路加福音 7 – CCBT & NTLR

Chinese Contemporary Bible (Traditional)

路加福音 7:1-50

百夫長的信心

1耶穌向眾人講完道後,進了迦百農2當時,有一個百夫長很賞識的奴僕病了,生命垂危。 3百夫長聽說耶穌的事,就託幾位猶太人的長老去請耶穌來醫治他的奴僕。 4他們便來懇求耶穌,說:「這位百夫長值得你幫助, 5因為他愛我們的同胞,為我們建造會堂。」 6耶穌就跟他們去了。

快抵達時,那百夫長又請幾位朋友去見耶穌,對祂說:「主啊,不用勞駕,我不配讓你親自來我家。 7我自認不配見你的面,只要你一句話,我的奴僕必定康復。 8因為我有上司,也有部下。我命令我的部下去,他就去;要他來,他就來。我吩咐奴僕做什麼事,他一定照辦。」

9耶穌聽了這番話,感到驚奇,轉身對跟從祂的百姓說:「我告訴你們,就是在以色列,我也從未見過有這麼大信心的人。」

10派去的幾位朋友回到百夫長家裡,發現那奴僕已經痊癒了。

寡婦獨子的起死回生

11過了不久7·11 過了不久」有古卷作「次日」。,耶穌去拿因城,隨行的有門徒和一大群人。 12耶穌快到城門口時,從城裡走出一隊送殯的人,死者是一個寡婦的獨子,有許多城中的人陪著她。 13耶穌看見那寡婦,憐憫之心油然而生,就對她說:「不要哭!」 14隨即上前按住抬屍架,抬的人停了下來。耶穌說:「年輕人,我吩咐你起來!」 15那死者就坐了起來,並開口說話。耶穌把他交給他母親。

16在場的人驚懼萬分,把榮耀歸給上帝,說:「我們中間出了一位大先知!」又說:「上帝眷顧了祂的百姓!」 17有關祂的這消息傳遍了猶太和附近地區。

施洗者約翰的疑問

18約翰從自己的門徒那裡獲悉這些事後, 19就叫了兩個門徒來,派他們去問主:「將要來的那位就是你嗎?還是我們要等別人呢?」

20他們找到耶穌,便問:「施洗者約翰派我們來請教你,『將要來的那位就是你嗎?還是我們要等別人呢?』」

21那時,耶穌剛治好了許多患各種疾病和被鬼附身的人,又使許多瞎子得見光明。 22耶穌便回答說:「你們回去把所見所聞告訴約翰,就是瞎子看見,瘸子走路,痲瘋病人得潔淨,聾子聽見,死人復活,窮人聽到福音。 23凡對我沒有失去信心的人有福了!」

耶穌稱讚施洗者約翰

24約翰的門徒離去後,耶穌對眾人談論約翰,說:「你們從前去曠野要看什麼呢?看隨風搖動的蘆葦嗎? 25如果不是,你們到底想看什麼?是看穿綾羅綢緞的人嗎?那些衣著華麗、生活奢侈的人住在王宮裡。 26你們究竟想看什麼?看先知嗎?是的,我告訴你們,他不只是先知。 27聖經上說,『看啊,我要差遣我的使者在你前面為你預備道路。』這裡所指的就是約翰28我告訴你們,凡婦人所生的,沒有一個比約翰大,但上帝國中最微不足道的也比他大。」

29眾百姓和稅吏聽了這番話,都承認上帝是公義的,因為他們接受了約翰的洗禮。 30但那些法利賽人和律法教師沒有接受約翰的洗禮,拒絕了上帝為他們所定的旨意。

31主又說:「我用什麼來比擬這個世代的人呢?他們像什麼呢? 32他們就如街頭上戲耍的孩童——彼此呼叫,

『我們吹娶親的樂曲,

你們不跳舞;

我們唱送葬的哀歌,

你們不哭泣。』

33施洗者約翰來了,禁食禁酒,你們就說他被鬼附身了; 34人子來了,又吃又喝,你們就說,『看啊,祂是個貪吃好酒之徒,與稅吏和罪人爲友!』 35然而,智慧會在追求智慧的人身上得到驗證。」

罪婦的悔改

36有一個法利賽人請耶穌到他家裡吃飯,耶穌應邀赴宴。 37那城裡住著一個女人,生活敗壞。她聽說耶穌在那法利賽人家裡吃飯,就帶了一個盛滿香膏的玉瓶進去。 38她站在耶穌背後,挨著祂的腳哭,淚水滴濕了祂的腳,就用自己的頭髮擦乾,又連連親祂的腳,並抹上香膏。

39請耶穌的法利賽人看在眼裡,心想:「如果這人真的是先知,就該知道摸祂的是誰,是個什麼樣的女人,她是個罪人。」

40耶穌對他說:「西門,我有話跟你說。」

西門答道:「老師,請說。」

41耶穌說:「有一個債主借給一個人五百個銀幣,又借給另一個人五十個銀幣。 42二人都沒有能力還債,這位債主就免了他們的債務。你想,哪一位會更愛債主呢?」

43西門答道:「我相信是那個被免去較多債的人。」

44耶穌說:「你判斷得對!」隨後轉向那女人,繼續對西門說:「你看見這女人了嗎?我到你家裡來,你沒有拿水給我洗腳,這女人卻用她的眼淚洗我的腳,還親自用頭髮擦乾。 45你沒有親吻我,但我進來以後,這女人卻不停地吻我的腳。 46你沒有用油為我抹頭,這女人卻用香膏抹我的腳。 47所以我告訴你,她眾多的罪都被赦免了,因此她的愛深切;那些獲得赦免少的,他們的愛也少。」

48耶穌對那女人說:「你的罪都被赦免了。」

49同席的人彼此議論說:「這人是誰?竟然能赦免人的罪!」

50耶穌又對那女人說:「你的信心救了你,平安地走吧!」

Nouă Traducere În Limba Română

Luca 7:1-50

Credința centurionului

(Mt. 8:5-13)

1După ce Isus a terminat de spus toate aceste cuvinte în auzul poporului, a intrat în Capernaum. 2Un sclav al unui centurion2 Ofițer roman subaltern, comandant peste aproximativ 100 de oameni., sclav pe care acesta îl aprecia, era bolnav, aproape de moarte. 3Când centurionul a auzit despre Isus, i‑a trimis la El pe niște bătrâni3 Cei mai respectați bărbați ai comunității. ai iudeilor, ca să‑L roage să vină și să‑i vindece sclavul. 4Ei au venit la Isus și L‑au rugat stăruitor, zicând: „Este vrednic să‑i îndeplinești această cerere, 5căci iubește neamul nostru și el ne‑a construit sinagoga.“

6Isus a plecat împreună cu ei, dar n‑ajunsese prea departe de casă când centurionul i‑a trimis pe prietenii lui ca să‑I spună: „Doamne, nu Te mai deranja, căci nu sunt vrednic să intri sub acoperișul meu! 7De aceea nici nu m‑am considerat vrednic să vin eu însumi la Tine! Prin urmare, spune un cuvânt și fă astfel ca slujitorul meu să fie vindecat!7 Sau: Ci spune un cuvânt și să fie vindecat slujitorul meu! 8Căci și eu sunt un om pus sub autoritate și am soldați în subordinea mea. Îi spun unuia: «Du‑te!», și el se duce; și altuia: «Vino!», și el vine; și sclavului meu: «Fă asta!», și el face.“

9Isus a rămas uimit de el când a auzit aceste lucruri și S‑a întors spre mulțimea care‑L urma, zicând: „Vă spun că nici chiar în Israel n‑am găsit atâta credință!“

10Când cei trimiși s‑au întors acasă, l‑au găsit pe sclav însănătoșit.

Învierea fiului văduvei din Nain

11Curând după aceea, Isus S‑a dus într‑o cetate numită Nain, iar ucenicii Lui și o mare mulțime de oameni au mers cu El. 12Când S‑a apropiat de poarta cetății, iată că era dus la mormânt un mort, singurul fiu al mamei lui, care era văduvă. O mulțime destul de mare din cetate era împreună cu ea. 13Când a văzut‑o Domnul, I s‑a făcut milă de ea și i‑a zis: „Nu plânge!“

14Apoi S‑a apropiat și a atins sicriul14 De fapt, un fel de targă., iar cei care‑l duceau s‑au oprit. Isus a zis: „Tinere, ție îți vorbesc: ridică‑te!“ 15Cel mort s‑a ridicat și a început să vorbească, iar Isus l‑a dat mamei sale.

16Pe toți i‑a cuprins frica și Îl slăveau pe Dumnezeu, zicând: „Un mare profet S‑a ridicat între noi!“ și „Dumnezeu a venit în ajutorul16 Vezi nota de la 1:68. poporului Său!“ 17Vestea aceasta despre El s‑a răspândit în toată Iudeea17 Nu neapărat cu referire la regiunea cu același nume, ci la Iudeea ca patrie a iudeilor. și în întreaga vecinătate.

Isus și Ioan Botezătorul

(Mt. 11:2-19)

18Ucenicii lui Ioan l‑au anunțat pe acesta cu privire la toate aceste lucruri.

Ioan i‑a chemat pe doi dintre ucenicii săi 19și i‑a trimis la Domnul cu un mesaj, zicând:

– Tu ești Cel Care urmează să vină sau să așteptăm pe altul?

20Ei au venit deci la Isus și I‑au zis:

– Ioan Botezătorul ne‑a trimis la Tine să Te întrebăm: „Tu ești Cel Care urma să vină sau să așteptăm pe altul?“

21Chiar în ceasul acela Isus i‑a vindecat pe mulți de boli, de chinuri și de duhuri rele, și multor orbi le‑a dăruit vederea.

22Isus, răspunzând, le‑a zis:

– Duceți‑vă și anunțați‑l pe Ioan cu privire la lucrurile pe care le‑ați văzut și le‑ați auzit: cei orbi văd, cei ologi umblă, cei leproși22 Vezi prima notă de la 5:12. sunt curățiți22 Vezi a doua notă de la 5:12., cei surzi aud, cei morți sunt înviați, iar celor săraci li se vestește Evanghelia.22 Vezi Is. 29:18-21; 35:5-6; 61:1. 23Fericit este cel care nu se poticnește în Mine!

24După ce au plecat mesagerii lui Ioan, Isus a început să le vorbească mulțimilor despre Ioan: „Ce ați ieșit să vedeți în pustie? O trestie clătinată de vânt? 25Atunci, ce ați ieșit să priviți? Un om îmbrăcat în haine moi? Iată că cei ce poartă haine deosebite și trăiesc în lux sunt în palate! 26Atunci, ce ați ieșit să priviți? Un profet? Vă spun că da, și chiar mai mult decât un profet! 27Acesta este cel despre care a fost scris:

«Iată, îl trimit înaintea feței Tale pe mesagerul Meu,

care‑Ți va pregăti calea înaintea Ta!27 Vezi Mal. 3:1.»

28Vă spun că, între cei născuți din femei, nu este niciunul mai mare decât Ioan. Totuși, cel mai mic în Împărăția lui Dumnezeu este mai mare decât el.28 Isus face o comparație între reprezentanții a două ere, a două legăminte. Ioan Botezătorul face parte din era veche, a vechiului legământ, care a fost una pregătitoare. Noua eră, în care este inaugurată Împărăția lui Dumnezeu, este superioară celei vechi, la fel și reprezentanții ei; vezi Mt. 11:13.

29Tot poporul care L‑a auzit, chiar și vameșii, au recunoscut dreptatea lui Dumnezeu, fiindcă fuseseră botezați cu botezul lui Ioan. 30Însă fariseii și învățătorii Legii au respins scopul30 Sau: planul. lui Dumnezeu pentru ei înșiși, nelăsându‑se botezați de el.

31„Așadar, cu cine îi voi asemăna pe oamenii acestei generații și asemenea cui sunt ei? 32Sunt asemenea unor copii care stau în piață și strigă unii la alții, zicând:

«V‑am cântat din fluier,

dar n‑ați dansat!

V‑am cântat de jale,

dar n‑ați bocit!»

33Căci a venit Ioan Botezătorul, nici mâncând pâine, nici bând vin, iar voi ziceți: «Are demon!» 34A venit Fiul Omului mâncând și bând, iar voi ziceți: «Iată un om mâncăcios și băutor de vin, un prieten al vameșilor și al păcătoșilor34 Vezi nota de la 5:30.35Totuși, înțelepciunea a fost îndreptățită prin toți copiii ei.“

Femeia păcătoasă și pilda cu cei doi datornici

(Mt. 26:6-13; Mc. 14:3-9; In. 12:1-8)

36Unul dintre farisei L‑a rugat pe Isus să mănânce cu el. El a intrat în casa fariseului și S‑a așezat să mănânce. 37Și iată că o femeie păcătoasă din cetate, aflând că El era la masă în casa fariseului, a adus un vas de alabastru cu parfum. 38Stând în spate, lângă picioarele lui Isus, și plângând, ea a început să‑I stropească picioarele cu lacrimile ei și să le șteargă cu părul ei; și‑I săruta picioarele și I le ungea cu parfum.

39Când a văzut acest lucru, fariseul care‑L chemase la masă și‑a zis:

– Dacă Acesta ar fi profet, ar ști cine și ce fel de femeie este cea care‑L atinge, ar ști că este o păcătoasă!

40Isus, răspunzând, i‑a zis:

– Simone, am ceva să‑ți spun!

El a zis:

– Spune, Învățătorule!

41– Un anume cămătar avea doi datornici. Unul îi datora cinci sute de denari41 Plata obișnuită pentru o zi de muncă în Orientul Mijlociu, în sec. I, era de un denar pe zi (soldații romani primeau, de asemenea, un denar pe zi). Prin urmare, această datorie reprezenta salariul pe 20 de luni de muncă, luând în calcul șase zile lucrătoare pe săptămână., iar celălalt, cincizeci. 42Fiindcă n‑aveau cu ce să plătească, i‑a iertat pe amândoi. Prin urmare, care dintre ei îl va iubi mai mult?

43Simon, răspunzând, a zis:

– Presupun că acela căruia i‑a iertat mai mult!

Isus i‑a zis:

– Ai judecat corect.

44Apoi, întorcându‑Se către femeie, i‑a zis lui Simon:

– Vezi femeia aceasta? Eu am intrat în casa ta și tu nu Mi‑ai dat apă pentru spălat picioarele, dar ea Mi‑a stropit picioarele cu lacrimile ei și Mi le‑a șters cu părul ei. 45Tu nu Mi‑ai dat sărutare, dar ea, de când am intrat, nu încetează să‑Mi sărute picioarele. 46Tu nu Mi‑ai uns capul cu ulei, dar ea Mi‑a uns picioarele cu parfum. 47De aceea îți spun că păcatele ei cele multe sunt iertate. Astfel, ea a iubit mult. Dar cel căruia i se iartă puțin, iubește puțin.

48Apoi i‑a zis femeii:

– Păcatele îți sunt iertate!

49Cei ce ședeau la masă49 Israeliții și celelalte popoare din Orientul Mijlociu obișnuiau să mănânce în poziție semi-culcată, stând întinși pe podea și având în apropierea lor o masă scundă; corpul lor era poziționat perpendicular cu masa, cu capul mai aproape de masă decât picioarele [peste tot în carte]. au început să‑și zică între ei: „Cine este Acesta Care iartă și păcatele?!“

50Dar El i‑a zis femeii:

– Credința ta te‑a mântuit. Du‑te în pace!