耶稣复活
1过了安息日，抹大拉的玛丽亚、雅各的母亲玛丽亚和撒罗米买了香料，要去抹耶稣的遗体。 2周日清早，太阳刚刚升起，她们就去坟墓那里。 3途中她们彼此议论说：“谁能替我们滚开墓口那块大石头呢？” 4她们抬头一看，那块大石头已经滚到一旁。 5她们进了坟墓，看见一位身穿洁白长袍的青年坐在右边，吓了一跳。 6那青年对她们说：“不要害怕，你们要找那位被钉十字架的拿撒勒人耶稣吗？祂已经复活了，不在这里。你们看！这是安放祂的地方。 7你们快回去，告诉祂的门徒，特别是彼得，‘祂先你们一步去了加利利，你们将在那里见到祂，正如祂以前所说的一样。’”
8她们从坟墓出来，跑走了，战战兢兢，疑惑不已，什么也没有告诉他人，因为她们很害怕。
耶稣显现
9耶稣在周日清晨复活后，首先向抹大拉的玛丽亚显现，耶稣曾在她身上赶出七个鬼。 10玛丽亚赶到门徒那里，看见他们仍然在哭泣哀悼， 11就告诉他们耶稣已经复活了，还向她显现过，但他们不相信。
12此后，有两个门徒在去乡下的路上，看到耶稣以另一种形象向他们显现。 13他们回去告诉其他的门徒，但门徒还是不相信。
最后的使命
14后来，当十一位门徒在一起吃饭的时候，耶稣向他们显现，责备他们又不信又固执，因为他们不肯相信那些人在祂复活后见过祂。 15耶稣又对他们说：“你们要到世界各地去，向全人类传扬福音。 16相信并接受洗礼的人必定得救，不肯相信的人必被定罪。 17必有神迹随着信我的人，他们能奉我的名赶鬼，说新的方言， 18又能用手拿蛇，万一喝了什么毒物，也不会受害。他们把手按在病人身上，病人就可痊愈。” 19主耶稣说完这些话，就被接回天上，坐在上帝的右边。 20门徒出去到处传扬福音，主和他们一同工作，借着神迹证实他们所传的道。
Învierea lui Isus
(Mt. 28:1-8; Lc. 24:1-12; In. 20:1-18)
1După ce a trecut ziua de Sabat, Maria Magdalena, Maria, mama lui Iacov, și Salome au cumpărat miresme, ca să se ducă să‑L ungă. 2Și, în prima zi a săptămânii, foarte de dimineață, în timp ce răsărea soarele, au venit la mormânt. 3Ele își ziceau una către alta: „Cine ne va rostogoli piatra de la intrarea mormântului?“ 4Însă când s‑au uitat, au văzut că piatra, care era foarte mare, fusese rostogolită.
5Intrând în mormânt, au văzut un tânăr îmbrăcat într‑o robă albă, șezând în partea dreaptă, și s‑au înspăimântat. 6Însă el le‑a zis: „Nu vă înspăimântați! Voi Îl căutați pe Isus din Nazaret, Cel Care a fost răstignit. A fost înviat; nu este aici! Iată locul unde‑L puseseră! 7Dar duceți‑vă și spuneți‑le ucenicilor Lui și lui Petru că El merge înaintea voastră în Galileea. Acolo Îl veți vedea, așa cum v‑a spus.“
8Ele au ieșit și au fugit de la mormânt, căci erau cuprinse de tremur și de uimire. Și n‑au spus nimănui nimic, fiindcă se temeau.8 Unele mss încheie evanghelia cu v. 8. Câteva mss grecești târzii (sec. VII–IX) conțin atât un epilog lung al evangheliei (v. 9-20), cât și un epilog scurt (inclus înaintea epilogului lung): Ele le‑au relatat pe scurt celor din jurul lui Petru tot ce li se poruncise. După aceste lucruri, Isus Însuși a trimis, prin ei, de la răsărit la apus, proclamarea sfântă și nepieritoare a mântuirii veșnice. Amin. O versiune latină veche (sec. al II‑lea) conține numai acest epilog scurt.
Isus li Se arată Mariei Magdalena și ucenicilor
9După ce a înviat, în dimineața primei zile a săptămânii, Isus i S‑a arătat mai întâi Mariei Magdalena, din care alungase șapte demoni. 10Ea s‑a dus și i‑a anunțat pe cei ce fuseseră împreună cu El, care se tânguiau și plângeau. 11Dar când au auzit ei că trăiește și că fusese văzut de ea, n‑au crezut.
12După aceea, în timp ce doi dintre ei se duceau pe jos la câmp, li S‑a arătat sub o altă înfățișare. 13Ei s‑au dus și i‑au anunțat pe ceilalți, dar nici pe ei nu i‑au crezut.
14Mai târziu, li S‑a arătat celor unsprezece, în timp ce stăteau la masă. El i‑a mustrat pentru necredința și pentru împietrirea inimii lor, fiindcă nu i‑au crezut pe cei care L‑au văzut înviat.
Marea Trimitere și înălțarea lui Isus la cer
(Mt. 28:18-20; Lc. 24:36-53; In. 20:19-23; F.A. 1:7-12)
15Apoi le‑a zis: „Duceți‑vă în toată lumea și proclamați Evanghelia la orice făptură! 16Cel care va crede și se va boteza va fi mântuit, dar cel care nu va crede va fi condamnat. 17Semnele care‑i vor însoți pe cei care cred sunt următoarele: în Numele Meu vor alunga demoni, vor vorbi în limbi noi, 18vor lua în mâini șerpi, iar dacă vor bea ceva aducător de moarte nu le va face rău deloc; își vor pune mâinile peste cei bolnavi, și aceștia se vor face bine.“
19După ce le‑a vorbit, Domnul Isus a fost luat în cer și S‑a așezat la dreapta lui Dumnezeu. 20Ei s‑au dus și au predicat pretutindeni, iar Domnul lucra împreună cu ei și confirma Cuvântul prin semnele care‑l însoțeau.20 După toate probabilitățile, epilogul lung al evangheliei (v. 9-20) a fost compus în prima jumătate a sec. al II‑lea (el este citat de Irineu și Tatian, care au trăit în acea perioadă). Din punct de vedere stilistic și lexical, acest epilog este diferit de restul evangheliei, fiind, probabil, un rezumat al materialului referitor la aparițiile lui Isus după înviere, bazat în general pe Lc. 24 și In. 20.
