井邊談道
1-3耶穌得知法利賽人聽見祂收門徒、為人施洗比約翰還多，便離開猶太回加利利。其實不是耶穌親自施洗，而是祂的門徒施洗。 4祂回加利利的路上必須經過撒瑪利亞。 5於是，祂來到撒瑪利亞的一座城，名叫敘加，靠近雅各留給他兒子約瑟的那塊地。 6雅各井就在那個地方。耶穌走路疲乏，坐在井旁休息。那時是中午時分， 7-8門徒都進城買食物去了。有一個撒瑪利亞的婦人來打水，耶穌說：「請你給我一點水吧。」
9撒瑪利亞婦人說：「你是個猶太人，怎麼向我這撒瑪利亞婦人要水喝？」原來猶太人和撒瑪利亞人互不往來。
10耶穌回答說：「要是你知道上帝的恩賜，又知道向你要水喝的是誰，你早就求祂了，祂也早就把活水給你了。」
11婦人說：「先生，你沒有打水的器具，井又深，你從哪裡得到活水呢？ 12我們的祖先雅各把這口井留給我們，他自己和他的兒女、牲畜都喝這井裡的水，難道你比他更偉大嗎？」
13耶穌說：「人喝了這井裡的水，還會再渴， 14但是喝了我所賜的活水，永遠不會再渴。我所賜的水要在他裡面成為生命的泉源，湧流不息，直到永生。」
15婦人說：「先生，請你把這種水賜給我，我就不會再渴了，也用不著來打水了。」
16耶穌說：「去叫你的丈夫來。」
17婦人說：「我沒有丈夫。」耶穌說：「你說的對，你沒有丈夫， 18因為你已經有過五個丈夫了，現在和你同居的也不是你的丈夫。你說的是實話。」
19婦人說：「先生，你一定是先知。 20我們的祖先一向都是在這山上敬拜上帝，你們卻說耶路撒冷才是敬拜的地方。」
21耶穌回答說：「婦人，你當信我。時候快到了，你們將不在這山上，也不在耶路撒冷敬拜父。 22你們不知道你們敬拜的是誰，我們知道我們敬拜的是誰，因為救恩是從猶太人出來的。 23時候快到了，其實就是現在，真正敬拜父的，要用心靈按真理敬拜祂，因為父尋找的正是這樣敬拜祂的人。 24上帝是靈，所以必須用心靈按真理敬拜祂。」
25婦人說：「據我所知，那被稱為基督的彌賽亞要來。祂來了，會把一切都告訴我們。」
26耶穌說：「我這跟你說話的人就是祂。」
27這時，門徒回來了，看見耶穌和一個婦人談話，感到驚奇，可是沒有人問：「你想要什麼？」或問：「你為什麼和她說話？」
28那婦人撇下水罐，回到城裡，對人們說： 29「你們快來看啊！有一個人把我過去的事全部說了出來。莫非祂就是基督？」 30眾人聽了就到城外去看耶穌。
撒種與收割
31其間，門徒對耶穌說：「老師，請吃點東西吧。」
32耶穌說：「我有食物吃，是你們不知道的。」
33門徒彼此議論說：「難道有人給祂吃的了？」
34耶穌說：「我的食物就是遵行差我來者的旨意，完成祂的工作。 35你們不是說還有四個月才到收割的時候嗎？舉目向田觀看吧，莊稼已經熟了，可以收割了。 36收割的人不但可以得到報酬，而且可以為永生收穫果實，叫撒種的和收割的一同快樂。 37俗語說得好，『那人撒種，這人收割。』 38我派你們去收割那些你們沒有勞作的莊稼，別人勞苦，你們享受他們勞苦的成果。」
39那城裡有許多撒瑪利亞人信了耶穌，因為那婦人做見證說：「祂將我以前做的一切事情都說了出來。」 40撒瑪利亞人來見耶穌，懇求祂留下來，祂就在那裡住了兩天。 41因為耶穌傳的道，信的人更多了。 42他們對那婦人說：「現在我們信，不再是因為你的話，而是我們親耳聽見了，知道祂真的是救世主。」
耶穌治好大臣的兒子
43兩天後，耶穌動身前往加利利。 44祂以前說過：「先知在他本鄉不受人尊敬。」 45然而，祂回到加利利卻受到當地的人歡迎，因為他們上耶路撒冷過節時，看見了祂所做的一切。
46祂又到了加利利的迦拿，就是祂從前把水變成酒的地方。有一個大臣的兒子在迦百農患了病。 47大臣聽說耶穌從猶太來到加利利，立刻趕來見祂，求祂去醫治他病危的兒子。
48耶穌對他說：「你們不看見神蹟奇事，總不相信。」
49大臣說：「先生，趁我的孩子還沒死，求你趕快去！」
50耶穌說：「回去吧，你的兒子好了。」他相信耶穌的話，就回去了。
51他途中遇見奴僕來報信說他兒子好了， 52就問什麼時候好的。僕人說：「昨天下午一點鐘，燒就退了。」
53他想起正是那時候耶穌對他說：「你的兒子好了！」他和全家都信了。
54這是耶穌從猶太回到加利利後所行的第二個神蹟。
Isus și femeia samariteancă
1Când a aflat Isus1 Multe mss conțin: Domnul. că fariseii au auzit că El face și botează mai mulți ucenici decât Ioan – 2cu toate că nu Isus Însuși boteza, ci ucenicii Lui – 3a părăsit Iudeea și S‑a întors iarăși în Galileea. 4Însă trebuia să treacă prin Samaria. 5Prin urmare, a ajuns într‑o cetate a Samariei, numită Sihar, aproape de ogorul pe care Iacov i‑l dăduse fiului său Iosif. 6Acolo era o fântână a lui Iacov. Isus, obosit de călătorie, S‑a așezat la fântână6 Lit.: pe fântână. Este posibil ca fântâna respectivă să fi fost înconjurată de un zid scund. Vezi însă și P66 (Papirusul Bodmer, cca. 200 d.Cr.): pe pământ.. Era cam pe la ceasul al șaselea6 Ora 12:00..
7O femeie din Samaria a venit să scoată apă.
Isus i‑a zis:
– Dă‑Mi să beau!
8Ucenicii Lui se duseseră în cetate să cumpere de mâncare.
9Femeia samariteancă I‑a zis:
– Cum de Tu, iudeu, ceri să bei de la mine, femeie samariteancă?!
(Căci iudeii n‑au legături cu samaritenii.)9 Sau: (Căci iudeii nu folosesc vase folosite de samariteni.) Iudeii îi considerau pe samariteni necurați din punct de vedere ceremonial, considerând că folosirea unui vas care a fost atins de un samaritean îi va face și pe ei necurați. Samaritenii erau o populație de rasă amestecată, rezultată în urma căsătoriilor dintre israeliții rămași după deportarea asiriană (722 î.Cr.) și populațiile aduse din alte părți de către asirieni (2 Regi 17:24).
10Isus a răspuns și i‑a zis:
– Dacă ai fi cunoscut tu darul lui Dumnezeu și Cine este Cel Ce‑ți zice: „Dă‑Mi să beau!“, tu însăți I‑ai fi cerut, și El ți‑ar fi dat apă vie10 Sau: apă curgătoare. Este unul din dubletele de sens intenționate de Ioan, la fel ca pneuma (vânt/duh) și anagenesis (naștere din nou/naștere de sus). Inițial femeia a crezut că este vorba despre o sursă de apă proaspătă, nu de un beneficiu spiritual. Lucrurile i se clarifică ulterior, după conversația cu Isus.!
11Femeia I‑a zis:
– Domnule11 Sau: Doamne. Gr.: kurios, care poate însemna atât Doamne, cât și Domnule. În contextul de față s‑a optat pentru traducerea cu Domnule deoarece, după toate probabilitățile, mulțimile nu ajunseseră încă să‑L recunoască pe Isus ca Domn., n‑ai găleată, iar puțul este adânc. De unde ai deci această apă vie?! 12Ești Tu mai mare decât strămoșul12, 20 Lit.: tatăl. nostru Iacov, care ne‑a dat puțul acesta din care a băut atât el, cât și fiii și turmele lui?
13Isus a răspuns și i‑a zis:
– Oricui bea din apa aceasta, îi va fi iarăși sete. 14Dar celui ce bea din apa pe care i‑o voi da Eu, în veci nu‑i va mai fi sete, ci apa pe care i‑o voi da Eu va deveni în el un izvor de apă, țâșnind spre viața veșnică.
15Femeia I‑a zis:
– Domnule, dă‑mi și mie această apă, ca să nu‑mi mai fie sete și să nu mai vin până aici să scot!
16El i‑a zis:
– Du‑te, cheamă‑l pe bărbatul tău și vino aici!
17Femeia a răspuns și I‑a zis:
– N‑am bărbat!
Isus i‑a zis:
– Ai spus bine: „N‑am bărbat!“, 18pentru că cinci bărbați ai avut, iar cel pe care‑l ai acum nu‑ți este bărbat. Este adevărat ceea ce ai spus.
19Femeia I‑a zis:
– Domnule, văd că Tu ești profet! 20Strămoșii noștri s‑au închinat pe muntele acesta20 Muntele Garizim, unde samaritenii au ridicat un templu în sec. al IV‑lea î.Cr. Acest templu a fost distrus de către Ioan Hyrcanus în anul 128 î.Cr., iar voi spuneți că în Ierusalim este locul unde trebuie să se închine oamenii.
21Isus i‑a răspuns:
– Crede‑Mă, femeie, că vine ceasul când nu vă veți mai închina Tatălui nici pe muntele acesta și nici în Ierusalim. 22Voi vă închinați la ceea ce nu cunoașteți. Noi ne închinăm la ceea ce cunoaștem, căci mântuirea este de la iudei. 23Dar vine ceasul, și acum a și venit, când adevărații închinători I se vor închina Tatălui în duh și în adevăr. Căci astfel de închinători caută Tatăl. 24Dumnezeu este duh, iar cei care I se închină trebuie să I se închine în duh24 Sau: în Duh. și în adevăr.
25Femeia I‑a zis:
– Știu că vine Mesia (Căruia I se zice Cristos). Când va veni El, ne va înștiința despre toate lucrurile.
26Isus i‑a zis:
– Eu, Cel Care‑ți vorbește, sunt Acela.
27Chiar atunci au venit ucenicii Lui și se mirau că vorbea cu o femeie. Totuși, niciunul n‑a întrebat: „Ce cauți27 Vezi v. 23 pentru a înțelege mai bine sensul acestei întrebări.?“ sau „De ce vorbești cu ea?“ 28Femeia a lăsat urciorul, a plecat în cetate și le‑a zis oamenilor: 29„Veniți să vedeți un Om Care mi‑a spus tot ce am făcut! Ar putea să fie Acesta Cristosul?“ 30Ei au ieșit din cetate și veneau spre El.
31Între timp, ucenicii Îl rugau:
– Rabbi31 Vezi nota de la 1:38., mănâncă!
32Dar El le‑a zis:
– Eu am de mâncat o mâncare despre care voi nu știți.
33Drept urmare, ucenicii și‑au zis unii altora: „Nu cumva I‑a adus cineva de mâncare?“
34Isus le‑a zis:
– Mâncarea Mea este să fac voia Celui Ce M‑a trimis și să împlinesc lucrarea Lui. 35Nu ziceți voi că mai sunt încă patru luni și vine secerișul? Iată, Eu vă spun, ridicați‑vă ochii și priviți ogoarele; ele sunt albe, gata pentru seceriș! Chiar acum, 36cel35-36 Sau: gata pentru seceriș chiar acum! 36 Cel. ce seceră primește răsplată și strânge rod pentru viață veșnică, pentru ca și cel ce seamănă și cel ce seceră să se bucure împreună. 37Căci în această privință este adevărată zicala: „Unul seamănă, iar altul seceră!“ 38Eu v‑am trimis să secerați acolo unde nu voi v‑ați ostenit; alții s‑au ostenit, iar voi ați intrat în osteneala lor.
39Mulți samariteni din cetatea aceea au crezut în El datorită cuvintelor femeii, care mărturisea: „Mi‑a spus tot ce‑am făcut!“ 40Așadar, când samaritenii au venit la El, L‑au rugat să rămână la ei. Și El a rămas acolo două zile. 41Mult mai mulți au crezut apoi datorită cuvintelor Lui 42și‑i ziceau femeii: „Acum nu mai credem datorită spuselor tale, căci am auzit noi înșine și știm că, într-adevăr, Acesta este Mântuitorul lumii!“
Vindecarea fiului unui slujbaș al regelui
43După cele două zile, Isus a plecat de acolo spre Galileea. 44Căci Isus Însuși mărturisise că un profet nu are parte de cinste în patria lui. 45Când a ajuns în Galileea, galileenii L‑au primit bine. Ei văzuseră tot ce făcuse în Ierusalim la sărbătoare, căci și ei fuseseră la sărbătoare.
46Atunci a venit din nou în Cana Galileei, unde prefăcuse apa în vin.46 Lit.: unde făcuse apa vin. Era acolo un slujbaș al regelui46 Probabil al tetrarhului Irod Antipa (care a domnit între anii 4 î.Cr.–39 d.Cr.), unul dintre fiii lui Irod cel Mare (care a domnit între anii 37–4 î.Cr.). Tetrarhul domnea peste a patra parte a unei regiuni, fiind inferior unui rege și stăpânind doar cu aprobarea romanilor., al cărui fiu era bolnav în Capernaum. 47Când acesta a auzit că Isus a venit din Iudeea în Galileea, s‑a dus la El și L‑a rugat să vină și să‑i vindece fiul, căci era pe moarte.
48Isus i‑a zis:
– Dacă nu vedeți semne și minuni, nicidecum nu credeți!
49Slujbașul regelui I‑a zis:
– Doamne, coboară‑Te acasă la mine până nu moare copilașul meu!
50Isus i‑a răspuns:
– Du‑te; fiul tău trăiește.
Omul a crezut cuvintele pe care i le‑a spus Isus și a plecat. 51În timp ce se cobora el spre casă, sclavii lui l‑au întâmpinat și i‑au zis că fiul lui trăiește! 52Atunci el i‑a întrebat de ceasul în care începuse să‑i fie mai bine. Ei i‑au răspuns: „Ieri la ceasul al șaptelea52 Ora 13:00. l‑a lăsat febra.“ 53Tatăl a recunoscut că tocmai în ceasul acela Isus îi spusese: „Fiul tău trăiește.“ Și a crezut el și toată casa lui.
54Acesta a fost al doilea semn pe care l‑a făcut Isus după ce a venit din Iudeea în Galileea.
