1「因此我心戰慄，
在胸膛跳動。
2請仔細聽祂發出的雷聲，
聽祂口中發出的轟鳴。
3祂使閃電劃過整個天空，
亮光直照到地極。
4隨後雷聲隆隆，
祂發出威嚴之聲。
祂一發聲，雷電交加。
5上帝發出奇妙的雷聲，
我們無法測度祂偉大的作為。
6祂命雪降在大地，
令雨傾盆倒下，
7使人們停下工作，
以便世人都知道祂的作為。
8野獸躲進窩裡，
留在洞中。
9暴風從南天而來，
寒流由北方而至。
10上帝噓氣成冰，
使寬闊的水面凝結。
11祂使密雲佈滿水氣，
從雲端發出閃電。
12雲隨祂的指令旋轉，
在地面之上完成祂的吩咐，
13或為懲罰大地，
或為彰顯慈愛。
14「約伯啊，請留心聽，
要駐足沉思上帝的奇妙作為。
15你知道上帝如何發出命令，
使雲中電光閃爍嗎？
16你知道全知者的奇妙作為——
祂如何使雲彩飄浮嗎？
17南風吹來，大地沉寂時，
你就汗濕衣襟，你知道為何嗎？
18你能像祂那樣鋪展堅如銅鏡的穹蒼嗎？
19我們因愚昧而無法陳訴，
請指教我們如何與祂對話。
20我怎敢與祂對話？
豈有人自取滅亡？
21風吹散天空的雲後，
無人能仰視太陽的強光。
22北方出現金色的光芒，
上帝充滿可怕的威嚴。
23我們無法測度全能者，
祂充滿能力，無比正直公義，
不恃強凌弱。
24所以，人們都敬畏祂，
祂不看顧自以為有智慧的人。」
1În fața acestor lucruri, inima îmi tremură
și saltă din locul ei.
2Ascultați! Ascultați tunetul glasului Său
și bubuitul care iese din gura Sa!
3Își desfășoară fulgerul sub cerul întreg
și‑l trimite până la marginile pământului.
4Apoi se aude vuietul glasului Său;
El tună cu glasul Său măreț.
Când I se aude glasul,
El nu oprește fulgerele.
5Vocea lui Dumnezeu tună într‑un mod minunat
El face fapte mărețe, iar noi nu cunoaștem totul.
6El spune zăpezii: «Cazi pe pământ!»
și ploii: «Fii o ploaie puternică!»
7El pecetluiește mâna oricărui om,
pentru ca toți oamenii să cunoască lucrarea Lui.
8Atunci vietățile se duc la adăpostul lor
și rămân în vizuinile lor.
9Vijelia iese din odaia sa,
și frigul din vânturile cele năprasnice.
10Suflarea lui Dumnezeu face gheața
și îngheață apele mari.
11El încarcă norii grei cu umezeală;
împrăștie norii cu fulgerul Său.
12Ei se întorc de jur împrejur, după îndrumările Lui,
ca să facă tot ce le poruncește pe fața pământului locuit.
13El îi folosește ca pe o nuia,
sau pentru pământul Său, sau din dragoste13 Vezi nota de la 10:12..
14Iov, ia aminte la aceasta!
Stai și cugetă la minunile lui Dumnezeu!
15Știi tu cum conduce Dumnezeu norii
și cum face să strălucească fulgerul norului Său?
16Știi tu cum plutesc norii?
Înțelegi tu minunile Celui Desăvârșit în cunoaștere,
17tu, ale cărui haine sunt fierbinți,
când pământul tace din cauza vântului de sud?
18Poți tu să întinzi cerurile ca El,
tari ca o oglindă turnată?
19«Fă‑ne cunoscut ce să‑I spunem!
Din cauza întunericului nu ne putem aranja cuvintele.»
20I Se va spune că eu voi vorbi?
Ar vorbi un om doar ca să fie înghițit?
21Acum, ei nu pot privi
cum strălucește soarele în ceruri,
după ce vântul le‑a înseninat.
22Din nord vine aurora22 Lit.: aur;
împrejurul lui Dumnezeu este o splendoare de temut.
23Pe Cel Atotputernic nu‑l putem găsi.
El este măreț în putere,
dar judecata și abundența dreptății
El nu le asuprește.
24De aceea oamenii se tem de El;
El nu Se uită la cei înțelepți în inimă.“
