摩西之歌
1「諸天啊，請留心聽；
大地啊，請聽我說。
2願我的教導如雨降下，
願我的話語如露滴落，
像水滴滋潤嫩草，
像甘霖澆灌草木。
3我要宣揚耶和華的名，
你們要頌讚我們上帝的偉大。
4「祂是磐石，
祂的作為完美，
祂按公義行事，
祂信實可靠，公平正直。
5狡詐、墮落的一代啊，
你們卻對祂不忠，行事敗壞，
不配做祂的兒女。
6愚昧無知的人啊，
你們就這樣報答耶和華嗎？
祂是你們的父，你們的創造主，
祂創造了你們，塑造了你們。
7「要回顧往昔，追溯歷史；
問你們的父親，
他們必回答你們；
問你們的長者，
他們必告訴你們。
8當初，至高者賜萬國產業，
把人類分開，
祂依照天使32·8 「天使」希伯來文是「以色列的兒子」。的數目，
為萬族定疆界。
9但以色列人屬於耶和華，
雅各是祂的產業。
10「在荒涼的曠野，
在野獸吼叫的荒野，
耶和華找到他們，
庇護他們，看顧他們，
保護他們如同保護眼中的瞳人，
11又如老鷹攪動窩巢，
盤旋在雛鷹之上，展開雙翼，
背著雛鷹飛翔。
12耶和華獨自帶領他們，
身邊沒有外族神明。
13耶和華使他們馳騁在大地的高處，
吃田間的五穀，
磐石中的蜂蜜，
石頭地產的油；
14吃牛酪和羊奶，
肥美的羔羊，
巴珊的綿羊和山羊，
上好的麥子；
喝葡萄汁釀的酒。
15「但耶書崙32·15 「耶書崙」是以色列的暱稱。吃飽喝足，
養肥長壯後，就得意忘形，
背棄造他們的上帝，
藐視救他們的磐石。
16他們拜外族的神明，令祂憤恨；
行可憎之事，惹祂發怒。
17他們祭拜的不是真神，
而是鬼魔，
是他們素不認識的新神明，
是他們祖先所不敬畏的。
18他們輕視生他們的磐石，
忘記養他們的上帝。
19「耶和華看見祂兒女的惡行，
就憤然厭棄他們，
20說，『這墮落的子民，
不忠的兒女！
我要掩面不理他們，
看他們的結局如何。
21他們拜假神，讓我憤恨；
供虛無之物，惹我發怒。
我要藉無名之民挑起他們的嫉妒，
用愚昧的國民激起他們的怒氣。
22我的怒火已經點燃，
要燒到陰間的盡頭，
吞滅大地及其出產，
甚至燒毀山的根基。
23『我要使災禍連連臨到他們，
我的箭都射向他們。
24他們必飽受饑荒之苦，
被瘟疫和災禍吞噬，
被猛獸和毒蛇襲擊。
25外有刀劍殺戮，
內有恐懼籠罩，
少男、少女、嬰兒、
老人無一倖免。
26我本要消滅他們，
使世人忘記他們；
27但我不願讓敵人誇口，
宣稱這是他們的勝利，
而非我的作為。』
28「以色列人愚昧無知，毫無見識。
29如果他們有智慧，
就能明白這一切、
知道自己的結局。
30若不是他們的磐石賣掉他們，
若不是耶和華拋棄他們，
一人怎能趕散他們千人？
二人怎能擊潰他們萬人？
31我們的敵人也承認他們的磐石不如我們的磐石。
32他們猶如來自所多瑪、
長在蛾摩拉的葡萄樹，
結的葡萄粒粒有毒，串串苦澀；
33釀的酒如蛇的毒液，
如眼鏡蛇的毒液。
34「祂說，『我把這一切積存起來，
封在我的倉庫裡。
35伸冤在我，我必報應，
到時候他們必站不住腳，
他們遭禍的日子近了，
他們的末日來了。』
36「耶和華見自己的子民力量衰竭，
奴隸和自由人所剩無幾，
必為他們主持公道，
憐憫祂的僕人。
37祂必說，『你們的神明在哪裡？
庇護你們的磐石在哪裡？
38它們吃你們祭牲的脂肪，
喝你們的奠酒。
讓它們起來幫助你們，
庇護你們吧！
39『你們要知道，
唯有我是上帝；
除我之外，別無他神。
我掌管生死，我打傷、我醫治；
無人能逃出我的掌心。
40我向天伸手，
憑我的永恆起誓，
41我要磨快閃亮的劍，
主持公道，報應仇敵，
懲罰恨我的人。
42我要使我的箭飽飲鮮血，
被殺被擄之人的血；
我的劍要吞噬人肉，
敵人將領的肉。』
43「列邦啊，
你們當與祂的子民一同歡樂！
因為祂要為自己的僕人報血仇，
報應祂的仇敵，
潔淨祂的土地和子民。」
44摩西和嫩的兒子約書亞把這首詩歌讀給會眾聽。
摩西的遺囑
45讀完後，摩西又對以色列人說： 46「要謹記我今天警告你們的話，要吩咐你們的子孫謹遵這律法上的話。 47這律法不是空話，而是你們的生命。你們若遵守這律法，就必長住在約旦河對岸你們將要佔領的土地上。」
預言摩西的死
48當天，耶和華對摩西說： 49「你去耶利哥對面的摩押，登上亞巴琳山區的尼波山，觀看我要賜給以色列人作產業的迦南。 50之後，你會死在山上，歸到你祖先那裡，如亞倫在何珥山離世歸祖一樣。 51因為在荀曠野，在加低斯的米利巴泉旁，你和亞倫對我不忠，沒有在以色列人中尊我為聖。 52所以，你只能遠遠地觀看我要賜給以色列人的土地，卻不能進去。」
1Ascultați, ceruri, și voi vorbi!
Ascultă, pământule, cuvintele gurii mele!
2Ca ploaia să cadă învățătura mea
și ca roua să curgă cuvintele mele,
ca stropii de ploaie pe verdeață
și ca aversele pe iarbă.
3Căci voi proclama Numele Domnului.
Recunoașteți măreția Dumnezeului nostru!
4El este Stânca; lucrarea Lui este desăvârșită,
căci toate căile Lui sunt drepte.
Dumnezeu este credincios și în El nu este nedreptate,
El este drept și cinstit.
5Poporul s‑a stricat înaintea Lui.
Ei nu mai sunt fiii Lui; au cusur5 Sensul celor două versuri este nesigur.;
sunt o generație pervertită și întortocheată.
6Astfel Îl răsplătiți voi pe Domnul,
popor nebun și neînțelept?
Nu este El Tatăl vostru, Creatorul6 Sau: Tatăl vostru, care v‑a dobândit. vostru,
Cel Ce v‑a făcut și v‑a dat înfățișare?
7Aduceți‑vă aminte de zilele din trecut.
Socotiți anii care au trecut din generație în generație.
Întreabă‑l pe tatăl tău, și el îți va istorisi,
pe bătrânii tăi, și ei îți vor spune.
8Când Cel Preaînalt8 Ebr.: Elion le‑a dat neamurilor moștenirea,
când i‑a despărțit pe fiii omului,
El a stabilit hotarele popoarelor
după numărul fiilor lui Israel.
9Căci partea Domnului este poporul Lui,
Iacov este partea Lui de moștenire.
10El l‑a găsit într‑un ținut pustiu,
într‑un pustiu, o pustietate plină de urlete.
L‑a înconjurat și S‑a îngrijit de el.
L‑a apărat ca pe lumina ochilor Lui,
11asemenea vulturului care își scutură cuibul
și zboară deasupra puilor,
care își deschide aripile,
îi ia și‑i poartă pe penele lui.
12Domnul Și‑a condus singur poporul
și nu era niciun dumnezeu străin alături de El.
13El l‑a urcat pe înălțimile țării
și l‑a hrănit cu roadele câmpului.
L‑a hrănit cu miere din stâncă
și cu ulei din stânca de cremene13 Lit.: din cremenea stâncii.,
14cu iaurtul vitelor și cu laptele oilor,
cu grăsimea mieilor,
a berbecilor din Bașan și a țapilor,
cu grăsimea boabelor de grâu.
Și ai băut vin, sângele strugurilor.
15Ieșurun15 Ieșurun înseamnă cel drept, nume poetic al lui Israel, desemnând caracterul ideal al poporului. s‑a îngrășat și s‑a împotrivit!
Te‑ai îngrășat, ai devenit greu și mare!
El L‑a părăsit pe Dumnezeul Care l‑a făcut
și a disprețuit Stânca mântuirii lui.
16Ei L‑au făcut gelos prin dumnezei străini
și L‑au mâniat prin urâciuni.
17Ei au adus jertfe demonilor, nu lui Dumnezeu,
unor dumnezei pe care nu‑i cunoșteau,
dumnezei noi, sosiți de curând,
de care părinții voștri n‑au știut.
18Ai părăsit Stânca Care te‑a născut,
L‑ai uitat pe Dumnezeul Care ți‑a dat naștere.
19Domnul a văzut și i‑a disprețuit;
El S‑a mâniat pe fiii și pe fiicele Lui.
20„Îmi voi ascunde fața de ei, a zis El,
și voi privi la sfârșitul lor,
căci sunt o generație pervertită,
sunt niște copii necredincioși.
21M‑au provocat la gelozie prin ceea ce nu este Dumnezeu;
M‑au mâniat prin idolii lor deșerți.
De aceea și Eu îi voi provoca la gelozie prin cei ce nu sunt un popor;
îi voi mânia printr‑un neam nebun.
22Căci focul mâniei Mele s‑a aprins
și va arde până în adâncimea Locuinței Morților22 Ebr.: Șeol.
Va mistui pământul împreună cu recoltele lui
și va arde temeliile munților.
23Voi îngrămădi nenorociri peste ei,
voi arunca toate săgețile Mele împotriva lor.
24Vor fi vlăguiți de foamete,
mâncați de molimă și distruși cu asprime.
Voi trimite împotriva lor colții animalelor sălbatice
și veninul târâtoarelor țărânei.
25Pe stradă, sabia îi va lăsa fără copii,
iar în odăi vor pieri de groază.
Vor pieri atât tânărul, cât și fecioara,
atât copilașul, cât și bătrânul.
26Am zis că îi voi zdrobi
și le voi șterge amintirea de printre oameni,
27dar Mă tem de insultele dușmanilor,
ca nu cumva vrăjmașii lor să se amăgească singuri
și să zică: «Tăria mâinilor noastre,
și nu Domnul a făcut toate aceste lucruri!»“
28Ei sunt un neam lipsit de sfat
și nu mai există pricepere în ei.
29Dacă ar fi fost înțelepți, ar fi înțeles aceasta
și s‑ar fi gândit la sfârșitul lor.
30Cum ar fi putut unul să urmărească o mie
sau doi să pună pe fugă zece mii,
dacă nu i‑ar fi vândut Stânca lor
și dacă Domnul nu i‑ar fi dat pe mâna acestora?
31Căci stânca lor nu este ca Stânca noastră;
chiar și dușmanii noștri înțeleg aceasta.
32Vița lor este din via Sodomei
și din câmpiile Gomorei.
Strugurii lor sunt plini de venin,
iar ciorchinii sunt amari.
33Vinul lor este venin de șerpi,
veninul cobrelor nemiloase.
34„Oare nu este păstrat lucrul acesta la Mine
și pecetluit printre comorile Mele?
35A Mea este răzbunarea! Eu voi răsplăti!
Vine vremea când le vor aluneca picioarele,
căci ziua distrugerii lor este aproape,
și lucrurile pregătite pentru ei își vor grăbi împlinirea.“
36Căci Domnul Își va judeca poporul,
dar va avea milă de robii Săi
când va vedea că li s‑a dus puterea
și că n‑a mai rămas nimeni,
nici întemnițat, nici liber.
37„Unde le sunt dumnezeii, va întreba El,
stânca în care se adăposteau,
38dumnezeii care se hrăneau cu grăsimea jertfelor lor
și care beau vinul jertfelor lor de băutură?
Să se ridice ei și să vă ajute!
Să vă fie ei un adăpost!
39Vedeți acum că Eu Însumi sunt El!
Nu mai există alt Dumnezeu în afară de Mine.
Eu dau la moarte și tot Eu aduc la viață,
Eu rănesc și tot Eu vindec
și nimeni nu poate elibera din mâna Mea.
40Îmi ridic mâna spre ceruri și declar:
Viu sunt Eu pe vecie,
41că Îmi voi ascuți fulgerul sabiei Mele
și voi începe, cu mâna Mea, să fac judecată.
Mă voi răzbuna pe vrăjmașii Mei
și voi pedepsi pe cei ce Mă urăsc.
42Voi face ca săgețile Mele să se îmbete de sânge,
iar sabia Mea va devora carnea.
Voi face ca ele să se îmbete de sângele celor uciși și al captivilor,
din capetele pletoase ale dușmanului.“
43Bucurați‑vă43 Sau: Strigați de bucurie., neamuri, împreună cu poporul Lui,
căci El va răzbuna sângele robilor Săi,
Se va răzbuna pe vrăjmașii Lui
și va face ispășire pentru țara și poporul Lui.
44Deci Moise a venit împreună cu Iosua44 Ebr.: Hoșea, o variantă a numelui lui Iosua (vezi Num. 13:8, 16 și nota de la v. 16)., fiul lui Nun, și a rostit toate cuvintele acestei cântări în auzul poporului. 45Când Moise a terminat de rostit toate cuvintele acestea înaintea întregului Israel, 46le‑a zis: „Puneți‑vă la inimă toate cuvintele pe care eu vi le‑am rostit astăzi, astfel încât să porunciți copiilor voștri să păzească și să împlinească toate cuvintele acestei Legi. 47Căci niciun cuvânt nu este fără însemnătate, ele sunt viața voastră. Prin cuvintele acestea vă veți lungi zilele în țara voastră pe care o veți stăpâni după ce veți traversa Iordanul.“
Moise privește țara de pe muntele Nebo
48În aceeași zi, Domnul i‑a vorbit lui Moise: 49„Urcă‑te pe muntele Abarim, adică pe muntele Nebo49 Muntele Nebo, cu vârful Pisga, făcea parte din lanțul muntos Abarim., în țara Moabului, care este înaintea Ierihonului, și privește țara Canaan pe care Eu o dau lui Israel în stăpânire. 50Tu vei muri pe muntele pe care te vei urca și vei fi astfel adăugat la poporul tău, tot așa cum Aaron, fratele tău, a murit pe muntele Hor și a fost adăugat la poporul lui, 51din cauză că ați fost necredincioși față de Mine înaintea fiilor lui Israel, la apele Meribei din Kadeș, în pustia Țin, unde nu M‑ați sfințit51 Vezi Num. 20:12, pentru expresia: nu ați arătat sfințenia Mea înaintea ochilor fiilor lui Israel. Vezi și nota de la Deut. 5:12. în mijlocul fiilor lui Israel. 52Vei vedea pământul promisiunii de la distanță, dar nu vei intra în țara pe care o dau poporului Israel.“
