Chinese Contemporary Bible (Traditional)

撒母耳記下 19

約押勸告大衛

1有人告訴約押,說:「王在為押沙龍哀傷痛哭。」 士兵們聽說王為押沙龍哀痛,勝利的歡騰頓時變為一片哀愁。 那一天,眾人都靜悄悄地回城去,好像敗兵一樣羞愧萬分。 王仍掩面痛哭:「我兒押沙龍啊!押沙龍!我兒!我兒啊!」 約押就進到屋裡,對王說:「你的僕人們救了你和你妻妾兒女的性命,你今天卻使他們感到羞愧。 仇視你的人,你倒去愛他;那些愛你的人,你反憎惡他們。這表明我王的心中根本沒有我們這些將領和部下。我想,要是死去的不是押沙龍而是我們,你就高興了。 你現在應該出去安撫士兵們。我憑耶和華起誓,如果你不這樣做,今天晚上必無一人再追隨你。那將是你一生所遭遇的最大災難!」 於是王出去坐在城門口,眾人聽說後,都來到他面前。這時,跟隨押沙龍的以色列人都各自逃回家去了。

大衛返回耶路撒冷

以色列各支派的人都在紛紛議論:「王曾把我們從眾仇敵和非利士人手中救出來。如今他為了躲避押沙龍而逃離本國。 10 我們膏立為王的押沙龍已經死了,為什麼無人說請王回來呢?」

11 大衛王派人去對祭司撒督和亞比亞他說:「你們去問猶大的長老,『全以色列已經準備迎接王回宮,你們為什麼遲遲沒有反應? 12 你們是王的弟兄,是王的骨肉,為什麼遲遲沒有迎接王回宮?』 13 你們也要對亞瑪撒說,『你是我的骨肉,要是我不立你為元帥取代約押,願上帝重重地處罰我。』」 14 王的這番話打動了所有猶大人的心,他們派人去請王和王的臣僕回來。

15 王便啟程回宮。他來到約旦河時,猶大人都到吉甲來迎接他,要護送他過河。 16 來自巴戶琳的便雅憫人基拉的兒子示每也急忙跟著猶大人趕來迎接大衛王, 17 有一千便雅憫人跟示每一起去迎接大衛王。掃羅的僕人洗巴帶著十五個兒子和二十個僕人也趕到約旦河。 18 他們渡到河對面幫助王的家眷過河,為王效勞。王正要過河的時候,基拉的兒子示每就俯伏在他面前, 19 說:「求我主饒恕僕人的罪過!僕人在我主我王離開耶路撒冷時所犯的罪,求我王不要記在心上。 20 僕人自知有罪,所以今天我是整個約瑟家族中第一個迎接我主我王的人。」 21 洗魯雅的兒子亞比篩說:「示每曾經咒罵耶和華所膏立的君王,難道不應該處死他嗎?」 22 大衛說:「洗魯雅的兒子,你為何這樣說話?你今天是在跟我作對。今天在以色列怎麼可以處死人呢?難道我不知道今天我是以色列的王嗎?」 23 於是大衛起誓不殺示每。

24 掃羅的孫子米非波設也來迎接王。從王離開那天,直到大衛平安回來之日,他沒有修過腳,沒有剃過鬍子,也沒有洗過衣服。 25 他到耶路撒冷來迎接王,王問他:「米非波設,當時你為什麼不跟我一起走呢?」 26 米非波設答道:「我主我王,我是瘸腿的,我本想預備一頭驢騎著與我王同去,是我的僕人洗巴欺騙了我。 27 他在我主我王面前譭謗我。我主我王就像上帝的天使,請王定奪。 28 我父全家在我主我王面前都是該死的,但王卻讓我與王同席吃飯,我還能向王要求什麼呢?」 29 王對他說:「不要再提這事了,我決定讓你和洗巴平分土地。」 30 米非波設說:「把土地都給他吧,我主我王平安地回來就好了。」

31 基列人巴西萊也從羅基琳下來護送王過約旦河,然後送王上路。 32 那時,巴西萊已經是八十高齡了。王留在瑪哈念的時候,他曾供應王食物,因為他非常富有。 33 王對巴西萊說:「你跟我一同回耶路撒冷,我會照顧你。」 34 巴西萊說:「我何必跟王一同去耶路撒冷呢?我還能活多久呢? 35 我已經八十歲了,美醜難分,食不知味,樂不辨音,何必為我主我王添麻煩呢? 36 僕人只不過是陪王過約旦河,王何必給我這麼大的賞賜呢? 37 請准我回去,我好死在故鄉,葬在父母的墓旁。這裡有王的僕人金罕,讓他跟我主我王一起去。你看怎麼好,就怎麼對待他吧。」 38 王說:「金罕可以跟我去,我會照你的心願待他。無論你有什麼要求,我都會答應你。」 39 王和眾人過了約旦河以後,就親吻巴西萊,為他祝福。巴西萊返回了家鄉。

40 王過河後,來到吉甲,金罕跟隨著他。護送王的有猶大的士兵和半數的以色列士兵。 41 後來,所有的以色列人來見大衛,說:「為什麼我們的弟兄猶大人偷偷地送王、王的家眷和王的部下渡河?」 42 猶大人答道:「我們這樣做是因為王是我們的親族。你們為什麼生氣呢?難道我們吃了王的供應,得了什麼禮物嗎?」 43 以色列人說:「但我們以色列人十個支派和王有十份的情分,你們為什麼輕視我們?難道不是我們首先提出要請王回來的嗎?」

但猶大人的態度比以色列人還要強硬。

Nouă Traducere În Limba Română

2 Samuel 19

1Ioab a fost înştiinţat că David plânge şi-l jeleşte pe Absalom. Astfel, acea zi, care trebuia să fie o zi de biruinţă, s-a transformat într-o zi de jale pentru întreg poporul, căci poporul a aflat în acea zi că regele îşi jeleşte fiul. În aceeaşi zi, oştirea a intrat pe furiş în cetate, ca nişte oameni ruşinaţi că au fugit din luptă. Regele îşi acoperise faţa şi striga în gura mare: „Fiul meu Absalom! Absalom, fiul meu, fiul meu!“

Ioab a intrat în palat la rege şi i-a zis: „Tu astăzi acoperi de ruşine feţele tuturor slujitorilor tăi, cei care ţi-au salvat viaţa ţie, fiilor, fiicelor, soţiilor şi ţiitoarelor tale. Tu îi iubeşti pe cei ce te urăsc şi îi urăşti pe cei ce te iubesc, căci astăzi ne-ai arătat că, pentru tine, conducătorii şi războinicii nu înseamnă nimic. Înţeleg că, dacă Absalom ar fi viu, iar noi toţi am fi morţi, tu ai fi mai mulţumit. Aşadar, ridică-te, ieşi afară şi vorbeşte pe placul slujitorilor tăi, pentru că, dacă nu vei face acest lucru, îţi jur pe Domnul că toţi te vor părăsi în noaptea aceasta. Această nenorocire ar fi astfel mai mare decât toate nenorocirile care ţi s-au întâmplat din tinereţe şi până astăzi. Regele s-a dus la poartă şi a stat acolo. S-a dat de veste poporului: „Iată că regele stă la poartă!“ Şi tot poporul a venit înaintea regelui.

David se întoarce la Ierusalim

Între timp, israeliţii fugiseră cu toţii la corturile lor. În toate seminţiile lui Israel, toţi oamenii vorbeau între ei şi ziceau: „Regele ne-a eliberat de sub puterea duşmanilor noştri. El a fost cel care ne-a izbăvit de sub puterea filistenilor, iar acum a trebuit să fugă din ţară, izgonit de Absalom. 10 Acum însă Absalom, pe care l-am uns să domnească peste noi, a murit în luptă. Prin urmare, de ce nu spuneţi nimic ca să-l aduceţi pe rege înapoi?“ 11 Când regele David a aflat ce vorbesc între ei toţi israeliţii, a trimis acest mesaj preoţilor Ţadok şi Abiatar: „Întrebaţi-i pe cei din sfatul bătrânilor lui Iuda: «De ce trebuie să fiţi voi cei de pe urmă care să-l aduceţi pe rege înapoi acasă? 12 Voi sunteţi din aceeaşi seminţie cu mine; prin urmare, de ce trebuie să fiţi ultimii care să-l aduceţi acasă pe rege?»“ 13 Iar lui Amasa să-i spuneţi: „Nu eşti tu os din oasele mele şi carne din carnea mea? Dumnezeu să se poarte cu mine cu toată asprimea[a] dacă, de azi înainte, nu vei fi tu conducătorul oştirii, în locul lui Ioab.“ 14 Regele a câştigat inima tuturor bărbaţilor din Iuda, ca şi cum aceştia ar fi fost un singur om. Ei au trimis vorbă regelui, spunându-i: „Întoarce-te împreună cu slujitorii tăi.“ 15 Regele s-a întors. El a ajuns la un moment dat la Iordan. Între timp, cei din Iuda veniseră la Ghilgal pentru a-l întâmpina pe rege şi a-l trece Iordanul. 16 Beniamitul Şimei, fiul lui Ghera, din Bahurim, s-a grăbit să vină împreună cu cei din Iuda în întâmpinarea regelui David. 17 O mie de bărbaţi din Beniamin îl însoţeau. Alături de ei se afla şi Ţiba, slujitorul familiei lui Saul, împreună cu cei cincizeci de fii ai lui şi douăzeci de slujitori. Au venit în grabă la Iordan, unde era şi regele. 18 El a trecut vadul ca să ajute familia regelui să traverseze şi ca să facă orice altceva ar mai fi dorit regele. După ce a trecut Iordanul, Şimei, fiul lui Ghera, s-a plecat înaintea regelui şi 19 i-a zis:

– Fie ca stăpânul meu să nu ia în seamă nelegiuirea mea şi să nu-şi aducă aminte de răul pe care slujitorul său i l-a făcut în ziua în care stăpânul meu, regele, părăsea Ierusalimul. Să nu pună regele la inimă lucrul acesta. 20 Slujitorul tău recunoaşte că a păcătuit, dar iată că astăzi vin primul din întreaga Casă a lui Iosif[b] ca să-l întâmpin pe stăpânul meu, regele.

21 Abişai, fiul Ţeruiei, a zis:

– Nu trebuie oare ca Şimei să moară pentru că l-a blestemat pe unsul Domnului?

22 – Ce am eu de-a face cu voi, fii ai Ţeruiei? i-a răspuns regele. De ce îmi sunteţi astăzi împotrivă? Astăzi să fie oare pedepsit cu moartea vreun om în Israel? Nu ştiu eu că astăzi sunt rege peste Israel?

23 Apoi regele i-a zis lui Şimei:

– Nu vei muri!

Şi regele i-a promis printr-un jurământ. 24 În întâmpinarea regelui a venit, de asemenea, şi Mefiboşet, nepotul lui Saul. Acesta nu-şi îngrijise picioarele, nu-şi aranjase barba şi nu-şi spălase hainele din ziua în care regele plecase şi până când acesta sosise în pace. 25 Când a sosit de la Ierusalim în întâmpinarea regelui, acesta l-a întrebat:

– Mefiboşet, de ce nu ai venit cu mine?

26 – O, rege, stăpânul meu! i-a răspuns Mefiboşet. Slujitorul tău, fiind olog, s-a gândit: „Voi înşeua un măgar şi, călare pe el, voi putea merge cu regele.“ Slujitorul meu însă m-a trădat. 27 L-a defăimat pe slujitorul tău înaintea stăpânului meu, regele. Însă stăpânul meu, regele, este ca un înger al lui Dumnezeu: fă ce vei crede de cuviinţă. 28 Întregul neam al bunicului meu nu merită nimic decât moartea din partea stăpânului meu, regele. Cu toate acestea, tu i-ai dat voie slujitorului tău să mănânce la masa ta. Ce alt drept aş mai putea cere de la rege?

29 – Ce mai vorbeşti atâta? i-a zis regele. Am hotărât: tu şi Ţiba veţi împărţi pământul.

30 – Poate să ia el chiar tot acum, de vreme ce stăpânul meu, regele, s-a întors teafăr acasă, i-a răspuns Mefiboşet.

31 Ghiladitul Barzilai a venit şi el din Roghelim şi l-a însoţit pe rege până dincolo de Iordan, lăsându-l apoi să-şi vadă de drum. 32 Barzilai era foarte bătrân – avea optzeci de ani – şi, deoarece era un om foarte bogat, îngrijise de rege cât timp acesta a locuit la Mahanayim. 33 Regele i-a zis lui Barzilai:

– Vino cu mine la Ierusalim şi eu voi îngriji de tine.

34 – Oare câţi ani voi mai trăi, ca să mă sui la Ierusalim cu regele? l-a întrebat Barzilai. 35 Am ajuns la optzeci de ani. Pot eu să mai fac deosebirea între ceea ce este bun şi ceea ce este rău? Poate slujitorul tău să mai simtă gustul mâncării şi al băuturii? Pot eu să mai ascult cântecele cântăreţilor şi ale cântăreţelor? Şi de ce să fie slujitorul tău o povară în plus pentru stăpânul meu, regele? 36 Slujitorul tău îl va însoţi pe rege dincolo de Iordan doar o mică distanţă. Oricum, de ce mi-ar oferi regele o asemenea răsplată? 37 Dă-i voie, te rog, slujitorului tău să se întoarcă şi să moară în cetatea sa, unde sunt înmormântaţi tatăl său şi mama sa. Iată însă că aici este slujitorul tău, Chimham. Să-l ia stăpânul meu, regele, cu el şi să se poarte faţă de el cum va crede de cuviinţă.

38 – Bine, i-a zis regele. Chimham va veni cu mine şi mă voi purta cu el aşa cum vei dori tu, iar tu, orice vei cere de la mine îţi voi dărui.

39 Întreg poporul a trecut Iordanul. În cele din urmă l-a trecut şi regele. Acesta l-a sărutat şi l-a binecuvântat pe Barzilai, care s-a întors acasă. 40 Regele s-a îndreptat spre Ghilgal împreună cu Chimham. Întreaga oştire a lui Iuda şi jumătate din oştirea lui Israel îl însoţeau. 41 Toţi bărbaţii lui Israel au venit însă la rege şi i-au zis:

– De ce bărbaţii lui Iuda, fraţii noştri, te-au furat şi l-au trecut pe rege Iordanul împreună cu familia lui şi cu toţi oamenii lui David?

42 Bărbaţii lui Iuda le-au dat bărbaţilor lui Israel următorul răspuns:

– Pentru că regele este rudă cu noi. Deci de ce vă mâniaţi pentru acest lucru? Am mâncat noi pe cheltuiala regelui? Am primit noi vreun dar din partea lui?

43 Bărbaţii lui Israel le-au zis bărbaţilor lui Iuda:

– Noi avem, de zece ori mai mult decât voi, dreptul la rege! Chiar la David avem mai mult drept decât voi! Aşadar, de ce ne dispreţuiţi? Noi am fost cei dintâi care l-am chemat pe regele nostru înapoi.

Cuvintele bărbaţilor lui Iuda au avut însă mai mare greutate decât cuvintele bărbaţilor lui Israel.

Notas al pie

  1. 2 Samuel 19:13 Formulă tipică de jurământ (Lit.: Aşa să-mi facă Dumnezeu şi chiar mai mult)
  2. 2 Samuel 19:20 Cu referire la seminţiile din nord, dintre care Efraim şi Manase (fiii lui Iosif) erau cele mai importante (vezi Ios. 18:5; Jud. 1:22)