Prepoznavanje lažnih proroka
1Dragi moji, ne vjerujte svakome tko tvrdi da govori od Duha. Iskušajte ih da vidite dolazi li njihov duh od Boga. Jer u svijetu je mnogo lažnih proroka. 2Po ovomu ćete poznati Božjega Duha: svaki prorok koji priznaje da je Isus Krist došao u ljudskome tijelu, ima Božjega Duha. 3Ali tko god ne priznaje takvog Isusa, nije od Boga. U njemu je duh Antikrista o kojemu ste čuli da dolazi i koji je već u svijetu. 4Vi, draga moja djeco, pripadate Bogu i takve ste već pobijedili jer je onaj koji je u vama jači nego onaj koji je u svijetu. 5Oni pripadaju ovome svijetu; zato i govore njegovim jezikom i svijet ih sluša. 6Mi pripadamo Bogu; zato nas i slušaju oni koji Boga poznaju. Tko nije od Boga, ne sluša nas. Po tomu ćemo znati ima li tko Duha istine ili duha prijevare.
Život u ljubavi
7Volimo jedni druge, dragi moji, jer ljubav dolazi od Boga. Svaki koji voli, od Boga je rođen i poznaje Boga. 8Tko ne voli, nije upoznao Boga jer Bog je ljubav.
9Bog je svoju ljubav prema nama iskazao tako što je poslao svojega jedinorođenog Sina na svijet da po njemu imamo vječni život. 10To je prava ljubav. Mi nismo voljeli Boga, ali je on volio nas i poslao je svojega Sina kao žrtvu pomirnicu za naše grijehe.
11Budući da je on toliko volio nas, dragi moji, i mi moramo voljeti jedni druge. 12Boga nitko nikada nije vidio, ali ako volimo jedni druge, Bog živi u nama i njegova je ljubav u nama potpuna.
13Da mi živimo u njemu i on u nama, znamo po tomu što nam je dao od svojega Duha. 14Osim toga, vidjeli smo vlastitim očima i sada svjedočimo da je Otac poslao svojega Sina da bude Spasitelj svijeta. 15Tko priznaje da je Isus Božji Sin, Bog živi u njemu i on živi u Bogu. 16Upoznali smo Božju ljubav prema nama i pouzdali se u nju.
Bog je ljubav; tko živi u ljubavi, živi u Bogu i Bog živi u njemu. 17Kako živimo u Bogu, naša ljubav postaje sve savršenijom. Zato se na Dan suda nećemo bojati, već ćemo pred njega stati s pouzdanjem jer smo mi poput Krista u ovomu svijetu.
18U ljubavi nema straha jer savršena ljubav izgoni svaki strah. Bojimo li se, to je zbog straha od kazne, što pokazuje da njegova ljubav u nama nije savršena. 19Mi volimo zato što je on nas prvi volio.
20Kaže li tko: “Ja volim Boga”, a mrzi svojega brata, lažac je; jer ako ne voli brata kojega vidi, kako može voljeti Boga kojega nikad nije vidio? 21A Bog nam je zapovjedio da moramo voljeti ne samo njega već i svoju braću i sestre.
Duhul lui Dumnezeu și duhul lui anticrist
1Preaiubiților, să nu credeți orice duh, ci testați duhurile dacă sunt de la Dumnezeu, pentru că în lume au ieșit mulți profeți falși. 2Prin aceasta cunoașteți Duhul lui Dumnezeu: orice duh care mărturisește că Isus Cristos a venit în trup este de la Dumnezeu; 3iar orice duh care nu‑L mărturisește pe Isus nu este de la Dumnezeu, ci este al anticristului, despre care ați auzit că vine.3 În v. 2-3 Ioan face aluzie la erezia docetismului (dokesis, care înseamnă asemănare), potrivit căreia este imposibil ca umanitatea (Isus cel uman) să se poată uni cu divinitatea (Cristosul cel divin). Adepții docetismului (mai târziu gnosticii) promovau învățătura potrivit căreia Isus Cristos nu Și‑a asumat niciodată umanitatea. Conform acestei erezii, El nu a avut în realitate un trup uman, ci a fost doar o simplă aparență. Deși trupul Lui se asemăna cu cel al oamenilor, acesta era de fapt ireal, neavând nevoie de mâncare sau băutură. În consecință, suferințele și moartea Lui au fost imaginare. Unii gânditori gnostici susțineau că la botezul lui Isus cel uman, o putere divină (Cristosul) a venit sub forma Duhului peste Isus, dar s‑a depărtat de El înainte de răstignire, astfel că nu a existat niciodată o unire de durată între Cristosul divin și Isus cel uman. Ioan combate aici o astfel de învățătură (vezi și 2 Ioan 7), susținând realitatea întrupării și a suferințelor lui Cristos, Cel Care a fost în același timp pe deplin uman și divin. Vezi și scrierile Părinților Bisericii, care s‑au împotrivit învățăturilor docetice – în mod special Ignatius de Antiohia și Irineu. Acum el este deja în lume. 4Copilașilor, voi sunteți din Dumnezeu și i‑ați învins4 Cu referire la faptul că ei i‑au învins pe profeții falși., pentru că Cel Ce este în voi este mai mare decât cel ce este în lume. 5Ei sunt din lume și, de aceea, ce vorbesc ei este din lume, iar lumea îi ascultă. 6Noi suntem din Dumnezeu; cel care Îl cunoaște pe Dumnezeu ne ascultă, însă cel care nu este din Dumnezeu nu ne ascultă. Prin aceasta știm care este Duhul adevărului și care este duhul rătăcirii.6 Sau: înșelăciunii.
Dragostea este din Dumnezeu
7Preaiubiților, să ne iubim unii pe alții, pentru că dragostea este din Dumnezeu și oricine iubește este născut din Dumnezeu și‑L cunoaște pe Dumnezeu! 8Cel care nu iubește nu L‑a cunoscut pe Dumnezeu, pentru că Dumnezeu este dragoste. 9Prin aceasta a fost arătată dragostea lui Dumnezeu în9 Sau: printre. noi: Dumnezeu L‑a trimis în lume pe singurul Său Fiu, ca să trăim prin El. 10În aceasta constă10 Lit.: este. dragostea: nu în faptul că noi L‑am iubit pe Dumnezeu, ci în faptul că El ne‑a iubit pe noi și L‑a trimis pe Fiul Său ca jertfă de ispășire pentru păcatele noastre. 11Preaiubiților, dacă astfel ne‑a iubit Dumnezeu, atunci și noi suntem datori să ne iubim unii pe alții. 12Nimeni nu L‑a văzut vreodată pe Dumnezeu. Dacă ne iubim unii pe alții, Dumnezeu rămâne în noi, și dragostea Lui este făcută desăvârșită în noi.
13Prin aceasta știm că rămânem în El, și El în noi: prin faptul că ne‑a dat din Duhul Său. 14Iar noi am văzut și mărturisim că Tatăl L‑a trimis pe Fiul ca Mântuitor al lumii. 15Dacă cineva mărturisește că Isus este Fiul lui Dumnezeu, atunci Dumnezeu rămâne în el, iar el în Dumnezeu. 16Și noi am cunoscut și am crezut dragostea pe care o are Dumnezeu în16 Sau: față de. noi. Dumnezeu este dragoste, iar cine rămâne în dragoste rămâne în Dumnezeu, și Dumnezeu rămâne în el. 17În felul acesta, dragostea este făcută desăvârșită în noi, pentru ca noi să avem îndrăzneală în ziua judecății, fiindcă, în lumea aceasta, cum este El, așa suntem și noi. 18În dragoste nu este frică, ci dragostea desăvârșită alungă afară frica, pentru că frica poartă în sine pedeapsa. Cel ce se teme n‑a fost făcut desăvârșit în dragoste. 19Noi iubim19 Unele mss conțin Noi Îl iubim pe El, iar altele Noi ne iubim unii pe alții. pentru că El ne‑a iubit mai întâi. 20Dacă cineva spune: „Îl iubesc pe Dumnezeu“, dar își urăște fratele, este un mincinos. Căci, dacă nu‑și iubește fratele pe care l‑a văzut, nu‑L poate iubi pe Dumnezeu, pe Care nu L‑a văzut. 21Și porunca pe care o avem de la El este aceasta: cine‑L iubește pe Dumnezeu, să‑și iubească și fratele!
