百夫长的信心
1耶稣向众人讲完道后，进了迦百农。 2当时，有一个百夫长很赏识的奴仆病了，生命垂危。 3百夫长听说耶稣的事，就托几位犹太人的长老去请耶稣来医治他的奴仆。 4他们便来恳求耶稣，说：“这位百夫长值得你帮助， 5因为他爱我们的同胞，为我们建造会堂。” 6耶稣就跟他们去了。
快抵达时，那百夫长又请几位朋友去见耶稣，对祂说：“主啊，不用劳驾，我不配让你亲自来我家。 7我自认不配见你的面，只要你一句话，我的奴仆必定康复。 8因为我有上司，也有部下。我命令我的部下去，他就去；要他来，他就来。我吩咐奴仆做什么事，他一定照办。”
9耶稣听了这番话，感到惊奇，转身对跟从祂的百姓说：“我告诉你们，就是在以色列，我也从未见过有这么大信心的人。”
10派去的几位朋友回到百夫长家里，发现那奴仆已经痊愈了。
寡妇的独子起死回生
11过了不久7:11 “过了不久”有古卷作“次日”。，耶稣去拿因城，随行的有门徒和一大群人。 12耶稣快到城门口时，从城里走出一队送殡的人，死者是一个寡妇的独子，有许多城中的人陪着她。 13耶稣看见那寡妇，怜悯之心油然而生，就对她说：“不要哭！” 14随即上前按住抬尸架，抬的人停了下来。耶稣说：“年轻人，我吩咐你起来！” 15那死者就坐了起来，并开口说话。耶稣把他交给他母亲。
16在场的人惊惧万分，把荣耀归给上帝，说：“我们中间出了一位大先知！”又说：“上帝眷顾了祂的百姓！” 17有关祂的这消息传遍了犹太和附近地区。
施洗者约翰的疑问
18约翰从自己的门徒那里获悉这些事后， 19就叫了两个门徒来，派他们去问主：“将要来的那位就是你吗？还是我们要等别人呢？”
20他们找到耶稣，便问：“施洗者约翰派我们来请教你，‘将要来的那位就是你吗？还是我们要等别人呢？’”
21那时，耶稣刚治好了许多患各种疾病和被鬼附身的人，又使许多瞎子得见光明。 22耶稣便回答说：“你们回去把所见所闻告诉约翰，就是瞎子看见，瘸子走路，麻风病人得洁净，聋子听见，死人复活，穷人听到福音。 23凡对我没有失去信心的人有福了！”
耶稣称赞施洗者约翰
24约翰的门徒离去后，耶稣对众人谈论约翰，说：“你们从前去旷野要看什么呢？看随风摇动的芦苇吗？ 25如果不是，你们到底想看什么？是看穿绫罗绸缎的人吗？那些衣着华丽、生活奢侈的人住在王宫里。 26你们究竟想看什么？看先知吗？是的，我告诉你们，他不只是先知。 27圣经上说，‘看啊，我要差遣我的使者在你前面为你预备道路。’这里所指的就是约翰。 28我告诉你们，凡妇人所生的，没有一个比约翰大，但上帝国中最微不足道的也比他大。”
29众百姓和税吏听了这番话，都承认上帝是公义的，因为他们接受了约翰的洗礼。 30但那些法利赛人和律法教师没有接受约翰的洗礼，拒绝了上帝为他们所定的旨意。
31主又说：“我用什么来比拟这个世代的人呢？他们像什么呢？ 32他们就如街头上戏耍的孩童——彼此呼叫，
“‘我们吹娶亲的乐曲，
你们不跳舞；
我们唱送葬的哀歌，
你们不哭泣。’
33施洗者约翰来了，禁食禁酒，你们就说他被鬼附身了； 34人子来了，又吃又喝，你们就说，‘看啊，祂是个贪吃好酒之徒，与税吏和罪人为友！’ 35然而，智慧会在追求智慧的人身上得到验证。”
罪妇的悔改
36有一个法利赛人请耶稣到他家里吃饭，耶稣应邀赴宴。 37那城里住着一个女人，生活败坏。她听说耶稣在那法利赛人家里吃饭，就带了一个盛满香膏的玉瓶进去。 38她站在耶稣背后，挨着祂的脚哭，泪水滴湿了祂的脚，就用自己的头发擦干，又连连亲祂的脚，并抹上香膏。
39请耶稣的法利赛人看在眼里，心想：“如果这人真的是先知，就该知道摸祂的是谁，是个什么样的女人，她是个罪人。”
40耶稣对他说：“西门，我有话跟你说。”
西门答道：“老师，请说。”
41耶稣说：“有一个债主借给一个人五百个银币，又借给另一个人五十个银币。 42二人都没有能力还债，这位债主就免了他们的债务。你想，哪一位会更爱债主呢？”
43西门答道：“我相信是那个被免去较多债的人。”
44耶稣说：“你判断得对！”随后转向那女人，继续对西门说：“你看见这女人了吗？我到你家里来，你没有拿水给我洗脚，这女人却用她的眼泪洗我的脚，还亲自用头发擦干。 45你没有亲吻我，但我进来以后，这女人却不停地吻我的脚。 46你没有用油为我抹头，这女人却用香膏抹我的脚。 47所以我告诉你，她众多的罪都被赦免了，因此她的爱深切；那些获得赦免少的，他们的爱也少。”
48耶稣对那女人说：“你的罪都被赦免了。”
49同席的人彼此议论说：“这人是谁？竟然能赦免人的罪！”
50耶稣又对那女人说：“你的信心救了你，平安地走吧！”
Credința centurionului
(Mt. 8:5-13)
1După ce Isus a terminat de spus toate aceste cuvinte în auzul poporului, a intrat în Capernaum. 2Un sclav al unui centurion2 Ofițer roman subaltern, comandant peste aproximativ 100 de oameni., sclav pe care acesta îl aprecia, era bolnav, aproape de moarte. 3Când centurionul a auzit despre Isus, i‑a trimis la El pe niște bătrâni3 Cei mai respectați bărbați ai comunității. ai iudeilor, ca să‑L roage să vină și să‑i vindece sclavul. 4Ei au venit la Isus și L‑au rugat stăruitor, zicând: „Este vrednic să‑i îndeplinești această cerere, 5căci iubește neamul nostru și el ne‑a construit sinagoga.“
6Isus a plecat împreună cu ei, dar n‑ajunsese prea departe de casă când centurionul i‑a trimis pe prietenii lui ca să‑I spună: „Doamne, nu Te mai deranja, căci nu sunt vrednic să intri sub acoperișul meu! 7De aceea nici nu m‑am considerat vrednic să vin eu însumi la Tine! Prin urmare, spune un cuvânt și fă astfel ca slujitorul meu să fie vindecat!7 Sau: Ci spune un cuvânt și să fie vindecat slujitorul meu! 8Căci și eu sunt un om pus sub autoritate și am soldați în subordinea mea. Îi spun unuia: «Du‑te!», și el se duce; și altuia: «Vino!», și el vine; și sclavului meu: «Fă asta!», și el face.“
9Isus a rămas uimit de el când a auzit aceste lucruri și S‑a întors spre mulțimea care‑L urma, zicând: „Vă spun că nici chiar în Israel n‑am găsit atâta credință!“
10Când cei trimiși s‑au întors acasă, l‑au găsit pe sclav însănătoșit.
Învierea fiului văduvei din Nain
11Curând după aceea, Isus S‑a dus într‑o cetate numită Nain, iar ucenicii Lui și o mare mulțime de oameni au mers cu El. 12Când S‑a apropiat de poarta cetății, iată că era dus la mormânt un mort, singurul fiu al mamei lui, care era văduvă. O mulțime destul de mare din cetate era împreună cu ea. 13Când a văzut‑o Domnul, I s‑a făcut milă de ea și i‑a zis: „Nu plânge!“
14Apoi S‑a apropiat și a atins sicriul14 De fapt, un fel de targă., iar cei care‑l duceau s‑au oprit. Isus a zis: „Tinere, ție îți vorbesc: ridică‑te!“ 15Cel mort s‑a ridicat și a început să vorbească, iar Isus l‑a dat mamei sale.
16Pe toți i‑a cuprins frica și Îl slăveau pe Dumnezeu, zicând: „Un mare profet S‑a ridicat între noi!“ și „Dumnezeu a venit în ajutorul16 Vezi nota de la 1:68. poporului Său!“ 17Vestea aceasta despre El s‑a răspândit în toată Iudeea17 Nu neapărat cu referire la regiunea cu același nume, ci la Iudeea ca patrie a iudeilor. și în întreaga vecinătate.
Isus și Ioan Botezătorul
(Mt. 11:2-19)
18Ucenicii lui Ioan l‑au anunțat pe acesta cu privire la toate aceste lucruri.
Ioan i‑a chemat pe doi dintre ucenicii săi 19și i‑a trimis la Domnul cu un mesaj, zicând:
– Tu ești Cel Care urmează să vină sau să așteptăm pe altul?
20Ei au venit deci la Isus și I‑au zis:
– Ioan Botezătorul ne‑a trimis la Tine să Te întrebăm: „Tu ești Cel Care urma să vină sau să așteptăm pe altul?“
21Chiar în ceasul acela Isus i‑a vindecat pe mulți de boli, de chinuri și de duhuri rele, și multor orbi le‑a dăruit vederea.
22Isus, răspunzând, le‑a zis:
– Duceți‑vă și anunțați‑l pe Ioan cu privire la lucrurile pe care le‑ați văzut și le‑ați auzit: cei orbi văd, cei ologi umblă, cei leproși22 Vezi prima notă de la 5:12. sunt curățiți22 Vezi a doua notă de la 5:12., cei surzi aud, cei morți sunt înviați, iar celor săraci li se vestește Evanghelia.22 Vezi Is. 29:18-21; 35:5-6; 61:1. 23Fericit este cel care nu se poticnește în Mine!
24După ce au plecat mesagerii lui Ioan, Isus a început să le vorbească mulțimilor despre Ioan: „Ce ați ieșit să vedeți în pustie? O trestie clătinată de vânt? 25Atunci, ce ați ieșit să priviți? Un om îmbrăcat în haine moi? Iată că cei ce poartă haine deosebite și trăiesc în lux sunt în palate! 26Atunci, ce ați ieșit să priviți? Un profet? Vă spun că da, și chiar mai mult decât un profet! 27Acesta este cel despre care a fost scris:
«Iată, îl trimit înaintea feței Tale pe mesagerul Meu,
care‑Ți va pregăti calea înaintea Ta!27 Vezi Mal. 3:1.»
28Vă spun că, între cei născuți din femei, nu este niciunul mai mare decât Ioan. Totuși, cel mai mic în Împărăția lui Dumnezeu este mai mare decât el.28 Isus face o comparație între reprezentanții a două ere, a două legăminte. Ioan Botezătorul face parte din era veche, a vechiului legământ, care a fost una pregătitoare. Noua eră, în care este inaugurată Împărăția lui Dumnezeu, este superioară celei vechi, la fel și reprezentanții ei; vezi Mt. 11:13.“
29Tot poporul care L‑a auzit, chiar și vameșii, au recunoscut dreptatea lui Dumnezeu, fiindcă fuseseră botezați cu botezul lui Ioan. 30Însă fariseii și învățătorii Legii au respins scopul30 Sau: planul. lui Dumnezeu pentru ei înșiși, nelăsându‑se botezați de el.
31„Așadar, cu cine îi voi asemăna pe oamenii acestei generații și asemenea cui sunt ei? 32Sunt asemenea unor copii care stau în piață și strigă unii la alții, zicând:
«V‑am cântat din fluier,
dar n‑ați dansat!
V‑am cântat de jale,
dar n‑ați bocit!»
33Căci a venit Ioan Botezătorul, nici mâncând pâine, nici bând vin, iar voi ziceți: «Are demon!» 34A venit Fiul Omului mâncând și bând, iar voi ziceți: «Iată un om mâncăcios și băutor de vin, un prieten al vameșilor și al păcătoșilor34 Vezi nota de la 5:30.!» 35Totuși, înțelepciunea a fost îndreptățită prin toți copiii ei.“
Femeia păcătoasă și pilda cu cei doi datornici
(Mt. 26:6-13; Mc. 14:3-9; In. 12:1-8)
36Unul dintre farisei L‑a rugat pe Isus să mănânce cu el. El a intrat în casa fariseului și S‑a așezat să mănânce. 37Și iată că o femeie păcătoasă din cetate, aflând că El era la masă în casa fariseului, a adus un vas de alabastru cu parfum. 38Stând în spate, lângă picioarele lui Isus, și plângând, ea a început să‑I stropească picioarele cu lacrimile ei și să le șteargă cu părul ei; și‑I săruta picioarele și I le ungea cu parfum.
39Când a văzut acest lucru, fariseul care‑L chemase la masă și‑a zis:
– Dacă Acesta ar fi profet, ar ști cine și ce fel de femeie este cea care‑L atinge, ar ști că este o păcătoasă!
40Isus, răspunzând, i‑a zis:
– Simone, am ceva să‑ți spun!
El a zis:
– Spune, Învățătorule!
41– Un anume cămătar avea doi datornici. Unul îi datora cinci sute de denari41 Plata obișnuită pentru o zi de muncă în Orientul Mijlociu, în sec. I, era de un denar pe zi (soldații romani primeau, de asemenea, un denar pe zi). Prin urmare, această datorie reprezenta salariul pe 20 de luni de muncă, luând în calcul șase zile lucrătoare pe săptămână., iar celălalt, cincizeci. 42Fiindcă n‑aveau cu ce să plătească, i‑a iertat pe amândoi. Prin urmare, care dintre ei îl va iubi mai mult?
43Simon, răspunzând, a zis:
– Presupun că acela căruia i‑a iertat mai mult!
Isus i‑a zis:
– Ai judecat corect.
44Apoi, întorcându‑Se către femeie, i‑a zis lui Simon:
– Vezi femeia aceasta? Eu am intrat în casa ta și tu nu Mi‑ai dat apă pentru spălat picioarele, dar ea Mi‑a stropit picioarele cu lacrimile ei și Mi le‑a șters cu părul ei. 45Tu nu Mi‑ai dat sărutare, dar ea, de când am intrat, nu încetează să‑Mi sărute picioarele. 46Tu nu Mi‑ai uns capul cu ulei, dar ea Mi‑a uns picioarele cu parfum. 47De aceea îți spun că păcatele ei cele multe sunt iertate. Astfel, ea a iubit mult. Dar cel căruia i se iartă puțin, iubește puțin.
48Apoi i‑a zis femeii:
– Păcatele îți sunt iertate!
49Cei ce ședeau la masă49 Israeliții și celelalte popoare din Orientul Mijlociu obișnuiau să mănânce în poziție semi-culcată, stând întinși pe podea și având în apropierea lor o masă scundă; corpul lor era poziționat perpendicular cu masa, cu capul mai aproape de masă decât picioarele [peste tot în carte]. au început să‑și zică între ei: „Cine este Acesta Care iartă și păcatele?!“
50Dar El i‑a zis femeii:
– Credința ta te‑a mântuit. Du‑te în pace!
