以斯拉的禱告
1這些事以後，眾首領來告訴我說：「以色列民眾、祭司和利未人還沒有與當地各族分開，他們仍隨從迦南人、赫人、比利洗人、耶布斯人、亞捫人、摩押人、埃及人和亞摩利人的可憎行為。 2他們為自己和自己的兒子娶這些人的女兒為妻，使聖潔的民族與當地的人混雜。首領和官員是這種不忠之事的罪魁。」 3一聽到這些，我便撕裂衣服和外袍，拔掉頭髮和鬍鬚，驚懼地坐下。 4聽了以色列上帝的話而戰抖的人都聚集在我周圍，因為流亡歸來的人不忠。我驚懼地坐在那裡，直到獻晚祭的時候。
5獻晚祭的時候，我滿懷憂傷地起來，穿著那撕裂的衣服和外袍，雙膝跪下，向我的上帝耶和華伸出雙手， 6說：「我的上帝啊，我羞愧難當，不敢抬頭看你，因為我們的惡行滅頂，我們的罪惡滔天。 7從我們的祖先開始到現在，我們罪惡深重。由於我們的罪惡，我們、我們的君王和祭司都落在外邦君王的手中，被他們殺害、俘虜、搶掠和羞辱，如同今天的光景。 8但如今我們的上帝耶和華暫且施恩於我們，為我們存留一些餘民，使我們安然住在這聖潔之地。你使我們眼睛明亮，在我們受奴役時賜給我們一點生機。 9雖然我們是奴隸，我們的上帝卻沒有離棄受奴役的我們，祂在波斯眾王面前施恩於我們，使我們復興、得以重建毀壞的上帝的殿，讓我們在猶大和耶路撒冷有護牆。
10「如今，我們的上帝啊，事已至此，我們還能說什麼呢？因為我們背棄了你的誡命， 11就是你藉著你的僕人——眾先知給我們的吩咐，『你們將要佔領的那片土地被當地人的污穢玷污，他們的可憎行徑使那裡充滿污穢。 12所以不要讓你們的女兒嫁給他們的兒子，也不要讓你們的兒子娶他們的女兒。永不可為他們謀求平安和好處。這樣，你們就可強盛，吃那裡的美好出產，也可將那地方留給你們的子孫作為永久的產業。』
13「雖然因為我們的惡行和大罪，這一切事情臨到我們，但我們的上帝啊，你給我們的懲罰比我們該受的輕多了，你還施恩給我們留下這些餘民。 14我們豈能再違背你的誡命，與這些行為可憎的人通婚？若我們這樣行，你豈不發怒毀滅我們，使我們無一倖免嗎？ 15以色列的上帝耶和華啊，你是公義的，所以我們這些餘民今天才得以倖存。看啊，我們在你面前身負罪惡，因而無人能在你面前站立得住。」
Criza spirituală a iudeilor repatriați și rugăciunea lui Ezra
1După ce s‑au încheiat toate acestea, căpeteniile s‑au apropiat de mine, zicând: „Poporul lui Israel, inclusiv preoții și leviții, nu s‑au separat de popoarele țărilor din jur, ci s‑au dedat la urâciunile canaaniților, hitiților, periziților, iebusiților, amoniților, moabiților, egiptenilor și amoriților. 2Ei și‑au luat soții dintre fetele acestora, atât pentru ei, cât și pentru fiii lor. Sămânța cea sfântă s‑a amestecat astfel cu popoarele acestor țări, iar cei dintâi care au fost necredincioși au fost chiar căpeteniile și dregătorii.“
3Când am auzit vestea aceasta, mi‑am sfâșiat hainele și mantaua. Mi‑am smuls păr din cap și din barbă și m‑am lăsat jos înmărmurit. 4S‑au strâns la mine toți aceia care tremurau de frică la auzul cuvintelor Dumnezeului lui Israel cu privire la necredincioșia celor ce fuseseră în captivitate. Am rămas așa înmărmurit până la jertfa de seară. 5Apoi, la jertfa de seară, m‑am ridicat din starea mea smerită, cu hainele și cu mantaua sfâșiate, m‑am plecat pe genunchi și, întinzând mâinile spre Domnul, Dumnezeul meu, 6am zis:
„Dumnezeul meu, sunt umilit și mi‑e rușine, Dumnezeul meu, să‑mi ridic fața spre Tine! Căci nelegiuirile noastre au ajuns deasupra capetelor noastre și vina noastră a crescut până la ceruri. 7Din zilele părinților noștri și până în ziua aceasta am fost foarte vinovați și, din cauza nelegiuirilor noastre, noi, regii noștri și preoții noștri am fost dați pe mâna împăraților străini, a sabiei, a captivității, a jafului și a rușinii, așa cum se vede și astăzi. 8Acum, pentru puțină vreme, am avut iarăși parte de bunăvoința Domnului, Dumnezeul nostru, Care ne‑a lăsat o rămășiță și ne‑a dat un adăpost în Locul Său cel Sfânt, pentru ca Dumnezeul nostru să ne lumineze ochii și să ne aducă puțină înviorare în robia noastră. 9Deși suntem robi, Dumnezeul nostru nu ne‑a părăsit în robia noastră, ci Și‑a arătat îndurarea față de noi înaintea împăraților Persiei și astfel ei ne‑au dat putere de viață ca să înălțăm Casa Dumnezeului nostru, să o ridicăm din ruine și să avem astfel un zid de apărare în Iuda și în Ierusalim.
10Dumnezeul nostru, ce să mai zicem acum, după toate cele întâmplate? Căci am părăsit poruncile Tale, 11pe care le‑ai poruncit prin robii Tăi, profeții, zicând: «Țara în care veți intra ca să o luați în stăpânire este o țară stricată din cauza depravării popoarelor care o locuiesc. Prin urâciunile lor au umplut țara de la un capăt la celălalt de necurățiile lor! 12Să nu vă dați fetele fiilor lor și nici să nu le luați fetele pentru fiii voștri! Să nu umblați niciodată după fericirea sau bunăstarea lor, ca astfel să vă întăriți și să ajungeți să mâncați bunătățile țării și să le lăsați de moștenire pentru totdeauna fiilor voștri!»
13După toate câte au venit asupra noastră din cauza faptelor noastre rele și a marii noastre vinovății, cu toate că Tu, Dumnezeul nostru, ne‑ai pedepsit mai puțin decât am fi meritat în urma nelegiuirilor noastre și ne‑ai lăsat rămășița aceasta, 14să încălcăm iarăși poruncile Tale și să ne înrudim cu popoarele care se ocupă cu astfel de urâciuni? Nu Te‑ai mânia iarăși pe noi, până acolo încât ne‑ai mistui fără să ne mai lași vreo rămășiță sau vreun supraviețuitor?
15Doamne, Dumnezeul lui Israel, Tu ești drept, căci totuși ne‑ai scăpat o rămășiță, așa cum se vede astăzi. Iată‑ne acum stând vinovați înaintea Ta, deși știm că din această cauză nu suntem vrednici să stăm înaintea Ta.“
