1“Ine ndatopa nawo moyo wanga;
choncho ndidzanena zodandaula zanga momasuka
ndipo ndidzayankhula mwa kuwawidwa mtima kwanga.
2Ndidzati kwa Mulungu wanga: Musandiweruze kuti ndine wolakwa,
koma mundiwuze chifukwa chimene Inu mukukanganira ndi ine.
3Kodi mumakondwera mukamandizunza,
kunyoza ntchito ya manja anu,
chonsecho mukusekerera ndi zochita za anthu oyipa?
4Kodi maso anu ali ngati a munthu?
Kodi mumaona zinthu monga momwe amazionera munthu?
5Kodi masiku anu ali ngati masiku a munthu,
kapena zaka zanu ngati zaka za munthu,
6kuti Inu mufufuze zolakwa zanga
ndi kulondola tchimo langa,
7ngakhale mukudziwa kuti sindine wolakwa
ndiponso kuti palibe amene angandilanditse mʼdzanja lanu?
8“Munandiwumba ndi kundipanga ndi manja anu.
Kodi tsopano Inu mudzatembenuka ndi kundiwononga?
9Kumbukirani kuti munandipanga ndi dothi,
kodi tsopano mundibwezeranso ku fumbi?
10Suja munapatsa abambo anga mphamvu zoti andibale,
suja munandikuza bwino mʼmimba mwa amayi anga?
11Munandikuta ndi khungu ndi mnofu
ndi kundilumikiza pamodzi ndi mafupa ndi mitsempha?
12Munandipatsa moyo ndi kundionetsa chifundo chanu,
ndipo munasamalira bwino moyo wanga.
13“Koma izi ndi zimene munabisa mu mtima mwanu,
ndipo ndikudziwa kuti zinali mʼmaganizo anu:
14Kuti ngati ndingachimwe mudzakhala mukundipenyetsetsa
ndipo kuti simudzalola kuti ndisalangidwe chifukwa cha kulakwa kwanga.
15Ngati ndili wolakwa, tsoka langa!
Koma ngakhale ndili wosalakwa sindingathe kutukula mutu wanga,
pakuti ndagwidwa ndi manyazi
ndipo ndamizidwa mʼmavuto anga.
16Ndipo ndikatukula mutu wanga, Inu mumandisaka ngati mkango
ndiponso mumandiopseza ndi mphamvu yanu.
17Mumabweretsa mboni zatsopano potsutsana nane
ndipo mkwiyo wanu pa ine umanka nukulirakulira ndi
magulu anu olimbana nane amanka nachulukirachulukira.
18“Chifukwa chiyani Inu munalola kuti ndibadwe?
Ndi bwino ndikanafa diso lililonse lisanandione.
19Ndikanapanda kubadwa,
kapena akanangonditenga nditabadwa kupita nane ku manda!
20Kodi masiku anga owerengeka sali pafupi kutha?
Ndilekeni kuti ndipumule pangʼono pokha
21ndisanapite ku malo amene munthu sabwererako
ku dziko la imfa ndi kwa mdima wandiweyani,
22ku dziko la mdima wandiweyani
ndi chisokonezo,
kumene kuwala kumakhala ngati mdima.”
1Sunt dezgustat de viața mea.
De aceea voi da frâu liber plângerii mele,
voi vorbi din amărăciunea sufletului meu.
2Îi voi spune lui Dumnezeu: «Nu mă condamna!
Fă‑mă să știu de ce te cerți cu mine!
3Îți place să asuprești,
să disprețuiești lucrarea mâinilor Tale,
în timp ce faci să strălucească sfaturile celor răi?
4Ai Tu ochi de carne?
Vezi Tu așa cum vede un om?
5Sunt zilele Tale ca zilele omului
sau anii Tăi ca anii lui,
6ca să‑mi cauți nelegiuirea
și să‑mi cercetezi păcatul,
7deși Tu știi că sunt nevinovat
și că nimeni nu poate scăpa din mâna Ta?
8Mâinile Tale m‑au modelat și m‑au făcut,
iar acum te întorci să mă distrugi?
9Adu‑Ți aminte, Te rog, că m‑ai făcut ca pe lut!
Vrei acum să mă faci din nou țărână?
10N‑ai făcut Tu să fiu vărsat ca laptele
și închegat ca brânza?
11M‑ai îmbrăcat cu piele și cu carne
și m‑ai împletit cu oase și cu tendoane.
12Mi‑ai dat viață și mi‑ai arătat îndurare12 Ebr.: hesed, termen care apare frecvent (de peste 250 ori) în VT, având o varietate de sensuri (îndurare, bunătate, bunăvoință, milă, credincioșie, dragoste statornică). Se referă atât la relațiile dintre oameni cât și, într‑un mod cu totul special, la relația dintre YHWH și Israel. Cel mai frecvent, se referă la loialitatea părților implicate în legământ (în special loialitatea lui YHWH, care este certă). Termenul, așa cum o dovedește varietatea de sensuri, cuprinde toate implicațiile loialității lui YHWH față de promisiunile legământului [peste tot în carte].,
iar purtarea Ta de grijă mi‑a păzit duhul.
13Iată totuși ce ai ascuns în inima Ta
și ce știu că aveai de gând:
14ca, dacă păcătuiesc, să mă urmărești
și să nu‑mi ierți nelegiuirea.
15Dacă sunt rău, vai de mine!
Dacă sunt drept, nu‑mi pot înălța capul,
pentru că sunt plin de rușine și înecat în15 Sau: conștient de necazul meu. necaz.
16Dacă mă ridic, mă vânezi ca pe un leu
și iarăși Îți arăți marea Ta putere împotriva mea.
17Aduci mai mulți martori împotriva mea,
mânia Ta crește față de mine
și mă lovești cu o mulțime de necazuri.
18De ce m‑ai scos din pântec?
O, de‑aș fi murit înainte să mă vadă cineva!
19Aș fi ca și cum n‑aș fi fost,
purtat din pântec drept în mormânt.
20Oare nu‑mi sunt puține zilele?
Oprește‑te și lasă‑mă singur, să pot afla puțină mângâiere
21înainte de a merge în locul de unde nu mai este întoarcere,
în țara întunericului și a umbrei morții21 Sau: și a beznei (și în v. 22).,
22în țara nopții întunecate,
a umbrei morții și a dezordinii,
unde chiar și lumina este precum întunericul!»“
