兇狠的佃戶
1耶穌用比喻對他們說：「有人開闢了一個葡萄園，在四周築起籬笆，又在園中挖了一個榨酒池，建了一座瞭望臺，然後把葡萄園租給佃戶，就出遠門了。
2「到葡萄成熟時，園主派一個奴僕去收取他該得的一份。 3那些佃戶卻捉住那個奴僕，打了他一頓，使他空手而歸。
4「園主又差另一個奴僕去。這一次，佃戶不但侮辱他，還把他打得頭破血流。 5園主再派一個奴僕前往，他們卻把他殺掉了。園主後來派去的人不是挨打，就是被殺。 6最後只剩下園主的愛子，園主就派他去，以為那些佃戶會尊重他的兒子。 7這班佃戶卻彼此商量說，『這個就是園主的繼承人。來吧！我們殺掉他，產業就歸我們了。』
8「於是他們抓住他，殺了他，把他拋到葡萄園外。 9那麼，園主會採取什麼行動呢？他必定會來殺掉這些佃戶，把葡萄園轉給別人。 10聖經上說，
『工匠丟棄的石頭已成了房角石。
11這是主的作為，
在我們看來奇妙莫測。』
你們沒有讀過這經文嗎？」
12他們聽出這比喻是針對他們說的，就想逮捕耶穌，但又害怕百姓，只好先離開了。
納稅給凱撒的問題
13後來，他們派了幾個法利賽人和希律黨人到耶穌那裡，企圖利用祂所說的話設計陷害祂。
14他們上前對耶穌說：「老師，我們知道你誠實無偽，不看人的情面，因為你不以貌取人，而是按真理傳上帝的道。那麼，向凱撒納稅對不對呢？ 15我們該不該納呢？」耶穌看破他們的陰謀，就說：「你們為什麼試探我呢？拿一個銀幣來給我看。」
16他們就拿來一個銀幣，耶穌問他們：「上面刻的是誰的像和名號？」
他們說：「凱撒的。」
17耶穌說：「屬於凱撒的東西應該給凱撒，屬於上帝的東西應該給上帝。」
他們聽了這話，都很驚奇。
論復活
18撒都該人向來不相信有復活的事，他們來問耶穌： 19「老師，摩西為我們寫下律例，如果一個人死了，遺下妻子，又沒有兒女，他的兄弟就當娶嫂嫂，替哥哥傳宗接代。 20有弟兄七人，老大結了婚，沒有孩子就死了。 21二弟把大嫂娶過來，也沒有生孩子就死了，三弟也是一樣， 22七個人都沒有留下孩子。最後，那女人也死了。 23那麼，到復活的時候，她將是誰的妻子呢？因為七個人都娶過她。」
24耶穌說：「你們弄錯了，因為你們不明白聖經，也不知道上帝的能力。 25死人復活之後，將不娶也不嫁，就像天上的天使一樣。 26關於死人復活的事，你們沒有讀過摩西書有關火中荊棘的記載嗎？上帝對摩西說，『我是亞伯拉罕的上帝，以撒的上帝，雅各的上帝。』 27上帝不是死人的上帝，而是活人的上帝。你們大錯了！」
最大的誡命
28有一位律法教師聽到他們的辯論，覺得耶穌的回答很精彩，就走過去問道：「誡命中哪一條最重要呢？」
29耶穌回答道：「最重要的誡命是，『聽啊，以色列！主——我們的上帝是獨一的主。 30你要全心、全情、全意、全力愛主——你的上帝』； 31其次就是『要愛鄰如己』。再也沒有任何誡命比這兩條更重要了。」
32那位律法教師說：「老師，你說得對，上帝只有一位，除祂以外，別無他神。 33我們要全心、全意、全力愛祂，又要愛鄰如己。這樣做比獻什麼祭都好。」
34耶穌見他答得很有智慧，就告訴他：「你離上帝的國不遠了。」此後，沒人再敢問耶穌問題了。
基督的身分
35耶穌在聖殿裡教導的時候，問道：「律法教師為什麼說基督是大衛的後裔呢？ 36大衛自己曾經受聖靈的感動，說，
『主對我主說，
你坐在我的右邊，
等我使你的仇敵伏在你腳下。』
37既然大衛自己稱基督為主，基督又怎能是大衛的後裔呢？」百姓聽得津津有味。 38耶穌又教導他們，說：「你們要提防律法教師，他們愛穿著長袍招搖過市，喜歡人們在大街上問候他們， 39又喜歡會堂裡的上座和宴席中的首位。 40他們侵吞寡婦的財產，還假意做冗長的禱告。這種人必受到更嚴厲的懲罰。」
窮寡婦的奉獻
41然後，耶穌走到聖殿的奉獻箱對面坐下，看大家怎樣奉獻。很多財主奉獻了大量的錢。 42後來一個窮寡婦來了，投進了相當於一文錢的兩個小銅錢。 43耶穌叫門徒來，說：「我實在告訴你們，這位窮寡婦比其他人奉獻的都多， 44因為他們不過奉獻了自己剩餘的，但這窮寡婦卻奉獻了她賴以為生的。」
Pilda viticultorilor
(Mt. 21:33-46; Lc. 20:9-19)
1Apoi a început să le vorbească în pilde:
– Un om a plantat o vie. A împrejmuit‑o cu un gard, a săpat un teasc și a construit un turn de pază.1 Vezi Is. 5:1-2, 7. Apoi a arendat‑o unor viticultori și a plecat într‑o călătorie. 2La vremea potrivită a trimis un sclav la viticultori ca să ia de la ei din roadele viei. 3Viticultorii însă l‑au apucat, l‑au bătut și l‑au trimis înapoi cu mâinile goale. 4Stăpânul a trimis apoi la ei un alt sclav, dar și pe acela l‑au lovit peste cap și l‑au umilit. 5A trimis apoi un altul, dar pe acela l‑au omorât, și apoi încă mulți alții, dintre care pe unii i‑au bătut, iar pe alții i‑au omorât.
6Singurul pe care‑l mai avea era un fiu preaiubit. În cele din urmă, l‑a trimis la ei, zicând: „Pe fiul meu îl vor respecta!“ 7Dar viticultorii aceia și‑au zis între ei: „Acesta este moștenitorul! Haideți să‑l omorâm și moștenirea va fi a noastră!“ 8Și l‑au apucat, l‑au omorât și l‑au scos afară din vie.
9Așadar, ce va face stăpânul viei? El va veni și‑i va nimici pe viticultori, iar via o va da altora. 10N‑ați citit cuvântul acesta în Scriptură:
„Piatra pe care au respins‑o zidarii
a devenit Piatra din capul unghiului.
11Domnul a făcut acest lucru
și este minunat în ochii noștri!“?10-11 Vezi Ps. 118:22, 23.
12Ei căutau să pună mâna pe El, dar le‑a fost frică de mulțime; căci știau că împotriva lor spusese Isus pilda. Așa că L‑au lăsat și au plecat.
Tributul datorat Cezarului
(Mt. 22:15-22; Lc. 20:20-26)
13I‑au trimis la El pe câțiva dintre farisei și dintre irodieni13 Susținători ai dinastiei irodiene (37 î.Cr.–93 d.Cr.) și partizani ai romanilor, cu sprijinul cărora domnea dinastia irodiană. Irodienii erau favorabili tributului, pe când fariseii erau niște naționaliști moderați, care nu agreau tributul. ca să‑L prindă în cursă cu vorba.
14Ei au venit și I‑au zis:
– Învățătorule, știm că ești adevărat14 Sau: știm că ești sincer. și că nu‑Ți pasă de nimeni, căci nu Te uiți la fața oamenilor,14 Cu sensul de: nu ești părtinitor. ci‑i înveți calea lui Dumnezeu potrivit cu adevărul. Se cuvine să plătim tribut Cezarului14, 16-17 Titlu purtat de împărații romani, preluat de la Gaius (sau Caius) Julius Caesar (100–44 î.Cr.), cel care a jucat un rol cheie în evenimentele care au dus la desființarea Republicii Romane și începutul Imperiului Roman. Octavian/Augustus (27 î.Cr.–14 d.Cr.), primul împărat roman, își ia titlul de Imperator Caesar Augustus, titlu pe care îl vor purta și împărații de mai târziu. sau nu? Să plătim sau să nu plătim?
15El însă, înțelegând ipocrizia lor, le‑a zis:
– De ce Mă puneți la încercare? Aduceți‑Mi un denar15 Moneda romană obișnuită în acele vremuri. Pe o parte avea chipul împăratului roman, cu inscripția Ti(berius) Caesar Divi(ni) Augus(ti) F(ilius) Augustus (adică Tiberius, Caesar, fiul Divinului August, Augustus), iar pe cealaltă imaginea Liviei (mama lui Tiberius) cu inscripția Pontifex Maximus (Mare Preot). De vreme ce Augustus a fost declarat divin de către Senatul Roman, Tiberius avea pretenția că este fiu de dumnezeu. Pentru valoarea denarului, vezi nota de la 6:37., să‑l văd!
16Ei I‑au adus.
Isus le‑a zis:
– Chipul acesta și inscripția, ale cui sunt?
Ei I‑au zis:
– Ale Cezarului.
17Isus le‑a zis:
– Dați înapoi Cezarului ce este al Cezarului, iar lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu!17 Probabil o aluzie la pretenția afirmației de pe monedă. Vezi nota de la v. 15.
Ei erau foarte uimiți de El.
Despre înviere
(Mt. 22:23-33; Lc. 20:27-40)
18Apoi au venit la El saducheii18 Saducheii formau gruparea cea mai influentă pe plan politic, membrii ei făcând parte din familiile preoțești. Ei respingeau învățăturile despre înviere, îngeri și duhuri (vezi F.A. 23:8 și Flavius Josephus, Istoria II.8.14; Antichități XVIII.1.4)., care zic că nu există înviere, și L‑au întrebat:
19– Învățătorule, Moise ne‑a scris: „Dacă fratele cuiva moare și lasă în urmă o soție, dar fără să lase vreun copil, fratele lui s‑o ia de soție pe văduvă și să‑i ridice un urmaș19-22 Lit.: o sămânță. fratelui său.“19 Vezi Deut. 25:5-6. În conformitate cu legea leviratului (lat.: levir, care înseamnă cumnat), fiul care avea să se nască era moștenitorul celui decedat, pentru a‑i duce numele mai departe, pentru a nu înstrăina posesiunea familiei și pentru a‑i asigura văduvei un trai liniștit. 20Erau deci șapte frați. Primul și‑a luat o soție, dar, când a murit, n‑a lăsat niciun urmaș. 21Al doilea a luat‑o de soție pe văduvă, dar și el a murit fără să lase vreun urmaș. Așa s‑a întâmplat și cu al treilea. 22Și niciunul dintre cei șapte n‑a lăsat un urmaș. La urmă, după ei toți, a murit și femeia. 23La înviere, când vor învia, soția căruia dintre ei va fi ea? Căci toți șapte au avut‑o de soție!
24Isus le‑a zis:
– Oare nu vă rătăciți voi tocmai pentru că nu cunoașteți nici Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu? 25Căci atunci când învie dintre cei morți, nici nu se însoară, nici nu se mărită, ci sunt ca îngerii din ceruri. 26Iar cu privire la faptul că cei morți sunt înviați, n‑ați citit în Cartea lui Moise, acolo unde scrie despre rug, cum i‑a vorbit Dumnezeu, zicând: „Eu sunt Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac și Dumnezeul lui Iacov.“26 Vezi Ex. 3:6.? 27El nu este un Dumnezeu al celor morți, ci al celor vii! Sunteți foarte rătăciți!
Cea mai mare poruncă
(Mt. 22:34-40; Lc. 10:25-28)
28Unul dintre cărturari venise și‑i auzise discutând.
Când a văzut că Isus le‑a răspuns bine, L‑a întrebat:
– Care este cea dintâi poruncă dintre toate?
29Isus a răspuns:
– Cea dintâi poruncă este: „Ascultă, Israel! Domnul, Dumnezeul nostru, este singurul Domn.29 Sau: Domnul este Dumnezeul nostru, Domnul este unul. 30Să‑L iubești pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, cu toată mintea ta și cu toată puterea ta.“30 Vezi Deut. 6:4-5. Aceasta este cea dintâi poruncă. 31A doua este: „Să‑l iubești pe semenul tău ca pe tine însuți.“31 Vezi Lev. 19:18. Nu există altă poruncă mai mare decât acestea.
32Cărturarul I‑a zis:
– Bine, Învățătorule! Este adevărat ceea ce ai spus, și anume că El este Unul singur, că nu este altul în afară de El 33și că a‑L iubi pe El cu toată inima, cu toată priceperea și cu toată puterea și a‑l iubi pe semenul tău ca pe tine însuți înseamnă mult mai mult decât toate arderile‑de‑tot și decât toate jertfele.
34Când a văzut Isus că răspunsese cu înțelepciune, i‑a zis:
– Tu nu ești departe de Împărăția lui Dumnezeu.
Și nimeni nu mai îndrăznea să‑L întrebe nimic.
Al cui fiu este Cristos?
(Mt. 22:41-46; Lc. 20:41-44)
35În timp ce dădea învățătură în Templu, Isus a întrebat: „Cum de zic cărturarii despre Cristos că este fiul lui David? 36David însuși, prin36 Sau: în. Duhul Sfânt, a spus:
«Domnul I‑a zis Domnului meu:36 În TM (Ps. 110:1), termenii pentru Domnul sunt diferiți: Domnul (YHWH) I‑a zis Domnului meu (Adoni). În textul grecesc sunt folosiți aceiași termeni: Domnul (Kurios) I‑a zis Domnului (Kurios) meu.
‘Șezi la dreapta Mea,
până‑i voi pune pe dușmanii Tăi sub picioarele Tale!’»36 Vezi Ps. 110:1.
37David însuși Îl numește «Domn». Deci cum este El fiul lui?“
Mulțimea cea mare Îl asculta cu plăcere.
Modul de viață ipocrit al cărturarilor
(Mt. 23:1-7; Lc. 11:43-46; 20:45-47)
38În învățătura Lui spunea: „Feriți‑vă de cărturari, cărora le place să umble în robe lungi, le plac saluturile în piețe, 39scaunele de onoare în sinagogi și locurile de onoare la mese. 40Ei devorează casele văduvelor și fac rugăciuni lungi de ochii lumii. Aceștia vor primi o condamnare mult mai mare.“
Văduva săracă și dărnicia ei
(Lc. 21:1-4)
41S‑a așezat în fața vistieriei41, 43 Cu referire la locul unde se aflau cutiile pentru daruri, daruri ce luau drumul vistieriei. Mișna (culegere de texte legislative, reflectând cinci secole de tradiție: 300 î.Cr.–200 d.Cr.) atestă existența a 13 astfel de cutii, în formă de cornuri de suflat, în Templu (tratatul Shekalim 6). Templului și Se uita cum punea mulțimea bani în vistierie. Mulți dintre cei bogați puneau mult. 42A venit și o văduvă săracă și a pus doi leptoni42 Un lepton (monedă grecească din cupru) era jumătate de codrant (pentru valoarea codrantului, vezi nota următoare) și a 128-a parte dintr‑un denar (pentru valoarea denarului, vezi nota de la 6:37)., care fac împreună un codrant42 Cea mai mică monedă romană din bronz; a 4-a parte dintr‑un as (vezi nota de la Mt. 10:29) și a 64-a dintr‑un denar (pentru valoarea denarului, vezi nota de la 6:37)..
43Isus i‑a chemat pe ucenicii Lui și le‑a zis: „Adevărat vă spun că această văduvă săracă a pus mai mult decât toți cei care au pus în vistierie, 44pentru că toți au pus din belșugul lor, dar ea, din sărăcia ei, a pus tot ce avea, întreaga ei sursă de trai.“
