約瑟試驗弟兄
1約瑟吩咐管家說：「給他們的口袋裝滿糧食，他們能帶多少就裝多少，把各人的錢放回他們的口袋中， 2再把我的銀杯和買糧的錢一起放在最小的兄弟的口袋中。」管家一一辦妥了。
3第二天清早，他們就牽著驢離開了。 4他們出城不久，約瑟對管家說：「你快去追他們，追上了就對他們說，『你們為什麼以惡報善？ 5為什麼偷我主人用來喝酒和占卜的銀杯？你們這是作惡！』」
6於是，管家追上他們，按約瑟的話問他們。 7他們回答說：「我主為什麼這樣說？我們絕不會做這種事。 8你看，我們把上次在口袋裡發現的錢都從迦南帶回來還你了，又怎麼會偷你主人家的金銀呢？ 9你若在僕人中任何人身上搜到銀杯，他就要死！我們也要做我主的奴僕。」
10管家說：「好，就照你們的話做吧！銀杯從誰那裡搜出來，誰就做我的奴僕，其他人都沒有罪。」 11於是，他們急忙把口袋卸到地上打開。 12管家就從最年長的開始搜查，最後在便雅憫的口袋裡搜出了銀杯。 13他們傷心地撕裂衣服，把東西放回驢背上，返回城裡。
14猶大和他兄弟們回到約瑟家時，約瑟還在那裡，他們就俯伏在他面前。 15約瑟對他們說：「你們做的是什麼事？難道你們不知道像我這樣的人是懂得占卜的嗎？」 16猶大說：「我們能對我主說什麼呢？我們還有什麼話可說呢？我們如何洗脫罪名呢？上帝既然查出你僕人們的罪，我們跟那個被發現有銀杯的弟弟一起做我主的奴僕吧！」 17約瑟回答說：「不！我決不會這樣做。從誰那裡搜出了銀杯，誰就做我的奴僕，其他人平安地回去見你們的父親吧。」
猶大求情
18猶大近前來對他說：「我主啊，你就像法老一樣，求你容僕人說一句話，不要向僕人發怒。 19我主曾經問僕人們是否有父親和弟兄， 20我們對我主說，『我們有年邁的老父，他在晚年得了一個兒子，這孩子的哥哥已經死了，他母親只剩下他這一個兒子，他父親很疼愛他。』 21你吩咐僕人們把弟弟帶來給你親眼看看， 22我們對我主說，『這孩子不能離開他父親，他若離開，他父親一定會死。』 23可是，你說如果僕人們不把弟弟帶來，就不得再見你。 24我們回到你僕人——我們的父親那裡，把我主的話告訴了他。
25「後來，他又吩咐僕人們回來買糧， 26我們告訴他，我們不能來，只有我們的弟弟同來，我們才能來。否則，我們不能見你的面。 27我父親就對我們說，『你們應該知道，我妻子給我生了兩個兒子。 28其中一個離開了我，我想他一定被野獸撕碎了，我再沒有見過他。 29要是你們把他的弟弟也帶走，遇上什麼意外的話，你們會使我這白髮蒼蒼的老人淒淒慘慘地進墳墓。』
30「我們父親的命與這孩子的命緊密相連，倘若我沒有把這孩子帶回到你僕人——我父親身邊， 31他一看這孩子不在，一定會死。僕人們會使自己白髮蒼蒼的父親淒淒慘慘地進墳墓。 32僕人曾經向父親保證這孩子的安全，說我若不把這孩子帶回他身邊，情願一生擔罪。 33現在求你准許僕人代替這孩子做你的奴僕，讓他跟他哥哥們回去吧。 34這孩子不和我一同回去，我如何見我父親呢？我不願看到災難臨到我父親。」
1După aceea, Iosif i‑a poruncit administratorului casei sale, zicând: „Umple sacii acestor oameni cu mâncare, atât cât pot duce și pune argintul fiecăruia la gura sacului său. 2Pune cupa mea, cupa de argint, la gura sacului celui mai mic, împreună cu argintul pentru grâne.“ El a făcut așa cum i‑a zis Iosif.
3Dimineață, când s‑a luminat, oamenii au fost trimiși spre casă cu măgarii lor. 4Ei au ieșit din cetate, dar nici nu s‑au depărtat bine că Iosif i‑a spus administratorului casei sale: „Ridică‑te, urmărește‑i pe acei oameni, iar când îi vei ajunge, întreabă‑i: «De ce ați răsplătit binele cu rău? 5Nu este aceasta cupa din care bea stăpânul meu și pe care o folosește el pentru ghicire5 Cu referire la hidromanție, arta de interpretare a semnelor în lichide (apă, vin, ulei), prin care omul păgân credea că poate descoperi voia divinității. Iosif, care primise darul interpretării viselor de la Dumnezeu, folosește cupa ca un pretext pentru a‑i confrunta pe frații săi.? Rău lucru ați făcut.»“ 6Când i‑a ajuns, le‑a spus aceste cuvinte.
7Ei i‑au răspuns:
– De ce spune stăpânul nostru aceste cuvinte? Nici gând ca robii tăi să fi făcut acest lucru! 8Iată, noi ți‑am adus înapoi din țara Canaan argintul pe care‑l găsisem la gura sacilor noștri. Cum să fi furat argint sau aur din casa stăpânului tău? 9Fie ca acela dintre robii tăi, la care va fi găsită cupa, să moară, iar noi să devenim robii stăpânului nostru.
10El le‑a zis:
– Fie așa cum ați spus. Cel la care va fi găsită cupa va fi robul meu, dar voi ceilalți veți fi nevinovați.
11Fiecare și‑a dat repede jos sacul și l‑a deschis. 12El a căutat cupa începând cu cel mai mare și terminând cu cel mai mic, iar aceasta a fost găsită în sacul lui Beniamin. 13Atunci ei și‑au sfâșiat hainele, fiecare și‑a încărcat măgarul și s‑au întors în cetate. 14Iuda și frații săi au intrat în casa lui Iosif, pe când acesta era încă acolo, și s‑au plecat la pământ înaintea lui.
15Iosif le‑a zis:
– Ce înseamnă fapta acesta pe care ați făcut‑o? Nu știți că un om ca mine poate ghici15 Sau: poate descoperi semnele. Vezi nota de la Gen. 44:5.?
16Iuda i‑a răspuns:
– Ce putem să‑i spunem stăpânului nostru? Ce putem zice? Cum să ne dezvinovățim? Dumnezeu a descoperit nelegiuirea robilor tăi. Iată‑ne robi ai stăpânului nostru, noi și cel la care a fost găsită cupa.
17Dar el a zis:
– Nici gând să fac acest lucru! Cel la care a fost găsită cupa va fi robul meu, iar voi suiți‑vă în pace la tatăl vostru.
18Atunci Iuda s‑a apropiat de el și a zis:
– Ah, stăpâne, te rog, dă‑i voie robului tău să‑i spună ceva stăpânului meu și să nu te mânii pe robul tău, pentru că tu ești ca Faraon. 19Stăpânul meu i‑a întrebat pe robii săi, zicând: „Aveți un tată sau un frate?“ 20Noi i‑am răspuns stăpânului nostru: „Avem un tată bătrân, și mai este un băiat tânăr, născut la bătrânețea lui. Fratele acestuia este mort. Doar el i‑a mai rămas mamei sale, iar tatăl său îl iubește.“ 21Atunci tu le‑ai cerut robilor tăi: „Aduceți‑l la mine ca să‑l văd cu ochii mei.“ 22Noi i‑am spus stăpânului nostru: „Băiatul nu‑l poate părăsi pe tatăl său. Dacă l‑ar părăsi pe tatăl său, acesta ar muri.“ 23Dar tu le‑ai zis robilor tăi: „Dacă fratele vostru mai mic nu va coborî cu voi, nu‑mi veți mai vedea fața.“ 24Când ne‑am suit la robul tău, tatăl meu, i‑am spus cuvintele stăpânului nostru. 25Când tatăl nostru ne‑a zis: „Duceți‑vă înapoi și cumpărați‑ne puțină mâncare“, 26noi i‑am răspuns: „Nu putem merge decât dacă va veni cu noi și fratele nostru mai mic, pentru că nu putem să vedem fața acelui om decât dacă fratele nostru mai mic este cu noi.“ 27Atunci robul tău, tatăl meu, ne‑a zis: „Voi știți că soția mea a născut doi fii. 28Unul a plecat de la mine și am zis: «Sigur a fost sfâșiat de fiare.» Și nu l‑am mai văzut până acum. 29Dacă mi‑l luați și pe acesta și i se întâmplă vreo nenorocire, în suferință îmi veți coborî capul încărunțit în Locuința Morților.“ 30De aceea, dacă mă voi întoarce la robul tău, tatăl meu, și băiatul nu va fi cu noi, pentru că sufletul lui este nedezlipit de sufletul acestuia, 31el va muri când va vedea că băiatul nu este. Iar robii tăi vor coborî în durere capul încărunțit al robului tău, tatăl nostru, în Locuința Morților. 32Căci robul tău s‑a pus garant la tatăl meu pentru băiat, zicând: „Dacă nu‑l voi aduce înapoi la tine, voi fi vinovat înaintea ta, tatăl meu, pentru totdeauna.“ 33Așadar, dă‑i voie, te rog, robului tău să rămână ca rob al stăpânului meu în locul băiatului și dă‑i voie băiatului să se suie împreună cu frații săi. 34Cum să mă sui înapoi la tatăl meu dacă băiatul nu este cu mine? Să nu văd durerea care va veni asupra tatălui meu!
