凶狠的佃户
1耶稣用比喻对他们说：“有人开辟了一个葡萄园，在四周筑起篱笆，又在园中挖了一个榨酒池，建了一座瞭望台，然后把葡萄园租给佃户，就出远门了。
2“到葡萄成熟时，园主派一个奴仆去收取他该得的一份。 3那些佃户却捉住那个奴仆，打了他一顿，使他空手而归。
4“园主又差另一个奴仆去。这一次，佃户不但侮辱他，还把他打得头破血流。 5园主再派一个奴仆前往，他们却把他杀掉了。园主后来派去的人不是挨打，就是被杀。 6最后只剩下园主的爱子，园主就派他去，以为那些佃户会尊重他的儿子。 7这班佃户却彼此商量说，‘这个就是园主的继承人。来吧！我们杀掉他，产业就归我们了。’
8“于是他们抓住他，杀了他，把他抛到葡萄园外。 9那么，园主会采取什么行动呢？他必定会来杀掉这些佃户，把葡萄园转给别人。 10圣经上说，
“‘工匠丢弃的石头已成了房角石。
11这是主的作为，
在我们看来奇妙莫测。’
你们没有读过这经文吗？”
12他们听出这比喻是针对他们说的，就想逮捕耶稣，但又害怕百姓，只好先离开了。
纳税给凯撒的问题
13后来，他们派了几个法利赛人和希律党人到耶稣那里，企图利用祂所说的话设计陷害祂。
14他们上前对耶稣说：“老师，我们知道你诚实无伪，不看人的情面，因为你不以貌取人，而是按真理传上帝的道。那么，向凯撒纳税对不对呢？ 15我们该不该纳呢？”耶稣看破他们的阴谋，就说：“你们为什么试探我呢？拿一个银币来给我看。”
16他们就拿来一个银币，耶稣问他们：“上面刻的是谁的像和名号？”
他们说：“凯撒的。”
17耶稣说：“属于凯撒的东西应该给凯撒，属于上帝的东西应该给上帝。”
他们听了这话，都很惊奇。
论复活
18撒都该人向来不相信有复活的事，他们来问耶稣： 19“老师，摩西为我们写下律例，如果一个人死了，遗下妻子，又没有儿女，他的兄弟就当娶嫂嫂，替哥哥传宗接代。 20有弟兄七人，老大结了婚，没有孩子就死了。 21二弟把大嫂娶过来，也没有生孩子就死了，三弟也是一样， 22七个人都没有留下孩子。最后，那女人也死了。 23那么，到复活的时候，她将是谁的妻子呢？因为七个人都娶过她。”
24耶稣说：“你们弄错了，因为你们不明白圣经，也不知道上帝的能力。 25死人复活之后，将不娶也不嫁，就像天上的天使一样。 26关于死人复活的事，你们没有读过摩西书有关火中荆棘的记载吗？上帝对摩西说，‘我是亚伯拉罕的上帝，以撒的上帝，雅各的上帝。’ 27上帝不是死人的上帝，而是活人的上帝。你们大错了！”
最大的诫命
28有一位律法教师听到他们的辩论，觉得耶稣的回答很精彩，就走过去问道：“诫命中哪一条最重要呢？”
29耶稣回答道：“最重要的诫命是，‘听啊，以色列！主——我们的上帝是独一的主。 30你要全心、全情、全意、全力爱主——你的上帝’； 31其次就是‘要爱邻如己’。再也没有任何诫命比这两条更重要了。”
32那位律法教师说：“老师，你说的对，上帝只有一位，除祂以外，别无他神。 33我们要全心、全意、全力爱祂，又要爱邻如己。这样做比献什么祭都好。”
34耶稣见他答得很有智慧，就告诉他：“你离上帝的国不远了。”此后，没人再敢问耶稣问题了。
基督的身份
35耶稣在圣殿里教导的时候，问道：“律法教师为什么说基督是大卫的后裔呢？ 36大卫自己曾经受圣灵的感动，说，
“‘主对我主说，
你坐在我的右边，
等我使你的仇敌伏在你脚下。’
37既然大卫自己称基督为主，基督又怎能是大卫的后裔呢？”百姓听得津津有味。 38耶稣又教导他们，说：“你们要提防律法教师，他们爱穿着长袍招摇过市，喜欢人们在大街上问候他们， 39又喜欢会堂里的上座和宴席中的首位。 40他们侵吞寡妇的财产，还假意做冗长的祷告。这种人必受到更严厉的惩罚。”
穷寡妇的奉献
41然后，耶稣走到圣殿的奉献箱对面坐下，看大家怎样奉献。很多财主奉献了大量的钱。 42后来一个穷寡妇来了，投进了相当于一文钱的两个小铜钱。 43耶稣叫门徒来，说：“我实在告诉你们，这位穷寡妇比其他人奉献的都多， 44因为他们不过奉献了自己剩余的，但这穷寡妇却奉献了她赖以为生的。”
Pilda viticultorilor
(Mt. 21:33-46; Lc. 20:9-19)
1Apoi a început să le vorbească în pilde:
– Un om a plantat o vie. A împrejmuit‑o cu un gard, a săpat un teasc și a construit un turn de pază.1 Vezi Is. 5:1-2, 7. Apoi a arendat‑o unor viticultori și a plecat într‑o călătorie. 2La vremea potrivită a trimis un sclav la viticultori ca să ia de la ei din roadele viei. 3Viticultorii însă l‑au apucat, l‑au bătut și l‑au trimis înapoi cu mâinile goale. 4Stăpânul a trimis apoi la ei un alt sclav, dar și pe acela l‑au lovit peste cap și l‑au umilit. 5A trimis apoi un altul, dar pe acela l‑au omorât, și apoi încă mulți alții, dintre care pe unii i‑au bătut, iar pe alții i‑au omorât.
6Singurul pe care‑l mai avea era un fiu preaiubit. În cele din urmă, l‑a trimis la ei, zicând: „Pe fiul meu îl vor respecta!“ 7Dar viticultorii aceia și‑au zis între ei: „Acesta este moștenitorul! Haideți să‑l omorâm și moștenirea va fi a noastră!“ 8Și l‑au apucat, l‑au omorât și l‑au scos afară din vie.
9Așadar, ce va face stăpânul viei? El va veni și‑i va nimici pe viticultori, iar via o va da altora. 10N‑ați citit cuvântul acesta în Scriptură:
„Piatra pe care au respins‑o zidarii
a devenit Piatra din capul unghiului.
11Domnul a făcut acest lucru
și este minunat în ochii noștri!“?10-11 Vezi Ps. 118:22, 23.
12Ei căutau să pună mâna pe El, dar le‑a fost frică de mulțime; căci știau că împotriva lor spusese Isus pilda. Așa că L‑au lăsat și au plecat.
Tributul datorat Cezarului
(Mt. 22:15-22; Lc. 20:20-26)
13I‑au trimis la El pe câțiva dintre farisei și dintre irodieni13 Susținători ai dinastiei irodiene (37 î.Cr.–93 d.Cr.) și partizani ai romanilor, cu sprijinul cărora domnea dinastia irodiană. Irodienii erau favorabili tributului, pe când fariseii erau niște naționaliști moderați, care nu agreau tributul. ca să‑L prindă în cursă cu vorba.
14Ei au venit și I‑au zis:
– Învățătorule, știm că ești adevărat14 Sau: știm că ești sincer. și că nu‑Ți pasă de nimeni, căci nu Te uiți la fața oamenilor,14 Cu sensul de: nu ești părtinitor. ci‑i înveți calea lui Dumnezeu potrivit cu adevărul. Se cuvine să plătim tribut Cezarului14, 16-17 Titlu purtat de împărații romani, preluat de la Gaius (sau Caius) Julius Caesar (100–44 î.Cr.), cel care a jucat un rol cheie în evenimentele care au dus la desființarea Republicii Romane și începutul Imperiului Roman. Octavian/Augustus (27 î.Cr.–14 d.Cr.), primul împărat roman, își ia titlul de Imperator Caesar Augustus, titlu pe care îl vor purta și împărații de mai târziu. sau nu? Să plătim sau să nu plătim?
15El însă, înțelegând ipocrizia lor, le‑a zis:
– De ce Mă puneți la încercare? Aduceți‑Mi un denar15 Moneda romană obișnuită în acele vremuri. Pe o parte avea chipul împăratului roman, cu inscripția Ti(berius) Caesar Divi(ni) Augus(ti) F(ilius) Augustus (adică Tiberius, Caesar, fiul Divinului August, Augustus), iar pe cealaltă imaginea Liviei (mama lui Tiberius) cu inscripția Pontifex Maximus (Mare Preot). De vreme ce Augustus a fost declarat divin de către Senatul Roman, Tiberius avea pretenția că este fiu de dumnezeu. Pentru valoarea denarului, vezi nota de la 6:37., să‑l văd!
16Ei I‑au adus.
Isus le‑a zis:
– Chipul acesta și inscripția, ale cui sunt?
Ei I‑au zis:
– Ale Cezarului.
17Isus le‑a zis:
– Dați înapoi Cezarului ce este al Cezarului, iar lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu!17 Probabil o aluzie la pretenția afirmației de pe monedă. Vezi nota de la v. 15.
Ei erau foarte uimiți de El.
Despre înviere
(Mt. 22:23-33; Lc. 20:27-40)
18Apoi au venit la El saducheii18 Saducheii formau gruparea cea mai influentă pe plan politic, membrii ei făcând parte din familiile preoțești. Ei respingeau învățăturile despre înviere, îngeri și duhuri (vezi F.A. 23:8 și Flavius Josephus, Istoria II.8.14; Antichități XVIII.1.4)., care zic că nu există înviere, și L‑au întrebat:
19– Învățătorule, Moise ne‑a scris: „Dacă fratele cuiva moare și lasă în urmă o soție, dar fără să lase vreun copil, fratele lui s‑o ia de soție pe văduvă și să‑i ridice un urmaș19-22 Lit.: o sămânță. fratelui său.“19 Vezi Deut. 25:5-6. În conformitate cu legea leviratului (lat.: levir, care înseamnă cumnat), fiul care avea să se nască era moștenitorul celui decedat, pentru a‑i duce numele mai departe, pentru a nu înstrăina posesiunea familiei și pentru a‑i asigura văduvei un trai liniștit. 20Erau deci șapte frați. Primul și‑a luat o soție, dar, când a murit, n‑a lăsat niciun urmaș. 21Al doilea a luat‑o de soție pe văduvă, dar și el a murit fără să lase vreun urmaș. Așa s‑a întâmplat și cu al treilea. 22Și niciunul dintre cei șapte n‑a lăsat un urmaș. La urmă, după ei toți, a murit și femeia. 23La înviere, când vor învia, soția căruia dintre ei va fi ea? Căci toți șapte au avut‑o de soție!
24Isus le‑a zis:
– Oare nu vă rătăciți voi tocmai pentru că nu cunoașteți nici Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu? 25Căci atunci când învie dintre cei morți, nici nu se însoară, nici nu se mărită, ci sunt ca îngerii din ceruri. 26Iar cu privire la faptul că cei morți sunt înviați, n‑ați citit în Cartea lui Moise, acolo unde scrie despre rug, cum i‑a vorbit Dumnezeu, zicând: „Eu sunt Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac și Dumnezeul lui Iacov.“26 Vezi Ex. 3:6.? 27El nu este un Dumnezeu al celor morți, ci al celor vii! Sunteți foarte rătăciți!
Cea mai mare poruncă
(Mt. 22:34-40; Lc. 10:25-28)
28Unul dintre cărturari venise și‑i auzise discutând.
Când a văzut că Isus le‑a răspuns bine, L‑a întrebat:
– Care este cea dintâi poruncă dintre toate?
29Isus a răspuns:
– Cea dintâi poruncă este: „Ascultă, Israel! Domnul, Dumnezeul nostru, este singurul Domn.29 Sau: Domnul este Dumnezeul nostru, Domnul este unul. 30Să‑L iubești pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, cu toată mintea ta și cu toată puterea ta.“30 Vezi Deut. 6:4-5. Aceasta este cea dintâi poruncă. 31A doua este: „Să‑l iubești pe semenul tău ca pe tine însuți.“31 Vezi Lev. 19:18. Nu există altă poruncă mai mare decât acestea.
32Cărturarul I‑a zis:
– Bine, Învățătorule! Este adevărat ceea ce ai spus, și anume că El este Unul singur, că nu este altul în afară de El 33și că a‑L iubi pe El cu toată inima, cu toată priceperea și cu toată puterea și a‑l iubi pe semenul tău ca pe tine însuți înseamnă mult mai mult decât toate arderile‑de‑tot și decât toate jertfele.
34Când a văzut Isus că răspunsese cu înțelepciune, i‑a zis:
– Tu nu ești departe de Împărăția lui Dumnezeu.
Și nimeni nu mai îndrăznea să‑L întrebe nimic.
Al cui fiu este Cristos?
(Mt. 22:41-46; Lc. 20:41-44)
35În timp ce dădea învățătură în Templu, Isus a întrebat: „Cum de zic cărturarii despre Cristos că este fiul lui David? 36David însuși, prin36 Sau: în. Duhul Sfânt, a spus:
«Domnul I‑a zis Domnului meu:36 În TM (Ps. 110:1), termenii pentru Domnul sunt diferiți: Domnul (YHWH) I‑a zis Domnului meu (Adoni). În textul grecesc sunt folosiți aceiași termeni: Domnul (Kurios) I‑a zis Domnului (Kurios) meu.
‘Șezi la dreapta Mea,
până‑i voi pune pe dușmanii Tăi sub picioarele Tale!’»36 Vezi Ps. 110:1.
37David însuși Îl numește «Domn». Deci cum este El fiul lui?“
Mulțimea cea mare Îl asculta cu plăcere.
Modul de viață ipocrit al cărturarilor
(Mt. 23:1-7; Lc. 11:43-46; 20:45-47)
38În învățătura Lui spunea: „Feriți‑vă de cărturari, cărora le place să umble în robe lungi, le plac saluturile în piețe, 39scaunele de onoare în sinagogi și locurile de onoare la mese. 40Ei devorează casele văduvelor și fac rugăciuni lungi de ochii lumii. Aceștia vor primi o condamnare mult mai mare.“
Văduva săracă și dărnicia ei
(Lc. 21:1-4)
41S‑a așezat în fața vistieriei41, 43 Cu referire la locul unde se aflau cutiile pentru daruri, daruri ce luau drumul vistieriei. Mișna (culegere de texte legislative, reflectând cinci secole de tradiție: 300 î.Cr.–200 d.Cr.) atestă existența a 13 astfel de cutii, în formă de cornuri de suflat, în Templu (tratatul Shekalim 6). Templului și Se uita cum punea mulțimea bani în vistierie. Mulți dintre cei bogați puneau mult. 42A venit și o văduvă săracă și a pus doi leptoni42 Un lepton (monedă grecească din cupru) era jumătate de codrant (pentru valoarea codrantului, vezi nota următoare) și a 128-a parte dintr‑un denar (pentru valoarea denarului, vezi nota de la 6:37)., care fac împreună un codrant42 Cea mai mică monedă romană din bronz; a 4-a parte dintr‑un as (vezi nota de la Mt. 10:29) și a 64-a dintr‑un denar (pentru valoarea denarului, vezi nota de la 6:37)..
43Isus i‑a chemat pe ucenicii Lui și le‑a zis: „Adevărat vă spun că această văduvă săracă a pus mai mult decât toți cei care au pus în vistierie, 44pentru că toți au pus din belșugul lor, dar ea, din sărăcia ei, a pus tot ce avea, întreaga ei sursă de trai.“
