哀歎今日的痛苦
1「但如今，比我年少的人竟嘲笑我，
他們的父親曾被我鄙視，
連我的牧羊犬都不如。
2他們精力衰竭，
對我有何益處？
3他們貧窮饑餓，瘦弱不堪，
夜間在乾旱荒涼之地啃食。
4他們在草叢中拔鹹草充饑，
以羅騰樹根為食。
5他們被趕離人群，
像賊一樣被喝斥。
6他們只好住在荒谷，
在地洞和岩穴棲身；
7在雜草間嚎叫如獸，
在樹叢中蜷縮一團。
8他們是愚昧無名之輩，
被人用鞭子趕出境外。
9「如今，他們竟唱歌諷刺我，
我成了他們的笑柄。
10他們厭惡我，不願靠近我，
任意朝我臉上吐唾沫。
11因為上帝苦待我，使我毫無力量，
他們才在我面前肆無忌憚。
12這些無賴從右邊攻擊我，
迫使我逃亡，
他們展開攻勢要毀滅我。
13他們截斷我的路，
想方設法害我，無人相助。
14他們衝破防線，
從廢墟中向我襲來。
15恐懼籠罩著我，
我的尊榮隨風而去，
我的榮華如雲消散。
16「如今我的生命將盡，
痛苦的日子抓住我。
17夜間我的骨頭刺痛，
如被啃噬，無休無止。
18上帝猛力抓住我的衣服，
緊緊地揪住我的衣領。
19祂把我扔進淤泥，
使我如塵埃灰燼。
20「上帝啊！我向你呼求，你不回應；
我站起來，你也不理睬。
21你變得對我殘酷無情，
用你大能的手迫害我，
22把我提到風中，讓我被風吹走，
被暴風拋來拋去。
23我知道你要帶我去死亡之地，
那是你為眾生所定的歸宿。
24「誠然，不幸的人在困境中呼救，
無人會伸手加害他。
25難道我不曾為受苦的人哭泣，
我的心不曾為窮困者悲傷嗎？
26我盼望幸福，來的卻是災禍；
我期待光明，來的卻是黑暗。
27我心裡一直煩亂不安，
苦難的日子迎面襲來。
28我皮膚發黑，不是因為日曬，
我在會眾中站起來呼救。
29我成了豺狼的兄弟，
駝鳥的夥伴。
30我的皮膚發黑、脫落，
我的骨頭如被烤焦。
31我的琴唱出哀樂，
我的簫奏出悲鳴。
1Dar acum ei râd de mine,
ei, cei mai tineri decât mine,
pe ai căror părinți i‑am considerat nevrednici
să‑i pun alături de câinii turmei mele.
2Dar la ce mi‑ar fi folosit puterea mâinilor lor,
de vreme ce rămăseseră fără vigoare?
3Epuizați de sărăcie și de foame,
cutreierau pustia3 Sau: rodeau rădăcini uscate.,
noaptea, prin locuri părăsite și pustii,
4smulgeau nalbă dintre arbuști,
mâncau chiar și4 Sau: se încălzeau cu. rădăcini de verigel.
5Erau alungați din mijlocul oamenilor;
striga lumea după ei ca după niște hoți.
6Ei locuiau în râpele uedurilor6 Vezi nota de la 6:15.,
între stânci și‑n gropile pământului.
7Urlau printre tufișuri,
se îngrămădeau în mărăcini.
8Fii ai nebunilor și fii ai celor fără nume,
au fost izgoniți din țară.
9Dar acum am devenit cântecul lor;
am devenit o parodie pentru ei.
10Mă urăsc, se îndepărtează de mine,
nu se sfiesc să mă scuipe în față.
11Pentru că El mi‑a slăbit coarda arcului11 Sau: mi‑a desfăcut coarda cortului. și m‑a smerit,
ei nu mai au frâu față de mine.
12La dreapta mea se ridică o gloată.12 Sensul termenului este nesigur.
Ei întind curse picioarelor mele
și ridică o rampă de asalt în drumul lor devastator către mine.
13Îmi nimicesc cărarea,
îmi măresc necazul
și nimeni nu‑i oprește13 Sau: necazul, / zicând: „Nimeni nu‑l ajută!“.
14Ajung la mine ca printr‑o spărtură largă.
Se rostogolesc printre dărâmături.
15Spaimele mă copleșesc,
demnitatea mi‑e smulsă ca de vânt,
bunăstarea mea se risipește ca un nor.
16Sufletul mi‑e vărsat din mine,
m‑au cuprins zilele suferinței.
17Noaptea îmi străpunge oasele,
iar durerile care mă rod n‑au odihnă.
18Cu o mare putere Dumnezeu îmi smulge haina,
mă strânge ca gulerul de la tunică.
19El m‑a aruncat în noroi
și‑am ajuns ca țărâna și cenușa.
20Strig către Tine după ajutor, dar Tu nu răspunzi;
stau în picioare, dar Tu stai și te uiți la mine.20 Sau: dar nu‑Ți pasă de mine.
21Ai devenit crud cu mine;
mă lovești cu tăria mâinii Tale.
22Tu mă ridici, mă faci să călăresc pe vânt
și mă arunci în furia furtunii
23Știu că mă duci la moarte,
în locul hotărât pentru toți cei vii.
24Da, nimeni nu‑și întinde mâna spre o ruină,
când strigă după ajutor în necazul său.
25N‑am plâns eu pentru cel ce a avut zile grele?
N‑a fost întristat sufletul meu pentru cel nevoiaș?
26Dar când nădăjduiam după bine, a venit răul
și când așteptam lumina, a venit întunericul.
27Măruntaiele îmi fierb fără încetare,
zilele suferinței vin peste mine.
28Umblu înnegrit, dar nu de soare.
Mă ridic în adunare și strig după ajutor.
29Am ajuns frate cu șacalii
și prieten cu struții.
30Pielea mi se înnegrește și cade,
iar oasele îmi ard de febră.
31Lira mea este pentru bocet,
iar fluierul meu este pentru glasul celor ce plâng.
