Chinese Contemporary Bible (Traditional)

約書亞記 22

建祭壇之爭

1約書亞召來了呂便、迦得和瑪拿西半個支派的人來, 對他們說:「你們都遵守了耶和華的僕人摩西的一切吩咐,也遵守了我的一切吩咐。 這些日子以來,你們從沒有離棄自己的弟兄,遵守了你們的上帝耶和華的吩咐。 現在你們的上帝耶和華已經照祂的應許使你們的弟兄安居,你們可以回到約旦河東,到摩西賜給你們作產業的地方。 不過,你們要謹遵耶和華的僕人摩西吩咐你們的誡命和律法,要愛你們的上帝耶和華,遵行祂的旨意,聽從祂的命令,忠於祂,全心全意地事奉祂。」

於是,約書亞為他們祝福,送他們回去,他們就各自返回家園去了。

摩西已經在巴珊把土地分給了瑪拿西半個支派,約書亞把約旦河西的土地分給了瑪拿西另外的半個支派及其他支派。約書亞派他們回家的時候,為他們祝福, 說:「現在你們帶著大量的財物、牲畜、金銀、銅、鐵和衣物返回家園,要把從敵人那裡得來的財物分給你們的弟兄。」 於是,呂便、迦得和瑪拿西半個支派的人便離開在迦南的示羅的以色列人,返回耶和華藉摩西分配給他們的基列。

10 他們來到約旦河附近的迦南境內,就在約旦河邊築了一座高大的祭壇。 11 以色列人聽見呂便、迦得和瑪拿西半個支派的人在約旦河西的迦南境內築起了一座祭壇, 12 便全部聚集在示羅,要討伐他們。

13 以色列人派祭司以利亞撒的兒子非尼哈去基列見他們, 14 又從每支派差遣一位族長,共十位隨行。 15 他們來到基列的呂便、迦得和瑪拿西半個支派的人那裡,對他們說: 16 「耶和華的全體會眾問你們,你們怎能這樣背叛以色列的上帝,離棄耶和華,為自己另建祭壇呢? 17 從前拜毗珥的罪惡不夠大嗎?那一次,瘟疫降到耶和華的會眾身上,直到今日我們還沒有洗淨這罪。 18 你們今日要離棄耶和華嗎?今日你們背叛耶和華,明日祂必向以色列全體會眾發怒。 19 如果你們認為自己的土地不潔淨,可以搬到耶和華的土地跟我們一起居住,這裡有耶和華的聖幕。只是不可在耶和華的祭壇以外,自己另築祭壇,以致背叛耶和華,連累我們。 20 從前謝拉的曾孫亞干私自留下那些耶和華吩咐要毀滅的東西,以致耶和華的烈怒臨到以色列全體會眾,因他的罪而死的不只他一個人!」

21 呂便、迦得和瑪拿西半個支派的人便回答這些以色列的族長說: 22 「大能的上帝耶和華,大能的上帝耶和華,祂知道一切!以色列人也當知道!如果我們做了違背或干犯耶和華的事,願祂今天就不放過我們! 23 如果我們離棄耶和華,為自己造祭壇,或是在壇上獻燔祭、素祭和平安祭,願耶和華親自懲罰我們。 24 我們這樣做是怕以後你們的子孫可能會對我們的子孫說,『你們和以色列的上帝耶和華有什麼關係? 25 耶和華把約旦河定為我們跟你們呂便和迦得人的邊界,你們與耶和華一點關係也沒有。』這樣,恐怕你們的子孫會使我們的子孫不再敬畏耶和華。 26 因此,我們便商議在這裡築一座祭壇,這壇不是用來獻燔祭或別的祭, 27 只是在你們和我們之間,也在彼此的後人之間立個證據,證明我們也獻燔祭、平安祭及其他祭事奉耶和華,免得日後你們的子孫對我們的子孫說,『你們與耶和華一點關係也沒有。』 28 萬一你們對我們或我們的子孫這樣說,我們可以回答說,『你們看我們祖先築的這座祭壇跟耶和華的祭壇一模一樣,只是這座壇不是用來獻燔祭或別的祭,而是作為你們和我們之間的證據!』 29 我們根本無意背叛、離棄我們的上帝耶和華,在祂聖幕前的祭壇以外另築祭壇來獻燔祭、素祭和別的祭。」

30 祭司非尼哈和以色列會眾的族長聽了他們的解釋,都很滿意。 31 以利亞撒的兒子祭司非尼哈對他們說:「今日我們知道耶和華在我們當中,因為你們沒有對耶和華不忠,現在你們使以色列人免遭耶和華的懲罰了。」

32 以利亞撒的兒子非尼哈祭司和眾族長便離開呂便人和迦得人,從基列回到迦南向以色列人報告這事。 33 大家聽後,都很滿意,便頌讚耶和華,打消了出兵討伐呂便人和迦得人、毀滅他們家園的念頭。

34 呂便和迦得人給那座祭壇取名叫「證壇」,意思是這壇在我們中間證明耶和華是上帝。

Nouă Traducere În Limba Română

Iosua 22

Lăsarea la vatră a seminţiilor transiordaniene

1Atunci Iosua i-a chemat pe rubeniţi, pe gadiţi şi pe jumătate din seminţia lui Manase şi le-a spus: „Voi aţi păzit tot ceea ce v-a poruncit Moise, robul Domnului, şi aţi ascultat de mine în tot ceea ce v-am poruncit. Nu i-aţi părăsit pe cei din poporul vostru în toată această perioadă îndelungată, până în ziua de azi, ci aţi păzit cu grijă porunca DOMNULui, Dumnezeul vostru. Şi acum, fiindcă Domnul, Dumnezeul vostru, le-a dat odihnă fraţilor voştri, aşa cum le-a promis, întoarceţi-vă şi porniţi spre corturile voastre, în teritoriul pe care-l stăpâniţi şi pe care vi l-a dat Moise, robul Domnului, dincolo de Iordan. Aveţi însă foarte mare grijă să împliniţi poruncile şi Legea pe care v-a dat-o Moise, robul Domnului: să-L iubiţi pe Domnul, Dumnezeul vostru, să umblaţi în toate căile Lui, să ascultaţi de poruncile Lui, să vă alipiţi de El şi să-L slujiţi din toată inima voastră şi din tot sufletul vostru.“

Apoi Iosua i-a binecuvântat şi i-a trimis înapoi, iar ei au pornit către corturile lor. Unei jumătăţi din seminţia lui Manase, Moise îi dăduse moştenirea în Başan, iar celeilalte jumătăţi Iosua îi dăduse moştenirea lângă fraţii lor, în partea de apus a Iordanului. Când Iosua i-a trimis la corturile lor, el i-a binecuvântat şi le-a spus: „Întoarceţi-vă la corturile voastre cu mulţimea bogăţiilor voastre – cu nenumăratele cirezi de vite, cu argintul, cu aurul, cu bronzul, cu fierul şi cu îmbrăcămintea voastră numeroasă – şi împărţiţi apoi şi cu ceilalţi fraţi ai voştri prada luată de la duşmani!“

Altarul mărturiei de la Ghelilot

Atunci rubeniţii, gadiţii şi jumătate din seminţia lui Manase s-au despărţit de israeliţi la Şilo, în Canaan, şi au pornit către Ghilad, spre teritoriul pe care l-au primit ca moştenire potrivit celor spuse de Domnul prin Moise.

10 Când au ajuns la Ghelilot, lângă Iordan, pe malul canaanit, rubeniţii, gadiţii şi jumătate din seminţia lui Manase au zidit un altar pe malul Iordanului, un altar de o mărime impresionantă. 11 Israeliţii au auzit că rubeniţii, gadiţii şi jumătate din seminţia lui Manase au zidit un altar la marginea Canaanului, la Ghelilot, lângă Iordan, pe teritoriul israelit.

12 Când au auzit israeliţii lucrul acesta, întreaga adunare s-a adunat la Şilo ca să pornească la luptă împotriva lor.

13 Atunci israeliţii l-au trimis la rubeniţi, la gadiţi şi la jumătatea seminţiei lui Manase, în Ghilad, pe Fineas, fiul preotului Elazar, 14 împreună cu zece conducători, câte un conducător de clan din fiecare seminţie a lui Israel, toţi fiind conducători în familiile lor, între miile lui Israel.

15 Ei au venit la rubeniţi, la gadiţi şi la jumătatea seminţiei lui Manase, în Ghilad şi le-au spus astfel: 16 „Aşa vorbeşte adunarea Domnului: «Ce înseamnă această nelegiuire pe care aţi săvârşit-o faţă de Dumnezeul lui Israel şi de ce v-aţi abătut în această zi de la Domnul, zidindu-vă un altar pentru a vă răzvrăti astăzi împotriva Domnului? 17 A fost oare prea neînsemnată nelegiuirea lui Peor[a], de care nu am reuşit să ne curăţim nici până astăzi, chiar dacă adunarea Domnului a fost lovită cu urgie? 18 Iar voi vă abateţi astăzi de la Domnul!? Dacă voi vă răzvrătiţi astăzi împotriva Domnului, mâine El se va mânia pe întreaga adunare a lui Israel. 19 Dacă ţara pe care aţi primit-o ca moştenire este necurată, atunci traversaţi în ţara care este posesiunea Domnului, acolo unde este aşezat Tabernaculul Domnului şi luaţi-vă moştenirea printre noi, dar nu vă răzvrătiţi împotriva Domnului sau împotriva noastră, zidindu-vă un altar, altul decât altarul Domnului, Dumnezeul nostru. 20 Când Acan, fiul lui Zerah a săvârşit o nelegiuire cu privire la ceea ce trebuia nimicit[b], oare mânia nu s-a revărsat asupra întregii adunări a lui Israel? Iar el nu a fost singurul care a murit în urma nelegiuirii lui.»“

21 Rubeniţii, gadiţii şi jumătate din seminţia lui Manase au răspuns astfel conducătorilor peste miile lui Israel. 22 „Dumnezeu, da Dumnezeu, Domnul! Dumnezeu, chiar Dumnezeu, Domnul,[c] El ştie şi Israel însuşi să ştie lucrul acesta: dacă este răzvrătire sau nelegiuire în noi faţă de Domnul, să nu ne cruţi astăzi! 23 Dacă ne-am zidit un altar ca să ne abatem de la Domnul şi ca să aducem pe el arderi de tot şi daruri de mâncare sau ca să aducem jertfe de pace[d], atunci Domnul să ne ceară socoteală! 24 Dimpotrivă, am făcut lucrul acesta fiindcă ne-am temut că într-o zi urmaşii voştri s-ar putea să le zică urmaşilor noştri: «Ce legătură este între voi şi Domnul, Dumnezeul lui Israel? 25 Domnul a pus Iordanul ca hotar între noi şi voi, urmaşi ai lui Ruben şi ai lui Gad. Voi nu aveţi nici o legătură cu moştenirea Domnului!» Aşa că urmaşii voştri i-ar putea face pe urmaşii noştri să nu se mai teamă de Domnul. 26 De aceea ne-am hotărât să ne zidim un altar, nu pentru arderi de tot sau jertfe, 27 ci ca să fie o mărturie între noi şi voi, pe de o parte, şi între urmaşii noştri şi urmaşii voştri, pe de altă parte, căci dorim să slujim[e] înaintea feţei Domnului prin arderile de tot, prin darurile de mâncare şi prin jertfele de pace. Aşadar, urmaşii voştri nu le vor putea spune urmaşilor noştri: «Voi nu aveţi parte de Domnul

28 Dacă vreodată ne vor vorbi astfel nouă sau urmaşilor noştri, ne-am gândit să le răspundem astfel: «Priviţi acest altar al Domnului pe care l-au zidit strămoşii noştri, nu pentru a aduce arderi de tot şi jertfe, ci pentru a fi o mărturie între noi şi voi.» 29 Departe de noi gândul să ne răzvrătim împotriva Domnului şi să ne abatem astăzi de la Domnul, zidindu-ne un altar pentru arderi de tot, daruri de mâncare sau jertfe, altul decât altarul Domnului, Dumnezeul nostru, care este înaintea Cortului Său!“

30 Când preotul Fineas, conducătorii adunării şi căpeteniile miilor lui Israel, au auzit cuvintele pe care le-au rostit urmaşii lui Ruben, urmaşii lui Gad şi urmaşii lui Manase, au fost mulţumiţi. 31 Preotul Fineas, fiul lui Elazar, le-a răspuns astfel urmaşilor lui Ruben, urmaşilor lui Gad şi urmaşilor lui Manase: „Ştim astăzi că Domnul este în mijlocul nostru, fiindcă nu aţi săvârşit nelegiuirea aceasta împotriva Domnului şi i-aţi salvat astfel pe israeliţi din mâna Domnului!“

32 Apoi preotul Fineas, fiul lui Elazar, şi conducătorii i-au părăsit pe rubeniţi şi pe gadiţi în Ghilad şi s-au întors la israeliţi, în ţara Canaanului, istorisindu-le cele întâmplate. 33 Israeliţii au fost mulţumiţi de ceea ce au auzit, aşa că au binecuvântat pe Dumnezeu şi n-au mai pornit la război ca să pustiască teritoriul locuit de rubeniţi şi de gadiţi. 34 Rubeniţii şi gadiţii au numit altarul Ed[f], zicând: „Altarul este o mărturie între noi că Domnul este Dumnezeu[g].“

Notas al pie

  1. Iosua 22:17 Sau: nelegiuirea de la Peor, Peor putând face referire fie la zeitatea Baal-Peor (vezi Num. 25:3 şi nota), fie la locul unde s-a petrecut nelegiuirea, muntele Peor (Num. 23:28)
  2. Iosua 22:20 Vezi nota de la 2:10.
  3. Iosua 22:22 Lit.: El-Elohim YHWH, El-Elohim YHWH, adică Dumnezeul dumnezeilor, Domnul, Dumnezeul dumnezeilor, Domnul; sau: Dumnezeul dumnezeilor este Domnul! Dumnezeul dumnezeilor este Domnul! El ştie
  4. Iosua 22:23 Vezi nota de la 8:31; şi în v. 27
  5. Iosua 22:27 Aluzie la închinarea înaintea Domnului la Cortul Întâlnirii
  6. Iosua 22:34 Câteva mss TM; Siriacă; cele mai multe mss TM omit numele altarului. Ed înseamnă mărturie
  7. Iosua 22:34 Sau: au numit altarul:O mărturie între noi că Domnul este Dumnezeu.