騎驢進耶路撒冷
1耶穌和門徒將近耶路撒冷，快到橄欖山附近的伯法其和伯大尼兩個村莊時，祂派了兩個門徒， 2對他們說：「你們去前面的村莊，一進村就會看見一頭從來沒有人騎過的驢駒拴在那裡，你們把牠解開牽來。 3若有人問你們為什麼這樣做，就說，『主要用牠，很快會把牠送回來。』」 4他們進了村子，果然看見有一頭驢駒拴在街道旁一戶人家的門外，就上前解開牠。 5旁邊站著的幾個人就問他們：「你們為什麼要解開這頭驢駒？」
6門徒依照耶穌的吩咐回答，那些人就讓他們牽走了。 7他們把驢駒牽到耶穌面前，將自己的外衣搭在驢背上，耶穌就騎了上去。 8很多人把衣服鋪在路上，有人將田間的樹枝砍下來鋪在路上。 9大家前呼後擁，高聲歡呼：
「和散那11·9 「和散那」原意是「拯救我們」，此處有「讚美」的意思。！
奉主名來的當受稱頌！
10那將要來臨的我祖大衛的國度當受稱頌！
和散那歸於至高之處的上帝！」
11耶穌進了耶路撒冷，來到聖殿，巡視各處。那時天色已晚，耶穌便和十二門徒出城前往伯大尼。
咒詛無花果樹
12第二天，他們離開伯大尼後，耶穌餓了。 13祂遠遠看見有一棵枝葉茂盛的無花果樹，就走過去找果子吃。到了樹下，卻什麼也找不到，只有滿樹的葉子，因為當時不是收無花果的季節。 14祂對那棵樹說：「願無人再吃你的果子！」祂的門徒都聽見了這句話。
潔淨聖殿
15他們來到耶路撒冷後，耶穌進入聖殿，趕走了裡面做買賣的人，推翻了兌換錢幣之人的桌子和賣鴿子之人的凳子， 16不准人抬著貨物穿過聖殿。 17祂教導他們說：「聖經上不是記載『我的殿必稱為萬民禱告的殿』嗎？你們竟把它變成了賊窩。」
18祭司長和律法教師聽到這番話後，就策劃如何殺害耶穌，只是有些怕祂，因為百姓都對祂的教導感到驚奇。 19到了傍晚，耶穌和門徒去了城外。
無花果樹的教訓
20早上，他們又經過那棵無花果樹，看見它連根都枯了。 21彼得想起昨天發生的事，就對耶穌說：「老師，你看！昨天你咒詛的無花果樹已經枯了。」
22耶穌說：「要對上帝有信心。 23我實在告訴你們，不論何人，只要有信心，毫不疑惑，就是對這座山說，『從這裡挪開，投進大海裡！』也必定為他成就。 24所以我告訴你們，你們禱告時無論求什麼，只要相信已經得到了，就必得到。 25你們站著禱告的時候，若想起有人得罪了你們，就要饒恕他。這樣，你們天上的父也會饒恕你們的過犯。 26你們如果不饒恕別人，你們天上的父也不會饒恕你們的過犯。11·26 有些古卷無此節。」
質問耶穌的權柄
27他們再次回到耶路撒冷。耶穌在聖殿裡行走的時候，祭司長、律法教師和長老上前質問祂： 28「你憑什麼權柄做這些事？誰授權給你了？」
29耶穌說：「我也要問你們一個問題，你們回答了，我就告訴你們我憑什麼權柄做這些事。 30約翰的洗禮是從天上來的還是從人來的？請回答我！」
31他們彼此議論說：「如果我們說『是從天上來的』，祂一定會問，『那你們為什麼不信他？』 32如果我們說『是從人來的』，又怕觸怒百姓，因為他們都相信約翰真的是先知。」 33於是，他們回答說：「我們不知道。」耶穌說：「我也不告訴你們我憑什麼權柄做這些事。」
Intrarea triumfală în Ierusalim
(Mt. 21:1-9; Lc. 19:28-38; In. 12:12-15)
1Când s‑au apropiat de Ierusalim și au ajuns la Betfaghe și Betania, înspre Muntele Măslinilor, Isus i‑a trimis pe doi dintre ucenicii Săi, 2zicându‑le: „Duceți‑vă în satul dinaintea voastră. De îndată ce intrați în el, veți găsi un măgăruș legat, pe care n‑a încălecat încă niciun om. Dezlegați‑l și aduceți‑l! 3Dacă vă va spune cineva: «De ce faceți aceasta?», să‑i ziceți: «Domnul are nevoie de el.» Și imediat îl va trimite înapoi aici.“ 4Ei s‑au dus, au găsit măgărușul legat lângă ușă, afară în stradă, și l‑au dezlegat. 5Unii dintre cei care stăteau acolo i‑au întrebat: „Ce faceți? De ce dezlegați măgărușul?“ 6Ei le‑au zis așa cum le spusese Isus și aceștia i‑au lăsat să plece. 7Au adus măgărușul la Isus, și‑au pus hainele peste el, iar Isus a șezut pe el. 8Mulți își așterneau hainele pe drum,8 Omagiu adus unui rege (vezi 2 Regi 9:13). iar alții împrăștiau ramuri pe care le tăiaseră de pe câmpuri. 9Cei care mergeau înainte și cei care‑L urmau strigau:
„Osana!9 Gr.: hosanna, o transliterare în greacă a sintagmei ebraice hoșia na. În limba română s‑a înrădăcinat sub forma Osana. Sintagma provine din Ps. 118:25: Oh, DOAMNE, Te rugăm, mântuiește! (anna YHWH hoșia na). Cuvântul hoșia este un verb la imperativ, care tradus înseamnă: mântuiește. Particula na amplifică valoarea emfatică a imperativului și înseamnă te rog/te rugăm. De observat că litera ebraică ș (sh) n‑a putut fi redată în LXX (traducerea în greacă a VT ebraic) din cauză că nu există în alfabetul grecesc. Acolo cuvântul începe cu accentul răspicat pe litera o, care îl transformă într‑un h: hosanna. Vulgata păstrează forma Osanna.
Binecuvântat este Cel Ce vine în Numele Domnului!9 Vezi Ps. 118:26.
10Binecuvântată este Împărăția care vine, Împărăția strămoșului10 Lit.: tatălui. nostru David!10 Vezi 2 Sam. 7:11-14.
Osana în locurile preaînalte!“
Blestemarea smochinului neroditor
(Mt. 21:18-19)
11A intrat în Ierusalim, în Templu, S‑a uitat de jur‑împrejur la toate lucrurile și, pentru că era deja seara târziu, S‑a dus la Betania împreună cu cei doisprezece.
12În ziua următoare, după ce au ieșit din Betania, lui Isus I s‑a făcut foame. 13A văzut de departe un smochin care avea frunze și S‑a dus să vadă dacă va găsi ceva în el. Dar, când a ajuns la el, n‑a găsit nimic în el, în afară de frunze, pentru că nu era vremea smochinelor. 14Atunci i‑a zis: „În veci să nu mai mănânce nimeni rod din tine!“ Ucenicii Lui au auzit aceste cuvinte.
Isus alungă comercianții din Templu
(Mt. 21:12-22; Lc. 19:45-47; In. 2:13-16)
15Au ajuns în Ierusalim. El a intrat în Templu și a început să‑i scoată afară pe cei ce vindeau și cumpărau în Templu. A răsturnat mesele schimbătorilor de bani și scaunele celor ce vindeau porumbei 16și nu lăsa pe nimeni să ducă vreun vas16 Sau: vreun lucru, vreun obiect. prin Templu. 17El îi învăța și le zicea: „Oare nu este scris:
«Casa Mea va fi numită
o casă de rugăciune pentru toate neamurile.»17 Vezi Is. 56:7.?
Dar voi ați făcut din ea o peșteră de tâlhari!“17 Vezi Ier. 7:11.
18Conducătorii preoților și cărturarii au auzit lucrul acesta și căutau cum să‑L omoare, pentru că se temeau de El, deoarece întreaga mulțime era uimită de învățătura Lui. 19Și ori de câte ori se făcea târziu, Isus și ucenicii Lui19 Lit.: ei. Unele mss conțin: El. ieșeau afară din cetate.
Puterea credinței
(Mt. 21:20-22; 6:14)
20Dimineața, când au trecut pe lângă smochin, au văzut că era uscat din rădăcini.
21Petru și‑a amintit ce se întâmplase și i‑a zis:
– Rabbi21 Vezi nota de la 9:5., iată că smochinul pe care l‑ai blestemat s‑a uscat!
22Isus, răspunzând, le‑a zis:
– Aveți credință în Dumnezeu! 23Adevărat vă spun că22-23 Unele mss redau: 22 Isus, răspunzând, le‑a zis: Dacă aveți credință în Dumnezeu 23 adevărat vă spun că., dacă cineva ar zice acestui munte: „Ridică‑te și aruncă‑te în mare!“ și nu s‑ar îndoi în inima lui, ci ar crede că se va întâmpla ceea ce spune, i se va da întocmai. 24De aceea vă spun ca toate lucrurile pe care le cereți atunci când vă rugați, să credeți că le‑ați și primit, și ele vi se vor da. 25Și când stați în picioare rugându‑vă, să iertați dacă aveți ceva împotriva cuiva, pentru ca și Tatăl vostru Care este în ceruri să vă ierte vouă nelegiuirile25 Gr.: paraptoma, termen care înseamnă a călca alături.. 26Dar dacă nu iertați, nici Tatăl vostru Care este în ceruri nu vă va ierta nelegiuirile.
Autoritatea lui Isus
(Mt. 21:23-27; Lc. 20:1-8)
27Au intrat apoi din nou în Ierusalim.
În timp ce se plimba prin Templu, au venit la El conducătorii preoților, cărturarii și bătrânii 28și L‑au întrebat:
– Cu ce autoritate faci aceste lucruri? Și cine Ți‑a dat această autoritate ca să le faci?
29Isus le‑a zis:
– Vă voi întreba un singur lucru. Răspundeți‑Mi și vă voi spune cu ce autoritate fac aceste lucruri. 30Botezul lui Ioan era din cer sau de la oameni? Răspundeți‑Mi!
31Ei însă vorbeau între ei, zicând: „Dacă vom răspunde: «Din cer!», va întreba: «Atunci de ce nu l‑ați crezut?» 32Sau să răspundem: «De la oameni!»?“ Ei se temeau de mulțime, fiindcă toți considerau că Ioan a fost într-adevăr un profet.
33Așa că, răspunzându‑I lui Isus, au zis:
– Nu știm!
Atunci Isus le‑a zis:
– Nici Eu nu vă spun cu ce autoritate fac aceste lucruri.
