1誰像有智慧的人呢？
誰知道事情的原委呢？
智慧能使人容光煥發，
使冷酷的面孔柔和。
2我勸你遵守王的命令，因為你曾在上帝面前這樣發誓。 3不要在王面前魯莽行事，也不要參與惡行，因為王可以隨意行事。 4況且，王的命令至高無上，誰敢質問他呢？ 5遵從王命的必免遭禍患，因為智者心裡懂得做事的時機和方法。 6儘管人面臨重重困難，但做任何事都有時機和方法。 7無人知道未來的事，誰能告訴人將來的事呢？ 8無人能掌管生命8·8 「生命」也可譯作「風」或「氣息」。，留住生命，也無人能掌管死期。無人能免於這場爭戰，邪惡也救不了作惡者。 9這一切我都見過了，我用心思考日光之下的一切事。有時人欺壓人、傷害人。 10我看見惡人生前出入聖所，死後安葬，還在他們作惡的城中受到稱讚，這也是虛空。 11對犯罪者的刑罰不迅速執行，世人便盡情作惡。 12雖然罪人作惡多端仍得長壽，我卻認為敬畏上帝的人必亨通。 13然而，惡人得不到祝福，他們必像幻影一樣不能長久，因為他們不敬畏上帝。 14世上有一件虛空的事，就是義人遭受了惡人當受的報應，惡人卻享受了義人該享的福樂。我認為這也是虛空。 15因此，我便讚賞享樂，因為在日光之下沒有什麼比吃喝快樂更好。這是人在上帝所賜的年日裡，從勞碌中當得的享受。 16我全心去尋求智慧，觀察世上所發生的事，甚至晝夜不眠， 17思想上帝所做的一切，便知道人無法理解日光之下所發生的事。儘管人努力不懈地去尋找，也不能明白；即使智者自以為明白，他其實仍不能參透。
Limitele cunoștinței
1Cine este ca înțeleptul?
Cine cunoaște interpretarea lucrurilor?
Înțelepciunea dă strălucire feței omului
și‑i schimbă asprimea feței.
Supune‑te regelui
2Păzește porunca regelui, îți zic, din cauza jurământului încheiat cu Dumnezeu. 3Nu te grăbi să pleci dinaintea lui și nu căuta să susții un lucru rău, căci el face tot ce‑i place! 4De vreme ce cuvântul regelui are autoritate, cine îi poate spune: „Ce faci?“
5Pe cel ce‑i păzește porunca, nu‑l va atinge niciun rău,
iar inima înțeleptului cunoaște vremea potrivită și judecata,
6căci pentru fiecare lucru există un timp și o judecată,
deși nenorocirea omului este mare peste el.
7Într-adevăr, el nu știe ce se va întâmpla,
căci cine îi va spune cum va fi?
8Niciun om nu are stăpânire asupra vântului, ca să‑l oprească8 Sau: duhul, ca să‑l păstreze.,
și nimeni nu are putere asupra zilei morții.
Nimeni nu este scutit de la război,
și răutatea nu‑și poate scăpa stăpânii.
Cei răi și cei drepți
9Am văzut toate acestea și mi‑am îndreptat inima spre orice lucrare care este înfăptuită sub soare. Există un timp când un om are autoritate asupra altui om și‑i poate face rău.9 Sau: unui alt om, spre propria lui nenorocire. 10Apoi i‑am văzut pe cei răi îngropați – ei obișnuiau să vină și să plece de la Sfântul Lăcaș, fiind apoi lăudați în cetatea în care făceau astfel. Și aceasta este o deșertăciune!10 Sensul versetului este nesigur.
11Când sentința împotriva faptei rele nu se împlinește repede, inima fiilor oamenilor se umple de planuri ca să facă rău. 12Chiar dacă celui păcătos, deși face rău însutit, i se lungește viața, eu știu însă că celui ce se teme de Dumnezeu, celui ce stă temător înaintea Sa, îi va fi bine. 13Totuși, cel rău nu este fericit și nu‑și va lungi zilele, fiind precum umbra, pentru că nu se teme de Dumnezeu.
14Există o deșertăciune care are loc pe pământ, și anume: sunt oameni drepți peste care vine ceea ce merită cei răi și sunt oameni nedrepți peste care vine ceea ce merită cei drepți. Prin urmare, mi‑am zis că și aceasta este o deșertăciune. 15Atunci am lăudat veselia, căci nu este nimic mai plăcut omului sub soare decât să mănânce, să bea și să se bucure, iar bucuria îl va însoți în osteneala sa în toate zilele vieții sale, pe care le‑a primit de la Dumnezeu sub soare.
16Mi‑am îndemnat inima să cunosc înțelepciunea și să mă uit la munca care se face pe pământ; căci omul nu vede somn cu ochii lui nici ziua, nici noaptea. 17Și am văzut toată lucrarea lui Dumnezeu; într-adevăr, omul nu poate să cuprindă lucrarea care este înfăptuită sub soare. Oricât se străduiește omul să caute, tot nu va găsi; și chiar dacă înțeleptul spune că a ajuns să cunoască, el tot nu poate să găsească.
