene smatrajte samo Kristovim slugama zaduženima da objašnjavamo Božje tajne. 2Kada je tko za što zadužen, od njega se očekuje da to vjerno obavlja. 3A jesam li ja tako činio? Nimalo mi nije do toga da o tome prosuđujete vi ili bilo tko drugi. Čak ni sam sebe ne prosuđujem. 4Savjest mi je čista, ali čak me ni to ne opravdava. Jer sudac mi je samo Gospodin.
5Zato ne donosite preuranjene zaključke o tomu tko je vjeran, a tko nije prije nego što se Gospodin vrati. Kad on dođe, iznijet će na vidjelo tajne skrivene u tami i razotkriti nakane svačijeg srca. Tada će svatko primiti pohvalu od Boga.
6Draga braćo, Apolona i sebe uzeo sam za primjer da biste od nas naučili što znači: “Ne preko onoga što stoji pisano!” te da se ne nadimate što pristajete uz jednog učitelja protiv drugoga. 7Po čemu si ti bolji od koga drugoga? Što imaš a da ti Bog to nije dao? A ako ti je sve dao Bog, zašto se hvališ kao da si to sam postignuo?
8Vi mislite da već imate sve što trebate! Već ste bogati! I bez nas ste postali kraljevima! Kamo sreće da ste se zaista već zakraljili jer bismo onda i mi kraljevali s vama. 9Čini mi se da je Bog nas apostole stavio na posljednje mjesto, poput ratnih zarobljenika osuđenih na smrt na kraju pobjedničke povorke, da nas tako gleda cijeli svijet, i anđeli i ljudi. 10Zbog svoje odanosti Kristu činimo se glupima, no vi ste, dakako, vrlo mudri kršćani! Mi smo slabi, a vi jaki! O vama ljudi lijepo govore, a nama se smiju. 11Sve do ovoga trenutka podnosimo glad, žeđu i golotinju, primamo batine i beskućnici smo. 12Mukotrpno radimo vlastitim rukama da zaradimo za život. Blagoslivljamo one koji nas vrijeđaju, strpljivo podnosimo one koji nas zlostavljaju. 13Blago uzvraćamo onima koji nas ocrnjuju. Postali smo kao smeće svijeta, kao svačiji izmet—sve do sada.
14Ne pišem vam to da vas posramim, nego da vas upozorim kao svoju ljubljenu djecu. 15Jer da imate i bezbroj učitelja o Kristu, ipak imate samo jednoga duhovnog oca. Ja sam vam postao ocem u Kristu Isusu kad sam vam propovijedao Radosnu vijest. 16Zato vas zaklinjem: činite kao i ja.
17Šaljem vam zato i Timoteja, svojega voljenog i vjernog sina u Gospodinu. On će vas podsjetiti na moje naputke o vladanju u Kristu, koje poučavam u svakoj crkvi.
18Znam da su se neki od vas uznijeli kao da više neću doći k vama. 19Ali doći ću, i to uskoro, bude li Gospodin htio, ne zato da vidim što ti umišljeni ljudi govore, nego da vidim što mogu u Gospodinu. 20Jer Božje kraljevstvo nije u riječima, nego u Božjoj sili. 21Što vam je draže, da k vama dođem s kaznama i prijekorima ili s ljubavlju i blagošću?
Apostolii lui Cristos
1Așa să ne privească oamenii: ca pe niște slujitori ai lui Cristos și ca pe niște administratori ai tainelor lui Dumnezeu. 2În rest, ce se cere de la administratori este ca fiecare să fie găsit credincios. 3Însă pentru mine este ceva foarte neînsemnat să fiu judecat de voi sau de vreun tribunal omenesc. Mai mult, nici chiar eu însumi nu mă mai judec. 4Căci n‑am nimic împotriva mea. Totuși, nu prin aceasta sunt considerat nevinovat. Cel Ce mă judecă este Domnul. 5De aceea, nu judecați nimic înainte de vreme, înainte să vină Domnul, Care va și scoate la lumină lucrurile ascunse ale întunericului și va face cunoscute motivațiile5 Sau: scopurile, intențiile. inimilor. Atunci fiecare își va primi lauda de la Dumnezeu.
6Fraților, am înfățișat diferit aceste lucruri despre mine și Apollos, de dragul vostru, pentru ca, prin noi, să învățați „să nu treceți peste ce este scris“ și astfel niciunul dintre voi să nu se îngâmfe cu unul împotriva altuia. 7Căci cine te face deosebit? Ce lucru ai, pe care să nu‑l fi primit? Iar dacă l‑ai primit, de ce te lauzi ca și cum nu l‑ai fi primit? 8Sunteți deja sătui! V‑ați îmbogățit deja! Ați început să domniți fără noi! Și măcar de ați fi început să domniți, ca să domnim și noi împreună cu voi! 9Căci mi se pare că Dumnezeu ne‑a înfățișat pe noi, apostolii, ca pe cei din urmă, ca pe niște condamnați la moarte, fiindcă am devenit un spectacol pentru lume, pentru îngeri și pentru oameni. 10Noi suntem „nebuni“ de dragul lui Cristos, iar voi sunteți înțelepți în Cristos; noi suntem slabi, iar voi sunteți puternici; voi sunteți onorați, iar noi suntem disprețuiți. 11Până în ceasul acesta umblăm flămânzi și însetați, suntem în zdrențe, suntem bătuți și umblăm din loc în loc 12și ne ostenim, lucrând cu mâinile noastre. Când suntem insultați, binecuvântăm; când suntem persecutați, îndurăm; 13când suntem defăimați, încurajăm. Am ajuns precum gunoiul lumii, am ajuns ca mizeria tuturor până acum.
14Nu vă scriu acestea ca să vă fac de rușine, ci ca să vă sfătuiesc ca pe niște copii ai mei preaiubiți. 15Chiar dacă ați avea zece mii de îndrumători15 Lit.: pedagogi, cu sensul de: protectori, tutori. În acea vreme, pedagogul era un sclav care îl însoțea pe băiat sau pe tânăr la școală și îi supraveghea comportamentul; el nu era un „profesor“. Când băiatul ajungea la o anumită vârstă, nu mai era nevoie de acest pedagog. în Cristos, totuși nu aveți mai mulți părinți15 Lit.: tați., pentru că eu v‑am născut în Cristos Isus, prin Evanghelie. 16Vă îndemn deci, fiți urmașii16 Lit.: imitatorii. mei! 17De aceea vi l‑am trimis pe Timotei, copilul meu preaiubit și credincios în Domnul. El vă va reaminti căile mele în Cristos Isus, așa cum dau eu învățătură pretutindeni, în toate bisericile. 18Unii s‑au îngâmfat, ca și cum n‑aș veni la voi. 19Însă, dacă Domnul va vrea, voi veni în curând la voi și atunci voi vedea nu vorbirea19 Lit.: cuvântul., ci puterea celor ce s‑au îngâmfat. 20Căci Împărăția lui Dumnezeu20 Împărăția lui Dumnezeu reprezintă domnia lui Dumnezeu, fiind în același timp o realitate prezentă și o speranță în viitor [peste tot în carte]. nu constă în vorbire, ci în putere. 21Ce vreți? Să vin la voi cu nuiaua sau cu dragoste și cu duhul blândeții?
