以色列人被基遍人欺騙
1住在約旦河西的山區、丘陵以及地中海沿岸、遠至黎巴嫩的諸王，就是那些赫人、亞摩利人、迦南人、比利洗人、希未人和耶布斯人的王聽說這件事， 2就聯合起來對抗約書亞和以色列人。 3基遍的居民聽說約書亞在耶利哥和艾城所做的事， 4便想出一個詭計來。他們裝作特使，把舊皮袋和縫補過的酒囊馱在驢背上， 5穿著縫補過的舊鞋和破爛衣服，帶著又乾又發黴的餅， 6到吉甲營去見約書亞。他們對約書亞和以色列人說：「我們從很遠的地方來求你們跟我們締結盟約。」 7以色列人對這些希未人說：「你們也許就住在附近。我們怎麼能跟你們締結盟約呢？」 8他們對約書亞說：「我們是你的奴僕。」約書亞說：「你們是什麼人？從哪裡來？」 9他們答道：「僕人們從很遠的地方來。我們聽說了你的上帝耶和華的威名，聽說了祂在埃及的一切作為， 10以及祂怎樣對付約旦河東的兩個亞摩利王——希實本王西宏和亞斯她錄的巴珊王噩。 11因此，我們的長老和人民就派我們帶著乾糧來迎接你們，甘做你們的僕人，希望跟你們締結盟約。 12我們出來的時候帶的餅是熱的，看啊，現在又乾又發黴了。 13這些皮酒囊原來也是新的，但現在已經破了。因為長途跋涉，我們的衣服和鞋子也都破舊不堪了。」 14以色列人接受了他們的食物，卻沒有求問耶和華。 15約書亞與他們立了和平盟約，容他們存活，會眾的首領也向他們起誓守約。
16立約三天後，以色列人才發現他們原來就住在附近。 17以色列人啟程，走了三天來到他們居住的基遍、基非拉、比錄和基列·耶琳各城。 18會眾的首領曾憑以色列的上帝耶和華向他們起過誓，所以不能殺他們。全體會眾因此向首領大發怨言。 19首領便對全體會眾說：「我們曾憑以色列的上帝耶和華向他們起誓，我們現在不能動他們。 20我們要容他們存活，免得我們因違背誓言而惹耶和華發怒。」 21首領又說：「就容他們存活吧。」首領就叫他們為全體會眾劈柴挑水。
22於是，約書亞召來他們，對他們說：「你們為什麼要欺騙我們，說你們住得很遠？其實你們就住在附近。 23因此，你們是受咒詛的。你們要永遠做奴僕，為我上帝的殿劈柴挑水。」 24他們答道：「僕人們這樣做是因為害怕喪命。我們聽說你的上帝耶和華曾經應許祂僕人摩西，要把這整片土地都賜給你們，並要將這裡的居民殺盡。 25現在我們既然落在你的手中，你們想怎樣對待我們就怎樣對待吧。」 26約書亞不讓以色列人加害他們，因此他們沒有被殺死。 27那天，約書亞讓他們在耶和華指定的地方，為會眾和耶和華的祭壇劈柴挑水。他們至今仍做這樣的工作。
Înșelătoria ghivoniților
1Auzind despre aceste lucruri, toți regii care erau în regiunea de apus a Iordanului, la munte, în zona deluroasă1 Ebr.: Șefela, zona cu dealuri joase, piemontană, situată între centrul muntos al Canaanului și țărmul Mediteranei., pe întreaga coastă a Mării cea Mare1 Marea Mediterană. până în dreptul Libanului, și anume regii hitiți, amoriți, canaaniți, periziți, hiviți și iebusiți, 2s‑au aliat ca să lupte împotriva lui Iosua și a lui Israel.
3Locuitorii din Ghivon însă, când au auzit ce făcuse Iosua cetăților Ierihon și Ai, 4s‑au folosit de vicleșug și au plecat spre israeliți, dându‑se drept mesageri. Ei purtau pe măgarii lor saci învechiți și burdufuri vechi de vin, crăpate și peticite. 5Erau încălțați cu sandale vechi și peticite și purtau pe ei haine învechite, iar toată pâinea pe care o aveau ca provizie era uscată și fărâmițată.
6Au venit la Iosua în tabăra de la Ghilgal și i‑au vorbit astfel lui și bărbaților lui Israel:
– Noi am venit dintr‑o țară îndepărtată. Încheiați acum un legământ cu noi!
7Bărbații lui Israel le‑au răspuns însă hiviților:
– Poate că voi locuiți în mijlocul nostru. Cum să încheiem un legământ cu voi?
8Ei i‑au zis lui Iosua:
– Suntem robii tăi!
Iosua i‑a întrebat:
– Cine sunteți și de unde veniți?
9Ei i‑au răspuns:
– Robii tăi au venit dintr‑o țară foarte îndepărtată, datorită Numelui Domnului, Dumnezeul tău, fiindcă am auzit de faima Lui: tot ceea ce a făcut în Egipt, 10precum și ce a făcut celor doi regi amoriți de la răsărit de Iordan, lui Sihon, regele Heșbonului și lui Og, regele Bașanului, care domnea la Aștarot. 11Bătrânii noștri împreună cu toți locuitorii țării noastre ne‑au zis: „Luați cu voi provizii pentru călătorie și duceți‑vă să vă întâlniți cu ei și să le spuneți: «Suntem robii voștri. Prin urmare, încheiați legământ cu noi!»“ 12Pâinea aceasta era caldă când am luat‑o de acasă, în ziua în care am pornit în călătorie către voi, dar acum iată că este uscată și fărâmițată. 13Aceste burdufuri de vin au fost odată pline și noi, dar acum iată că sunt crăpate, iar îmbrăcămintea și sandalele ni s‑au învechit mult din cauza călătoriei lungi.
14Bărbații israeliți au luat din proviziile lor și nu L‑au mai întrebat pe Domnul. 15Iosua a făcut pace cu ei și a încheiat cu ei un legământ că‑i va lăsa în viață. Conducătorii comunității le‑au jurat lucrul acesta.
16La trei zile după încheierea legământului, au aflat că aceștia sunt vecini cu ei și că locuiesc în mijlocul lor. 17Astfel, fiii lui Israel au plecat și în a treia zi au ajuns la cetățile acestora: Ghivon, Chefira, Beerot și Chiriat-Iearim. 18Fiii lui Israel nu i‑au putut ataca deoarece conducătorii comunității le juraseră pe Domnul, Dumnezeul lui Israel.
Și întreaga comunitate a cârtit împotriva conducătorilor. 19Toți conducătorii au zis înaintea întregii comunități: „Pentru că le‑am jurat pe Domnul, Dumnezeul lui Israel, nu ne mai putem atinge de ei. 20Iată ce vom face cu ei: îi vom lăsa în viață ca să nu se reverse mânia asupra noastră, din cauza jurământului pe care l‑am încheiat cu ei.“ 21Conducătorii le‑au zis: „Lăsați‑i în viață.“ Au fost însă întrebuințați la tăiat lemne și la scos apă pentru întreaga comunitate, așa cum le spuseseră conducătorii.21 Sau: comunitate. Astfel le‑au vorbit conducătorii.
22Iosua i‑a chemat pe ghivoniți și le‑a zis:
– De ce ne‑ați înșelat, zicând: „Suntem foarte departe de voi“, când de fapt locuiți în mijlocul nostru? 23Acum sunteți blestemați și niciunul dintre voi nu va înceta să fie rob. Veți fi tăietori de lemne și veți scoate apă pentru Casa Dumnezeului meu.
24Ei i‑au răspuns lui Iosua, zicând:
– Robilor tăi li s‑a spus deslușit despre ceea ce Domnul, Dumnezeul tău, i‑a poruncit robului Său Moise, și anume să vă dea toată țara și să‑i nimicească pe toți locuitorii țării dinaintea voastră. Atunci ne‑am temut pentru viețile noastre din cauza voastră și de aceea am făcut lucrul acesta. 25Și acum, iată‑ne în mâinile tale. Fă‑ne potrivit cu ceea ce consideri că este bine și drept să faci.25 Lit.: potrivit cu ceea ce este bine și drept în ochii tăi să faci.
26Iosua le‑a făcut așa cum hotărâse. El i‑a eliberat din mâna fiilor lui Israel și astfel aceștia nu i‑au ucis. 27Dar din acea zi, Iosua i‑a pus să taie lemne și să scoată apă pentru comunitate și pentru altarul Domnului; și așa au făcut până în ziua aceasta, în locul ales de El.
