Mawu a Elifazi
1Pamenepo Elifazi wa ku Temani anayankha kuti,
2“Kodi munthu wanzeru angayankhe ndi mawu achabechabe otere,
kapena angakhutitse mimba yake ndi mphepo yotentha yochokera kummawa?
3Kodi angathe kutsutsa ndi mawu opanda pake,
kapena kuyankhula mawu opanda phindu?
4Koma iwe ukuchepetsa zoopa Mulungu
ndipo ukutchinga zodzikhuthulira kwa Mulungu.
5Tchimo lako ndiye likuyankhulitsa pakamwa pakopo;
ndipo watengera mayankhulidwe a atambwali.
6Pakamwa pakopo ndiye pakukutsutsa osati pakamwa panga;
milomo yakoyo ikukutsutsa.
7“Kodi ndiwe munthu woyamba kubadwa?
Kodi unalengedwa mapiri asanalengedwe?
8Kodi unali mʼgulu la alangizi a Mulungu?
Kodi ukudziyesa wanzeru ndiwe wekha?
9Kodi iwe umadziwa chiyani chimene ife sitichidziwa?
Kodi iwe uli ndi chidziwitso chanji chimene ife tilibe?
10Anthu a imvi ndi okalamba ali mbali yathu,
anthu amvulazakale kupambana abambo ako.
11Kodi mawu otonthoza mtima ochokera kwa Mulungu sakukukwanira,
mawu oyankhula mofatsawa kwa iwe?
12Chifukwa chiyani ukupsa mtima,
ndipo chifukwa chiyani ukutuzula maso ako,
13moti ukupsera mtima Mulungu
ndi kuyankhula mawu otero pakamwa pako?
14“Kodi munthu nʼchiyani kuti nʼkukhala woyera mtima
kapena wobadwa mwa amayi nʼchiyani kuti nʼkukhala wolungama mtima?
15Ngati Mulungu sakhulupirira ngakhale angelo ake,
ngakhale zakumwamba sizoyera pamaso pake,
16nanga kuli bwanji munthu amene ndi wonyansa ndi wa njira zokhotakhota,
amene kuchita zoyipa kuli ngati kumwa madzi.
17“Mvetsera kwa ine ndipo ndidzakufotokozera;
ndilole ndikuwuze zimene ndaziona,
18zimene anandiphunzitsa anthu anzeru,
sanandibisire kalikonse kamene anamva kuchokera kwa makolo awo.
19(Ndi kwa iwowa kumene dziko lino linaperekedwa
pamene panalibe mlendo wokhala pakati pawo).
20Munthu woyipa amavutika ndi masautso masiku onse a moyo wake,
munthu wankhanza adzavutika zaka zake zonse.
21Amamva mawu owopsa mʼmakutu mwake,
pamene zonse zikuoneka ngati zili bwino, anthu achifwamba amamuthira nkhondo.
22Iye sakhulupirira kuti angathe kupulumuka ku mdima wa imfa;
iyeyo ndi woyenera kuphedwa.
23Amangoyendayenda pali ponse kunka nafuna chakudya;
amadziwa kuti tsiku la mdima lili pafupi.
24Masautso ndi nthumanzi zimamuchititsa mantha kwambiri;
zimamugonjetsa iye monga imachitira mfumu yokonzekera kukathira nkhondo,
25chifukwa iye amatambasula dzanja lake kuyambana ndi Mulungu
ndipo amadzitama yekha polimbana ndi Wamphamvuzonse.
26Amapita mwa mwano kukalimbana naye
atanyamula chishango chochindikala ndi cholimba.
27“Ngakhale nkhope yake ndi yonenepa
ndipo mʼchiwuno mwake muli mnofu wambiri,
28munthuyo adzakhala mʼmizinda yowonongeka
ndi mʼnyumba zosayenera kukhalamo anthu,
nyumba zimene zikugwa ndi kuwonongeka.
29Iye sadzalemeranso ndipo chuma chake sichidzakhalitsa,
ngakhale minda yake sidzabala zipatso pa dziko lapansi.
30Iyeyo sadzapulumuka mu mdimamo;
lawi lamoto lidzawumitsa nthambi zake,
ndipo mpweya wochokera mʼkamwa mwa Mulungu udzamusesa.
31Asadzinyenge yekha podalira zinthu zachabechabe,
pakuti pa mapeto pake sadzaphulapo kanthu.
32Iye adzalandira malipiro ake nthawi yake isanakwane,
ndipo nthambi zake sizidzaphukanso.
33Iye adzakhala ngati mtengo wamphesa wopululidwa zipatso zake zisanapse,
adzakhala ngati mtengo wa olivi umene wayoyola maluwa ake.
34Pakuti anthu osapembedza Mulungu adzakhala osabala
ndipo moto udzapsereza nyumba za onse okonda ziphuphu.
35Iwo amalingalira zaupandu ndipo amachita zoyipa;
mtima wawo umakonzekera zachinyengo.”
Al doilea discurs al lui Elifaz
1Atunci Elifaz temanitul a răspuns și a zis:
2„Răspunde oare înțeleptul cu o cunoștință deșartă
și să‑și umple pântecul cu vântul de răsărit?
3Să se apere folosind cuvinte nefolositoare
sau o vorbire fără de folos?
4Tu dai la o parte chiar și teama de Dumnezeu
și împiedici cugetarea înaintea lui Dumnezeu.
5Căci nelegiuirea ta îți învață gura,
și ai ales limba celor vicleni.
6Gura ta te condamnă, nu eu,
buzele tale mărturisesc împotriva ta.
7Crezi că tu te‑ai născut primul între oameni?
Ai fost adus pe lume înaintea dealurilor?
8Ai fost tu la sfatul lui Dumnezeu?
Tu ești singurul care are înțelepciune?
9Ce cunoști tu, și noi să nu cunoaștem?
Ce înțelegi tu, iar noi să nu putem?
10Între noi sunt oameni cu părul cărunt,
oameni mai bătrâni chiar decât tatăl tău.
11Sunt prea neînsemnate pentru tine mângâierile lui Dumnezeu
sau cuvintele care ți‑au fost spuse cu blândețe?
12De ce îți îndepărtezi inima?
Și ce înseamnă strălucirea ochilor tăi,
13de îți întărâți duhul împotriva lui Dumnezeu
și lași să‑ți iasă din gură astfel de cuvinte?
14Ce este omul ca să poată fi curat
și cel născut din femeie ca să fie drept?
15Dacă Dumnezeu nu Se încrede nici în sfinții Săi
și nici chiar cerurile nu sunt curate în ochii Săi,
16cu atât mai puțin omul care este mârșav și corupt,
care bea nedreptatea ca pe apă!
17Îți voi explica; ascultă‑mă
și îți voi istorisi ceea ce am văzut,
18ceea ce au istorisit oamenii înțelepți,
care nu au ascuns nimic din ce le‑au spus părinții lor,
19pentru că doar lor le‑a fost dată țara
și niciun străin n‑a trecut printre ei.
20Cel rău se chinuie în durere în toate zilele sale,
iar cel înspăimântător, în numărul de ani păstrați pentru el.
21Zgomote îngrozitoare îi umplu urechile;
când toate par bine, tâlharii îl atacă.
22El nu crede că se va întoarce din întuneric;
este însemnat pentru sabie.22 Sau: este supravegheat de către sabie.
23Aleargă încoace și încolo după pâine, zicând: «Unde e?»23 Sau: Aleargă încoace și încolo – hrană pentru vulturi.
Știe că ziua întunericului este aproape.
24Necazul și neliniștea îl înspăimântă,
se aruncă asupra lui ca un împărat gata de luptă,
25căci a ridicat mâna împotriva lui Dumnezeu
și s‑a mândrit înaintea Celui Atotputernic,
26și a alergat cu încăpățânare26 Lit.: cu gâtul. împotriva Lui,
cu grosimea marginilor scuturilor lui.
27Pentru că și‑a acoperit fața cu grăsime
și a adunat osânză pe coapse,
28va sălășlui în cetăți distruse,
în case nelocuite,
pregătite să ajungă un morman de pietre.
29Nu va mai fi bogat, nu‑i va mai rămâne averea,
și avuția lui nu va mai împânzi țara.
30Nu va scăpa de întuneric,
o flacără îi va usca mlădițele
și suflarea gurii lui Dumnezeu îl va îndepărta.
31Să nu se înșele încrezându‑se în deșertăciune,
căci deșertăciunea îi va fi răsplata.
32Va fi răsplătit înainte de vreme
și mlădițele lui nu vor înverzi.
33El va fi ca o viță ai cărei struguri necopți au fost scuturați,
și ca un măslin ale cărui flori au căzut.
34Căci gloata celor lipsiți de evlavie va ajunge stearpă
și focul va mistui corturile mitei.
35Ei concep necazul și dau naștere la nelegiuire;
pântecul lor pregătește înșelătoria.“
