為便雅憫支派娶妻
1以色列人曾在米斯巴起誓不把女兒嫁給便雅憫人。 2他們來到伯特利，坐在上帝面前放聲痛哭，直到黃昏。 3他們說：「以色列的上帝耶和華啊，以色列為何少了一個支派呢？為何發生了這樣的事呢？」 4第二天，眾人清早起來在那裡築了一座祭壇，獻上燔祭和平安祭。 5他們彼此議論說：「我們到米斯巴聚集在耶和華面前的時候，各支派中誰沒有來呢？」原來，他們曾經起誓說：凡不到米斯巴聚集在耶和華面前的人都要被處死。 6以色列人為他們的同胞便雅憫人難過，說：「如今以色列絕了一個支派。 7我們曾經在耶和華面前起誓，決不把女兒嫁給便雅憫人，現在我們應該怎麼辦才能使他們剩下來的人得到妻子呢？」
8他們又查問各支派中誰沒有到米斯巴聚集在耶和華面前，結果發現基列·雅比人缺席， 9因為點兵的時候，沒有一個基列·雅比人在場。 10於是，會眾派出一萬二千精兵，命令他們殺掉基列·雅比人及其婦女和孩子。 11他們對精兵說：「你們所要做的就是消滅所有的男子和已婚婦女。」 12他們在基列·雅比的居民中找到四百名處女，把她們帶回迦南的示羅營地。
13全體會眾又派人到臨門岩去跟便雅憫人講和。 14於是，便雅憫人返回了家鄉，以色列人把從基列·雅比居民中留下來的四百個處女給他們做妻子，但還是不夠。 15眾人為便雅憫支派難過，因為耶和華使以色列少了一個支派。
16會眾的長老說：「便雅憫支派的女子都死了，我們應該怎麼辦才能使餘下的人有妻子呢？ 17便雅憫的餘民必須成家立後，以免以色列失去一個支派。 18可是我們又不能把女兒嫁給他們，因為我們曾經起誓，『把女兒嫁給便雅憫人的必受咒詛。』」 19有人想起在示羅每年都有耶和華的節期。示羅在利波拿以南、伯特利以北至示劍的大路東面。 20於是，他們對便雅憫人說：「你們埋伏在葡萄園裡， 21見到示羅的女子出來跳舞時，就衝出去各自搶一個，帶回便雅憫做妻子。 22倘若她們的父親或弟兄前來抱怨，我們會說，『求你們恩待我們，因為我們從戰場上帶回的女子不夠分給他們做妻子。何況又不是你們把女兒嫁給他們的，所以罪不在你們。』」 23便雅憫人就依計行事，從跳舞的女子中各自搶了一個，帶回自己的家鄉做妻子。他們重建城邑，住在其中。 24於是，以色列人離開那裡，各回自己的支派、宗族和家園。
25那時候，以色列人沒有王，人人各行其是。
Israeliții salvează seminția lui Beniamin
1Bărbații lui Israel juraseră la Mițpa, zicând: „Niciunul din noi să nu‑și dea fata de soție celor din Beniamin!“
2Poporul s‑a dus la Betel și a rămas acolo, în prezența lui Dumnezeu, până seara. Și‑au ridicat glasul, s‑au jelit 3și au zis: „Doamne, Dumnezeul lui Israel, de ce s‑a întâmplat așa ceva în Israel? Să lipsească astăzi o seminție întreagă din Israel?“
4A doua zi poporul s‑a sculat dis‑de‑dimineață, a zidit acolo un altar și a adus arderi‑de‑tot și jertfe de pace4 Vezi nota de la 20:26.. 5Apoi fiii lui Israel au zis: „Care dintre semințiile lui Israel nu s‑a suit la adunare, înaintea Domnului?“ Făcuseră un jurământ ferm ca oricine nu se va sui înaintea Domnului, la Mițpa, să fie pedepsit cu moartea.
6Fiilor lui Israel le părea rău de fratele lor Beniamin și ziceau: „Astăzi a fost nimicită o seminție din Israel! 7Ce să facem pentru aceia care au rămas fără soții, fiindcă am jurat pe Domnul că nu le vom da de soții pe fetele noastre?“ 8Apoi au zis: „Este vreuna dintre semințiile lui Israel care nu s‑a suit înaintea Domnului, la Mițpa?“ Și iată că niciun bărbat din Iabeșul Ghiladului nu venise la adunare. 9Au numărat poporul și iată că acolo nu era niciun bărbat dintre locuitorii Iabeșului Ghiladului.
10Atunci comunitatea a trimis împotriva lor douăsprezece mii de războinici și le‑a poruncit, zicând: „Duceți‑vă și treceți prin ascuțișul sabiei pe locuitorii din Iabeșul Ghiladului, cu tot cu femei și copii! 11Iată ce să faceți: să dați spre nimicire11 Vezi nota de la 1:17. orice bărbat și orice femeie care a cunoscut împreunarea cu un bărbat!“ 12Au găsit printre locuitorii din Iabeșul Ghiladului patru sute de fete fecioare și le‑au adus în tabără la Șilo, în țara Canaan.
13Toată comunitatea a trimis mesageri ca să le vorbească fiilor lui Beniamin care se aflau la Stânca lui Rimon și să le vestească pacea. 14În acea vreme, cei din Beniamin s‑au întors și li s‑au dat de soții dintre acelea care au fost lăsate în viață – dintre femeile din Iabeșul Ghiladului. Totuși, nu erau destule pentru ei.
15Poporului îi părea rău de Beniamin, căci Domnul făcuse o ruptură în semințiile lui Israel. 16Atunci bătrânii comunității au zis: „Cum să facem rost de soții pentru cei rămași, căci femeile au fost nimicite din Beniamin?“ 17Apoi au zis: „Să fie o moștenire pentru supraviețuitorii lui Beniamin, ca să nu fie ștearsă o seminție din Israel! 18Dar noi nu putem să le dăm de soții pe fiicele noastre, căci toți fiii lui Israel au jurat, zicând: «Blestemat este cel ce va da vreo femeie lui Beniamin!»“ 19După aceea au zis: „Iată că în fiecare an este o sărbătoare a Domnului la Șilo, la nord de Betel, în partea de răsărit a drumului care duce de la Betel la Șechem și la sud de Lebona!“
20Apoi le‑au poruncit fiilor lui Beniamin, zicând: „Duceți‑vă și stați la pândă în vii! 21Urmăriți ce se întâmplă și când le veți vedea pe fetele din Șilo că vor ieși să danseze, să ieșiți din vii și să vă răpiți fiecare câte o soție dintre fetele din Șilo. Apoi să vă duceți în teritoriul lui Beniamin. 22Dacă părinții sau frații lor vor veni să se plângă la noi, le vom spune: «Arătați bunăvoință față de noi și dați‑ni‑le nouă, căci în luptă n‑am reușit să luăm pradă câte o femeie pentru fiecare om. Dacă ni le dați acum, nu veți fi vinovați de încălcarea jurământului!»“
23Fiii lui Beniamin au făcut întocmai: și‑au luat soții după numărul lor dintre dansatoarele pe care le‑au răpit. Apoi au plecat și s‑au întors la moștenirea lor; au zidit din nou cetăți și au locuit în ele. 24Tot atunci, fiii lui Israel au plecat de acolo, fiecare la seminția și la clanul lui. Și astfel, fiecare om s‑a dus la proprietatea lui.
25În zilele acelea nu era rege în Israel și fiecare făcea ce era drept în ochii săi.
