Chinese Contemporary Bible (Traditional)

但以理書 4:1-37

尼布甲尼撒的第二個夢

1尼布甲尼撒王傳諭天下各族、各邦、各語種的人:「願你們大享平安! 2我樂意向你們述說至高的上帝對我所行的神蹟奇事。

3「祂的神蹟何其偉大!

祂的奇事何其可畏!

祂的國度永遠長存,

祂的統治直到萬代。

4「我尼布甲尼撒安居在家,在宮中享受榮華。 5但我做了一個夢,令我害怕。我躺在床上的時候,腦中出現的情景和異象使我恐懼。 6我便召巴比倫所有的智者來為我解夢。 7術士、巫師、占星家和占卜者都來了,我將夢告訴他們,他們卻不能給我解夢。 8最後但以理來到我面前,他又名伯提沙撒——取自我神明的名,他有聖潔神明的靈。我將夢告訴他,說, 9『術士的首領伯提沙撒啊,我知道你有聖潔神明的靈,任何奧秘都難不倒你。請你為我解釋我夢中所見的異象。

10「『以下是我躺在床上時腦中出現的異象:我看見大地中央有棵非常高大的樹。 11這樹長得蒼勁有力,高可參天,從地極都能看見。 12它的葉子美麗,果實纍纍,可作眾生的食物。野獸在它的蔭下躺臥,飛鳥在它的枝頭棲息,一切生靈都從它那裡得到食物。

13「『我躺在床上時腦中出現了異象,我看見一位聖潔的守望者從天而降。 14他大聲說,砍倒那棵樹,削掉它的枝子,剝光它的葉子,拋散它的果子,使野獸逃離樹下,飛鳥離開枝頭。 15但把樹丕留在地裡,用鐵環和銅環箍住他留在野地的青草中,讓他被天上的露水浸濕,與野獸一起吃草。 16要改變他的人心,給他一個獸心,達七年之久。 17這是守望者的命令,是聖者的決定,要讓眾生知道至高者主宰世上萬國,祂要把國賜給誰就賜給誰,即使是最卑微的人。』

18「這就是我尼布甲尼撒王所做的夢。伯提沙撒啊,你要為我解夢,因為我國中所有的智者都不能為我解夢。但是你能,因為你有聖潔神明的靈。」

但以理解夢

19但以理,又名伯提沙撒,一時非常驚訝,惶恐不安。王說:「伯提沙撒啊,不要因為這夢和夢的意思而惶恐不安。」伯提沙撒回答說:「我主啊,願這夢發生在恨你的人身上,夢的意思應驗在你的仇敵身上。 20你夢見的樹蒼勁有力,高可參天,從地極都能看見。 21它的葉子美麗,果實纍纍,可作眾生的食物。野獸住在它的蔭下,飛鳥宿在它的枝頭。 22王啊,這蒼勁有力的樹就是你,你的威名高達穹蒼,你的權柄延至地極。 23王看見聖潔的守望者從天而降,說,『將這樹砍倒、毀滅,但把樹丕用鐵環和銅環箍住留在野地的青草中,讓他被天上的露水浸濕,與野獸一起吃草,達七年之久。』

24「王啊,以下是夢的意思,是至高者裁定要臨到我主我王的事: 25你必從人群中被趕走,與野獸同住,像牛一樣吃草,被天上的露水浸濕,達七年之久,直到你知道至高者主宰世上萬國,祂要把國賜給誰就賜給誰。 26守望者命令留下樹丕,表示等到你承認上天掌權後,你將重掌國權。 27王啊,請接受我的勸諫,你要秉公行義,以斷絕罪惡;憐憫窮人,以除掉罪過。這樣,你的國運也許可以延續。」

夢兆應驗

28這一切事果然發生在尼布甲尼撒王身上。 29十二個月後,他在巴比倫王宮的屋頂散步時, 30說:「這宏偉的巴比倫豈不是我用大能建立為京都,以顯我的威嚴和榮耀嗎?」 31話未說完,天上就有聲音說:「尼布甲尼撒王啊,你聽著,你已失去王權。 32你必從人群中被趕走,與野獸同住,像牛一樣吃草,達七年之久,直到你知道至高者主宰世上萬國,祂要把國賜給誰就賜給誰。」 33這話立刻應驗在尼布甲尼撒身上。他從人群中被趕走,像牛一樣吃草,身體被天上的露水浸濕,直到他的頭髮長如鷹毛,指甲長如鳥爪。

34「七年後,我尼布甲尼撒舉目望天,恢復了神智,便稱頌至高者,讚美、尊崇永活者。

「祂的統治永無窮盡,

祂的國度直到萬代。

35世人都微不足道,

祂在天軍和世人中獨行其道,

無人能攔阻祂的手,

或質問祂的作為。

36「那時,我恢復了神智,也恢復了我的威嚴和榮耀,重現我國度的輝煌。我的謀士和大臣都來朝見我,我重掌國權,勢力比以前更大。 37現在我尼布甲尼撒頌讚、尊崇、敬奉天上的王,因為祂的作為公正,祂行事公平,能夠貶抑行為驕傲的人。」

Nouă Traducere În Limba Română

Daniel 4:1-37

Visul lui Nebucadnețar

1„Nebucadnețar, împăratul,

Către toate popoarele, neamurile și oamenii de orice limbă, care locuiesc pe tot pământul;

Pacea să vă fie înmulțită!1 Sau: Pace și prosperitate!

2Mi s‑a părut potrivit să vă povestesc semnele și minunile pe care le‑a făcut față de mine Dumnezeul cel Preaînalt.

3Cât de mari sunt semnele Lui

și cât de puternice sunt minunile Lui!

Împărăția Lui este o împărăție veșnică,

iar stăpânirea Lui dăinuie din generație în generație.

4Eu, Nebucadnețar, trăiam fără griji în casa mea și eram fericit în palatul meu. 5Dar am avut un vis care m‑a îngrozit; gândurile pe care le‑am avut în timp ce eram în patul meu și viziunile din mintea mea m‑au înspăimântat. 6De aceea am dat poruncă să fie aduși înaintea mea toți înțelepții Babilonului, ca să‑mi facă cunoscută interpretarea visului. 7Atunci au venit magicienii, descântătorii, astrologii7 Vezi nota de la 2:2. și ghicitorii, le‑am spus visul, dar ei n‑au putut să‑mi dea interpretarea. 8La urmă a venit înaintea mea Daniel, numit și Beltșațar, după numele dumnezeului meu,8 Vezi nota de la 1:7. și care are în el duhul sfinților dumnezei.

I‑am istorisit visul, zicând:

9– Beltșațar, căpetenie a magicienilor, știu că ai în tine duhul sfinților dumnezei și că pentru tine niciun mister nu este greu. Iată viziunile pe care le‑am văzut în visul meu; spune‑mi interpretarea lor! 10Iată viziunile din mintea mea pe care le‑am avut în timp ce dormeam: mă uitam și iată că în mijlocul pământului era un copac. Înălțimea lui era foarte mare. 11Copacul a crescut mare și puternic și vârful lui a ajuns până la ceruri, astfel că se putea vedea de la marginile întregului pământ. 12Frunzișul lui era frumos, iar roadele lui erau numeroase; în el se găsea hrană pentru toți. La umbra lui se adăposteau fiarele câmpului și printre ramurile lui își făceau cuib păsările cerului. Și din el era hrănită orice făptură.

13Am continuat să mă uit în viziunile care‑mi treceau prin cap în timp ce eram în patul meu, și iată că un străjer sfânt a coborât din ceruri. 14El a strigat cu putere, zicând astfel: «Retezați copacul și tăiați‑i ramurile! Despuiați‑l de frunze și împrăștiați‑i roadele! Alungați fiarele de sub el și păsările dintre ramurile lui! 15Lăsați‑i doar trunchiul cu rădăcinile lui în pământ și prindeți‑l cu legături de fier și de bronz în iarba câmpului, ca să fie udat de roua cerului și să‑i fie partea la un loc cu fiarele pe iarba pământului. 16Să‑i fie schimbată inima de om și să i se dea o inimă de fiară, până când vor trece peste el șapte vremuri16, 23, 25, 32 Sintagma șapte vremuri face referire, probabil, la o perioadă de șapte ani. Termenul aramaic pentru vremuri (sau perioade, anotimpuri) se referă la un anumit anotimp, la o anumită perioadă a anului, înțelegând prin aceasta întregul an (de ex., „șapte primăveri“ înseamnă „șapte ani“); contextul arată clar că este vorba de o perioadă definită de timp.!

17Sentința este proclamată prin străjeri, verdictul este anunțat prin cei sfinți, pentru ca să știe cei vii că Cel Preaînalt stăpânește peste împărăția oamenilor, că El o dă cui vrea și ridică peste ea chiar și pe cel mai smerit dintre oameni.»

18Acesta este visul pe care eu, împăratul Nebucadnețar, l‑am avut. Beltșațar, spune‑mi tu interpretarea, căci toți înțelepții împărăției mele nu pot să‑mi facă cunoscută interpretarea. Tu însă poți, pentru că ai în tine duhul sfinților dumnezei.

Daniel interpretează visul împăratului

19Atunci Daniel – numit și Beltșațar – a rămas înmărmurit pentru câteva clipe și gândurile îl îngrozeau.

Împăratul a zis:

– Beltșațar, să nu te înspăimânte nici visul, nici interpretarea lui!

Beltșațar a răspuns:

– Domnul meu, visul acesta să fie pentru cei ce te urăsc, iar interpretarea lui – pentru dușmanii tăi! 20Copacul pe care l‑ai văzut că a crescut mare și puternic și s‑a înălțat până la cer, de putea fi văzut de întreg pământul, 21copacul cu frunzișul frumos, cu roade numeroase și în care se găsea hrană pentru toți, copacul acesta, sub care se adăposteau fiarele câmpului și printre ale cărui ramuri își făceau cuib păsările cerului, 22ești tu, împărate, care ai ajuns mare și puternic. Măreția ta a crescut și s‑a înălțat până la cer, iar stăpânirea ta s‑a întins până la marginile pământului.

23Cât privește străjerul sfânt pe care împăratul l‑a văzut coborând din ceruri și zicând: «Retezați copacul și distrugeți‑l! Lăsați‑i doar trunchiul cu rădăcinile lui în pământ și prindeți‑l cu legături de fier și bronz în iarba câmpului, ca să fie udat de roua cerului și să‑i fie partea la un loc cu fiarele câmpului, până când vor trece peste el șapte vremuri!», 24iată care este interpretarea, împărate, și iată care este hotărârea Celui Preaînalt, care se va împlini cu privire la stăpânul meu, împăratul: 25te vor izgoni dintre oameni și vei locui la un loc cu fiarele câmpului; te vor hrăni cu iarbă ca pe boi și te vor lăsa să fii udat de roua cerului. Vor trece șapte vremuri peste tine până când vei recunoaște că Cel Preaînalt stăpânește peste împărăția oamenilor și că El o dă cui vrea. 26Cu privire la faptul că au spus să lase trunchiul copacului cu rădăcinile lui, înseamnă că împărăția ta va fi păstrată pentru tine până când vei recunoaște stăpânirea Cerului. 27De aceea, împărate, primește sfatul meu: pune capăt păcatelor tale, făcând dreptate, și încetează cu nelegiuirile tale, fiind îndurător cu cei săraci! Și poate că ți se va prelungi bunăstarea!

Visul împăratului se împlinește

28Toate s‑au împlinit întocmai cu împăratul Nebucadnețar. 29După douăsprezece luni, în timp ce se plimba pe acoperișul palatului împărătesc din Babilon, 30împăratul a zis: «Oare nu este acesta Babilonul cel mare, pe care l‑am construit eu ca reședință împărătească, prin măreția puterii mele și pentru gloria maiestății mele?»

31Nici nu ieșiseră bine cuvintele acestea din gura împăratului, că un glas a coborât din cer, zicând: «Iată ce se poruncește cu privire la tine, împărate Nebucadnețar: ‘Împărăția îți este luată. 32Te vor izgoni dintre oameni și locuința ta va fi la un loc cu fiarele câmpului! Te vor hrăni cu iarbă ca pe boi și vor trece șapte vremuri peste tine, până când vei recunoaște că Cel Preaînalt stăpânește peste împărăția oamenilor și că El o dă cui vrea.’»

33Chiar în clipa aceea s‑a și împlinit cuvântul rostit împotriva lui Nebucadnețar. El a fost alungat dintre oameni și a mâncat iarbă ca boii. Trupul lui a fost udat de roua cerului, până când i‑a crescut părul ca penele vulturului și unghiile – ca ghearele păsărilor. 34Când s‑au împlinit zilele, eu, Nebucadnețar, mi‑am ridicat ochii spre cer și mi‑am recăpătat judecata. L‑am binecuvântat pe Cel Preaînalt, L‑am lăudat și L‑am slăvit pe Cel Veșnic Viu.

Stăpânirea Lui este o stăpânire veșnică,

iar Împărăția Lui dăinuie din generație în generație.

35Toți locuitorii pământului

sunt considerați ca un nimic;

El face ce vrea

cu oștirea cerurilor

și cu locuitorii pământului.

Nu există nimeni care să‑L lovească peste mână

și să‑I zică: «Ce‑ai făcut?»

36Atunci mi‑am recăpătat judecata și mi‑au fost date înapoi gloria împărăției mele, măreția și strălucirea mea. Sfetnicii și nobilii mei m‑au căutat din nou și am fost pus iarăși la conducerea împărăției mele, iar măreția dinainte a sporit și mai mult. 37Acum dar eu, Nebucadnețar, Îl laud, Îl înalț și Îl slăvesc pe Împăratul cerurilor, căci toate lucrările Lui sunt adevăr, căile Lui sunt dreptate și El poate să‑i smerească pe cei ce umblă în mândrie.“