亞伯拉罕為以撒娶妻
1亞伯拉罕已經年邁，耶和華在一切的事上都賜福給他。 2亞伯拉罕對他的老總管說：「請你把手放在我大腿底下， 3我要你憑耶和華——掌管天地的上帝起誓，你不會找這迦南的女子做我兒子的妻子。 4你要回到我的家鄉，在我的親族中為以撒物色妻子。」 5老總管問他：「如果那女子不肯跟我到這裡來，我要把你兒子帶回你的家鄉嗎？」 6亞伯拉罕說：「你千萬不可帶我的兒子回那裡！ 7因為帶領我離開父家和本鄉的耶和華——天上的主，曾經向我說話，起誓應許把這片土地賜給我的後代。祂必派天使在你前面引路，幫助你在那裡為我兒子找到妻子。 8如果那女子不肯跟你來，你也算履行了你向我起的誓，只是你不可帶我兒子回那裡。」 9於是，老總管就把手放在他主人亞伯拉罕的大腿底下，為這事向他起誓。
10老總管帶著主人的十匹駱駝和各種上好的禮物，啟程前往美索不達米亞，來到拿鶴住的城。 11黃昏，婦女們出來打水的時候，他讓駱駝跪在城外的井旁， 12然後禱告說：「我主人亞伯拉罕的上帝耶和華啊，求你施恩給我家主人亞伯拉罕，讓事情今天能夠成就。 13現在，我站在這泉水旁，城裡的少女正出來打水。 14如果我對哪個少女說『請放下你的水罐，讓我喝點水』，如果她說『請喝，我也打水給你的駱駝喝』，願那女子做你為自己的僕人以撒選定的妻子。這樣，我可以知道你施恩給我的主人了。」
老總管井旁遇利百加
15老總管的話還沒有說完，就有一位名叫利百加的少女肩上扛著水罐走出來。她是彼土利的女兒，彼土利是亞伯拉罕的兄弟拿鶴和密迦所生的兒子。 16利百加長得非常美麗，是個處女，沒有男人親近過她。她下到井旁，把水罐盛滿了水後上來。 17老總管跑上前去對她說：「求你給我一點水喝。」 18她回答說：「我主，請喝！」說完，立刻放下水罐，托在手上讓他喝。 19等他喝完以後，利百加又說：「我再為你的駱駝打些水來，讓牠們喝個飽。」 20於是，她馬上把水罐裡的水倒進水槽裡，又跑到井邊為所有的駱駝打水。 21當時，老總管在一旁靜靜地注視著利百加，要看看耶和華是否使他此行順利。
22駱駝喝過水以後，老總管拿出一隻約六克重的金環和一對約一百一十克重的金鐲給利百加， 23對她說：「請問你是誰的女兒？你父親家裡有地方讓我們住宿嗎？」 24利百加回答說：「我是彼土利的女兒，我父親是拿鶴和密迦的兒子。 25我家裡有充足的糧草，也有地方讓你留宿。」 26老總管聽了，就俯伏敬拜耶和華， 27說：「我主人亞伯拉罕的上帝耶和華當受稱頌，因為祂一直以慈愛和信實對待我的主人，引導我一路走到我主人兄弟的家裡。」
28利百加跑回家中，把這事告訴了母親和家人。 29利百加有個哥哥名叫拉班。 30他看見妹妹的金環和手上的金鐲，聽了她敘述老總管的話，就跑到井旁，見老總管跟駱駝仍然站在那裡， 31便對他說：「你這蒙耶和華賜福的人，請到我家。為什麼站在外面呢？我已經為你預備好了房間，也為駱駝預備了地方。」 32老總管就到了拉班的家裡，拉班卸下駱駝背上的東西，給駱駝餵上草料，打水給老總管和隨行的人洗腳。 33他們備好了晚餐給他吃，老總管卻說：「不，等我說明來意後再吃。」拉班說：「請說。」
34老總管說：「我是亞伯拉罕的僕人。 35耶和華賜給我主人極大的福氣，使他非常富有。耶和華賜給他牛群、羊群、金子、銀子、男女僕婢、駱駝和驢。 36我主人的妻子撒拉在晚年生了一個兒子，主人把所有的財產都給了他。 37主人要我起誓，他說，『你不可以給我的兒子娶迦南女子為妻， 38你要到我家鄉的親族中為我兒子物色妻子。』 39我問我的主人，『如果那女子不願意跟我回來怎麼辦？』 40他說，『我一向事奉的耶和華必會派天使與你同行，使你一路順利，為我兒子在家鄉的親族中物色妻子。 41你去就是履行了你向我起的誓，如果我的親族不肯把女子交給你，你也算履行了你向我起的誓。』
42「所以，今天我來到井旁時曾禱告說，『我主人亞伯拉罕的上帝耶和華啊，求你使我一路順利。 43我現在站在井旁，有女子出來打水的時候，我會向她要水喝， 44如果她說，請喝，我也打水給你的駱駝喝，就讓她做你為我家主人的兒子預備的妻子吧。』
45「我心中的話還沒有說完，就看見利百加肩上扛著水罐到井旁打水。我上前向她要水喝， 46她就連忙放下肩上的水罐，說，『請喝，我也打水給你的駱駝喝。』我喝了，她又打水給駱駝喝。 47我問她是誰家的女兒，她說，『是拿鶴和密迦的兒子彼土利的女兒。』我就替她戴上金鼻環和金手鐲， 48然後俯伏敬拜耶和華——我主人亞伯拉罕的上帝，因為祂引導我走正確的路，找到了主人兄弟的孫女兒給主人的兒子做妻子。 49現在，你們若願意以慈愛和信實對待我的主人，答應這門親事，請告訴我；如果不答應，也請告訴我，好讓我知道應該怎麼辦。」
50拉班和彼土利回答說：「既然是耶和華的安排，我們不能再多說什麼。 51你看，利百加就在這裡，你可以照耶和華的話，把她帶回去給你主人的兒子做妻子。」 52亞伯拉罕的僕人聽見這話，就俯伏在地上敬拜耶和華， 53然後拿出金銀首飾和衣裳送給利百加，又把貴重的禮物送給她的哥哥和母親。 54老總管和隨行的人用過晚飯以後，在那裡住了一夜。第二天早晨，老總管說：「請讓我返回我主人那裡。」 55但利百加的哥哥和母親說：「讓利百加和我們住上十來天再去吧！」 56可是，老總管說：「既然耶和華已經使我一路順利，請你們不要挽留我，請讓我回到我主人那裡。」 57他們說：「我們問問利百加的意見吧。」 58他們就叫來利百加，問她：「你願意跟這個人同去嗎？」利百加說：「我願意！」 59於是，他們讓利百加和她的奶媽跟老總管及隨行的人一同離去， 60並為利百加祝福，說：
「我們的妹妹啊，
願你成為千萬人之母！
願你的後代戰勝仇敵！」
以撒與利百加成婚
61於是，利百加和她的婢女們準備妥當，騎上駱駝，跟著老總管離去。
62那時，以撒住在南地，他剛從庇耳·拉海·萊回來。 63傍晚的時候，以撒來到田間默想，他抬頭一看，見一隊駱駝迎面而來。 64利百加抬頭看見以撒，就從駱駝上下來， 65問老總管：「那從田間來迎接我們的是誰？」老總管說：「是我的主人！」利百加聽了就蒙上面紗。 66老總管向以撒講述整個事情的經過。 67以撒就帶利百加進入他母親撒拉的帳篷，娶她為妻，並且很愛她。自從母親去世後，以撒這才得到安慰。
Căsătoria lui Isaac cu Rebeca
1Avraam era acum bătrân, înaintat în vârstă, iar Domnul îl binecuvântase în toate lucrurile.
2El i‑a zis celui mai bătrân rob din casa sa, cel care stăpânea peste tot ce era al său:
– Pune‑ți, te rog, mâna sub coapsa mea 3și jură‑mi pe Domnul, Dumnezeul cerurilor și al pământului, că nu vei lua o soție pentru fiul meu dintre fiicele canaaniților, în mijlocul cărora locuiesc, 4ci te vei duce în țara mea, la rudeniile mele, și de acolo vei lua o soție pentru fiul meu, pentru Isaac.
5Robul i‑a răspuns:
– Poate că femeia nu va vrea să mă urmeze în această țară. Trebuie atunci să‑l duc înapoi pe fiul tău în țara din care ai ieșit?
6Avraam i‑a zis:
– Ai grijă să nu cumva să‑l duci înapoi pe fiul meu acolo! 7Domnul, Dumnezeul cerurilor, Cel Care m‑a scos din casa tatălui meu și dintre rudeniile mele, Care mi‑a vorbit și mi‑a jurat, zicând: „Seminței7 Vezi nota de la 12:7. tale îi voi da această țară!“, îl va trimite pe Îngerul Său înaintea ta, iar tu vei lua de acolo o soție pentru fiul meu. 8Dar dacă femeia nu va dori să te urmeze, vei fi dezlegat de acest jurământ al meu. Numai să nu‑l duci pe fiul meu acolo!
9Robul și‑a pus mâna sub coapsa stăpânului său, Avraam, și i‑a jurat în legătură cu acest lucru. 10Robul a luat zece dintre cămilele stăpânului său și a plecat, având la el10 Lit.: în mâna sa. tot felul de bunuri ale stăpânului său. El s‑a ridicat și a plecat în Aram-Naharaim10 Sau: Aram al celor două râuri, localizat în NV Mesopotamiei., în cetatea lui Nahor. 11În timpul serii, timpul când femeile ieșeau să scoată apă, a pus cămilele să se așeze în genunchi, în afara cetății, lângă fântâna cu apă. 12Apoi a zis: „Doamne, Dumnezeul stăpânului meu Avraam, Te rog, împlinește‑mi astăzi dorința și arată‑Ți îndurarea față de stăpânul meu, Avraam. 13Iată, stau lângă acest izvor de apă, iar fiicele oamenilor din cetate ies să scoată apă. 14Fie ca fata căreia îi voi spune: «Te rog, dă‑mi să beau din urciorul tău!» și care îmi va răspunde: «Bea și‑ți voi adăpa și cămilele!», să fie cea pe care ai rânduit‑o pentru robul Tău, Isaac. Prin aceasta voi cunoaște că ai arătat îndurare față de stăpânul meu.“
15Nu terminase el încă de vorbit și iată că a ieșit cu urciorul ei pe umăr Rebeca, fata care i se născuse lui Betuel, fiul Milcăi, soția lui Nahor, fratele lui Avraam. 16Fata era foarte plăcută la înfățișare. Era fecioară și niciun bărbat n‑o cunoscuse. Ea a coborât la izvor, și‑a umplut urciorul și apoi s‑a suit înapoi.
17Robul a alergat s‑o întâlnească și i‑a zis:
– Te rog, dă‑mi să beau puțină apă din urciorul tău!
18Ea a răspuns:
– Bea, stăpâne.
Și‑a coborât repede urciorul pe mână și i‑a dat să bea.
19După ce a terminat să‑i dea de băut, ea a zis:
– Voi scoate apă și pentru cămilele tale, până vor termina de băut.
20A golit repede urciorul în adăpătoare, a alergat din nou la fântână ca să scoată apă și a scos apă pentru toate cămilele lui. 21Bărbatul o privea fără să spună nimic, pentru ca să înțeleagă dacă Domnul i‑a făcut reușită călătoria sau nu.
22După ce cămilele au terminat de băut, bărbatul a luat un inel22 Inel purtat în nas sau în urechi, care făcea parte din podoabele unui bărbat, ale unei femei sau ale unui idol. de aur, cântărind o jumătate de șechel22 Sau: o beka aproximativ 6 gr. și două brățări de aur, cântărind zece șecheli22 Aproximativ 0,1 kg., 23și a zis:
– A cui fiică ești? Spune‑mi, te rog, este loc în locuința tatălui tău pentru noi, ca să înnoptăm acolo?
24Ea i‑a răspuns:
– Sunt fiica lui Betuel, fiul Milcăi, pe care aceasta i l‑a născut lui Nahor.
25Apoi ea i‑a zis:
– Avem paie și nutreț din belșug, precum și loc de înnoptat.
26Atunci bărbatul s‑a plecat, s‑a închinat Domnului 27și a zis: „Binecuvântat să fie Domnul, Dumnezeul stăpânului meu, Avraam, Care nu Și‑a îndepărtat îndurarea și credincioșia de la stăpânul meu. În ce mă privește, Domnul m‑a condus pe cale până la casa fraților27 În acest context, cuvântul frați face referire la cei de același neam sau membri ai aceluiași popor. stăpânului meu.“
28Fata a alergat și a spus aceste lucruri celor din familia mamei ei. 29Rebeca avea un frate al cărui nume era Laban; acesta a alergat la acel bărbat, la izvor. 30De îndată ce a văzut inelul și brățările pe mâinile surorii sale și a auzit‑o pe sora sa, Rebeca, zicând: „Așa mi‑a vorbit bărbatul acela“, s‑a dus la acel bărbat și iată că el stătea lângă cămile, la izvor. 31El i‑a zis: „Vino, binecuvântatul Domnului! De ce stai afară când eu am pregătit casa și un loc pentru cămile?“
32Bărbatul a intrat în casă, iar el a descărcat cămilele. Apoi le‑a dat cămilelor paie și nutreț și a adus apă pentru spălarea picioarelor bărbatului aceluia și ale oamenilor care erau cu el.
33I s‑a dat să mănânce, dar el a zis:
– Nu voi mânca până nu voi spune ce am de spus.
Laban i‑a zis:
– Spune!
34El a zis:
– Eu sunt robul lui Avraam. 35Domnul l‑a binecuvântat mult pe stăpânul meu, iar el a ajuns un om bogat. I‑a dat oi și vite, aur și argint, robi și roabe, cămile și măgari. 36Sara, soția stăpânului meu, i‑a născut acestuia un fiu la bătrânețe, iar el i‑a dat lui tot ceea ce are. 37Stăpânul meu m‑a pus să jur, zicând: „Să nu iei pentru fiul meu o soție dintre fiicele canaaniților, în a căror țară locuiesc, 38ci să te duci la familia tatălui meu, la clanul meu, și de acolo să iei o soție pentru fiul meu!“ 39Eu i‑am zis stăpânului meu: „Poate că femeia nu mă va urma.“ 40Dar el mi‑a răspuns: „Domnul, înaintea Căruia am umblat, Își va trimite Îngerul cu tine și‑ți va face reușită călătoria, iar tu vei lua o soție pentru fiul meu din clanul meu, din familia tatălui meu. 41Dar dacă vei merge la clanul meu, iar ei nu ți‑o vor da, vei fi dezlegat de jurământul meu.“ 42Când am ajuns astăzi la izvor, am zis: „Doamne, Dumnezeul stăpânului meu, Avraam, te rog, dacă mă vei ajuta să reușesc în călătoria pe care o fac, 43iată, stau lângă acest izvor de apă. Fie ca fecioara care va ieși să scoată apă, căreia îi voi spune: «Te rog, dă‑mi să beau puțină apă din urciorul tău» 44și care îmi va răspunde: «Bea și voi scoate apă și pentru cămilele tale», să fie soția pe care Domnul a rânduit‑o pentru fiul stăpânului meu.“ 45Nu terminasem eu încă de vorbit în inima mea și iată că a ieșit Rebeca cu urciorul ei pe umăr. Ea a coborât la izvor și a scos apă. Atunci, eu i‑am zis: „Te rog, dă‑mi să beau!“ 46Ea și‑a coborât repede urciorul de pe umăr și mi‑a răspuns: „Bea și‑ți voi adăpa și cămilele.“ Eu am băut, iar ea a adăpat și cămilele. 47După aceea am întrebat‑o: „A cui fiică ești?“ Ea mi‑a răspuns: „Sunt fiica lui Betuel, fiul lui Nahor, pe care Milca i l‑a născut acestuia.“ Eu i‑am pus inelul în nas și brățările pe mâini. 48Apoi m‑am plecat, m‑am închinat Domnului și L‑am binecuvântat pe Domnul, Dumnezeul stăpânului meu, Avraam, Care m‑a condus pe calea cea dreaptă, ca s‑o iau pe fiica fratelui stăpânului meu pentru fiul său. 49Așadar, dacă vreți să arătați îndurare și credincioșie față de stăpânul meu, spuneți‑mi. Dacă nu, spuneți‑mi, ca să mă pot îndrepta fie la dreapta, fie la stânga.
50Atunci Laban și Betuel i‑au răspuns, zicând:
– Acest lucru vine de la Domnul. Nu‑ți putem spune nici rău, nici bine. 51Iată, Rebeca este înaintea ta! Ia‑o și du‑te! Ea să fie soția fiului stăpânului tău, așa cum a spus Domnul.
52Când robul lui Avraam a auzit cuvintele lor, s‑a plecat la pământ înaintea Domnului. 53Apoi a scos bijuterii de argint și de aur, precum și îmbrăcăminte și i le‑a dat Rebecăi. De asemenea, le‑a dăruit lucruri prețioase și fratelui, și mamei ei. 54După aceea, el și bărbații care erau cu el au mâncat, au băut și au înnoptat acolo.
Când s‑au trezit dimineața, el a zis:
– Lăsați‑mă să mă întorc la stăpânul meu.
55Fratele și mama fetei i‑au răspuns:
– Fata să mai rămână cu noi măcar zece zile. După aceea va putea pleca.
56Dar el le‑a zis:
– Nu mă opriți acum, căci Domnul mi‑a făcut reușită călătoria. Lăsați‑mă să plec, ca să mă întorc la stăpânul meu.
57Ei au răspuns:
– Să chemăm fata și s‑o întrebăm.
58Au chemat‑o pe Rebeca și au întrebat‑o:
– Vrei să mergi cu acest bărbat?
Ea a răspuns:
– Da! Voi merge.
59Și astfel au lăsat‑o pe sora lor, Rebeca, precum și pe doica ei, să plece împreună cu robul lui Avraam și cu oamenii săi. 60Ei au binecuvântat‑o pe Rebeca și i‑au zis:
„Sora noastră, fie ca tu să ajungi mama a mii de zeci de mii
și fie ca sămânța60 Vezi nota de la 12:7. ta să stăpânească poarta dușmanilor ei.“
61Apoi Rebeca și servitoarele ei s‑au ridicat, au încălecat pe cămile și au plecat după acel bărbat. Astfel, robul a luat‑o pe Rebeca și a plecat.
62Isaac se întorsese de la Beer Lahai‑Roi62 Vezi nota de la 16:14., pentru că locuia în Neghev62 Vezi nota de la 12:9.. 63La lăsarea serii, Isaac a ieșit pe câmp ca să mediteze63 Sensul termenului ebraic este nesigur; posibil: să se plimbe.. El și‑a ridicat ochii, s‑a uitat și iată că veneau niște cămile.
64Rebeca și‑a ridicat și ea ochii, iar când l‑a văzut pe Isaac, s‑a dat jos de pe cămilă.
65Ea l‑a întrebat pe rob:
– Cine este bărbatul acesta care vine pe câmp să ne întâlnească?
Robul a răspuns:
– Este stăpânul meu.
Ea și‑a luat vălul și s‑a acoperit. 66Robul i‑a istorisit lui Isaac toate lucrurile pe care le făcuse. 67Apoi Isaac a adus‑o pe Rebeca în cortul mamei sale, Sara, și s‑a căsătorit cu ea. Ea a devenit soția lui, iar el a iubit‑o. Astfel a fost mângâiat Isaac după moartea mamei sale.
