质问耶稣的权柄
1有一天，耶稣正在圣殿里教导人、传讲福音，祭司长、律法教师和长老上前， 2质问祂：“告诉我们，你凭什么权柄做这些事？谁授权给你了？”
3耶稣回答说：“我也问你们一个问题。你们告诉我， 4约翰的洗礼是从天上来的还是从人来的？”
5他们彼此议论说：“如果我们说‘是从天上来的’，祂一定会问，‘那你们为什么不相信他？’ 6如果我们说‘是从人来的’，百姓会拿石头打死我们，因为他们相信约翰是先知。” 7于是，他们回答说：“我们不知道约翰的洗礼是从哪里来的。”
8耶稣说：“我也不告诉你们我凭什么权柄做这些事。”
利欲熏心的佃户
9接着耶稣对众人讲了个比喻：“有人开垦了一个葡萄园，把园子租给几个佃户，就出远门了。 10到了收获的季节，他差奴仆去葡萄园向佃户收取他应得的收成，但那些佃户却把奴仆揍了一顿，使他空手而归。 11园主又派另一个奴仆去，那些佃户照样将他殴打并羞辱一番，使他空手而归。 12园主又派第三个奴仆去，他们又把他打伤，抛在园外。
13“园主说，‘我该怎样办呢？不如叫我所疼爱的儿子去吧。他们大概会尊敬他。’
14“岂料那些佃户看见来人是园主的儿子，便彼此商量说，‘这个人是产业继承人，我们把他杀掉，这葡萄园就归我们了！’ 15于是他们把园主的儿子拖到葡萄园外杀了。
“那么，园主会怎样处治他们呢？ 16他必来杀掉这些佃户，把葡萄园转租给别人。”
众人听了就说：“但愿这种事永远不会发生！”
17耶稣定睛看着他们，问道：“那么，圣经上说，
“‘工匠丢弃的石头已成了房角石’，
这句话是什么意思呢？ 18凡跌在这石头上的人，将粉身碎骨；这石头落在谁身上，将把谁砸烂。”
纳税问题
19律法教师和祭司长听出这比喻是针对他们说的，便想立刻下手捉拿耶稣，但又害怕百姓。 20于是，他们密切地监视耶稣，又派遣密探假装好人，想从祂的话里找把柄抓祂去见总督。
21那些密探问耶稣：“老师，我们知道你所讲所传的道都是正确的，也知道你不看人的情面，只按真理传上帝的道。 22那么，我们向凯撒纳税对不对呢？”
23耶稣看破他们的阴谋， 24就叫他们拿一个银币来，问他们：“上面刻的是谁的像和名号？”他们说：“凯撒的。”
25耶稣说：“属于凯撒的，要给凯撒；属于上帝的，要给上帝。”
26耶稣的回答令他们惊奇，他们无法当众找到把柄，只好闭口不言。
论死人复活
27撒督该人向来不相信有复活的事。有几个这一派的人来问耶稣： 28“老师，按摩西为我们写的律例，如果有人娶妻后没有孩子就死了，他的兄弟应当娶嫂嫂，替哥哥传宗接代。 29有弟兄七人，老大结了婚，没有孩子就死了。 30二弟、 31三弟、一直到七弟都相继娶了嫂嫂，都没有留下孩子就死了。 32最后那个女人也死了。 33那么，到复活的时候，她将是谁的妻子呢？因为七个人都娶过她。”
34耶稣说：“今世的人才有嫁娶， 35但那些配得将来的世界、从死里复活的人也不娶也不嫁， 36就像天使一样永远不会死。他们既然从死里复活，就是上帝的儿女。 37在记载有关燃烧的荆棘的篇章中，摩西也证实死人会复活，因为他称主是‘亚伯拉罕的上帝，以撒的上帝，雅各的上帝’。 38上帝不是死人的上帝，而是活人的上帝。因为在祂那里的人都是活人。”
39几位律法教师说：“老师答得好！” 40此后，再没有人敢问耶稣问题了。
论基督
41耶稣问他们：“人怎么说基督是大卫的后裔呢？ 42大卫曾在诗篇里说，
“‘主对我主说，
你坐在我的右边，
43等我使你的仇敌成为你的脚凳。’
44既然大卫称基督为主，基督又怎么会是大卫的后裔呢？”
45大家正在细听，耶稣对门徒说： 46“你们要提防律法教师。他们爱穿着长袍招摇过市，喜欢人们在大街上问候他们，又喜欢会堂里的上座和宴席中的首位。 47他们侵吞寡妇的财产，还假意做冗长的祷告。这种人必受到更严厉的惩罚！”
Autoritatea lui Isus
(Mt. 21:23-27; Mc. 11:27-33)
1Într‑una din zile, în timp ce Isus dădea învățătură poporului în Templu și vestea Evanghelia, au venit conducătorii preoților și cărturarii, împreună cu bătrânii, 2și L‑au întrebat, zicând:
– Spune‑ne, cu ce autoritate faci aceste lucruri și cine Ți‑a dat această autoritate?
3Isus, răspunzând, le‑a zis:
– Vă voi întreba și Eu un lucru. Spuneți‑Mi: 4botezul lui Ioan era din cer sau de la oameni?
5Ei însă discutau între ei, zicând:
– Dacă vom răspunde: „Din cer!“, va întreba: „Atunci de ce nu l‑ați crezut?“, 6iar dacă vom răspunde: „De la oameni!“, tot poporul ne va ucide cu pietre, fiindcă este convins că Ioan a fost un profet.
7Așa că I‑au răspuns că ei nu știu de unde era.
8Atunci Isus le‑a zis:
– Nici Eu nu vă spun cu ce autoritate fac aceste lucruri.
Pilda viticultorilor
(Mt. 21:33-46; Mc. 12:1-12)
9Apoi a început să spună poporului următoarea pildă:
– Un om a plantat o vie9 Vezi Is. 5:1-7., a arendat‑o unor viticultori și a plecat într‑o călătorie pentru un timp îndelungat. 10La vremea potrivită a trimis un sclav la viticultori, ca să‑i dea din rodul viei.
Viticultorii însă l‑au bătut și l‑au trimis înapoi cu mâinile goale. 11Stăpânul a trimis un alt sclav, dar și pe acela l‑au bătut și, după ce l‑au umilit, l‑au trimis înapoi cu mâinile goale. 12A mai trimis un al treilea, dar și pe acesta l‑au rănit și l‑au alungat.
13Atunci stăpânul viei a zis: „Ce să fac? Îl voi trimite pe fiul meu preaiubit. Poate că pe acesta îl vor respecta!“ 14Dar viticultorii, când l‑au văzut, și‑au zis unii altora: „Acesta este moștenitorul! Să‑l omorâm pentru ca moștenirea să fie a noastră!“ 15Și l‑au scos afară din vie și l‑au omorât.
Așadar, ce le va face stăpânul viei? 16El va veni și‑i va nimici pe viticultorii aceia, iar via o va da altora.
Când au auzit ei aceste cuvinte, au zis:
– Să nu se întâmple așa!
17Dar El, uitându‑Se la ei, a zis:
– Atunci ce înseamnă cuvântul acesta care a fost scris:
„Piatra pe care au respins‑o zidarii
a devenit Piatra din capul unghiului.“17 Vezi Ps. 118:22.?
18Oricine cade peste piatra aceea va fi zdrobit, iar pe acela peste care cade ea, îl va spulbera.
19Chiar în ceasul acela cărturarii și conducătorii preoților au căutat să pună mâna pe El, dar le‑a fost frică de popor. Căci știau că împotriva lor spusese această pildă.
Tributul datorat Cezarului
(Mt. 22:15-22; Mc. 12:13-17)
20Atunci L‑au urmărit îndeaproape și au trimis niște oameni perfizi, care se prefăceau că sunt drepți, ca să‑L prindă cu vorba și să‑L poată da astfel pe mâna conducerii și autorității guvernatorului.
21Aceștia L‑au întrebat:
– Învățătorule, știm că vorbești și‑i înveți pe oameni ce este drept, că nu ai în vedere fața oamenilor, 21 Cu sensul de: nu ești părtinitor. ci‑i înveți calea lui Dumnezeu potrivit cu adevărul. 22Se cuvine să plătim tribut Cezarului22, 24-25 Vezi nota de la 2:1. sau nu?
23El însă, observând viclenia lor, le‑a zis:
24– Arătați‑Mi un denar24 Moneda romană cea mai comună în acele vremuri. Pe o parte avea chipul împăratului roman, cu inscripția Ti(berius) Caesar Divi(ni) Augus(ti) F(ilius) Augustus (adică Tiberius, Caesar, fiul Divinului August, Augustus), iar pe cealaltă imaginea Liviei (mama lui Tiberius) cu inscripția Pontifex Maximus (Mare Preot). De vreme ce Augustus a fost declarat divin de către Senatul Roman, Tiberius avea pretenția că este fiu de dumnezeu. Pentru valoarea denarului, vezi nota de la 7:41.! Chipul și inscripția de pe el, ale cui sunt?
Ei au zis:
– Ale Cezarului.
25El le‑a zis:
– Prin urmare, dați înapoi Cezarului ce este al Cezarului, iar lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu!25 Probabil o aluzie la pretenția afirmației de pe monedă. Vezi nota de la 20:24.
26Astfel, ei n‑au putut să‑L prindă cu vorba înaintea poporului și, uimiți de răspunsul Lui, au tăcut.
Despre înviere
(Mt. 22:23-33; Mc. 12:18-27)
27Apoi s‑au apropiat niște saduchei27 Saducheii formau gruparea cea mai influentă pe plan politic, membrii ei făcând parte din familiile preoțești. Ei respingeau învățăturile despre înviere, îngeri și duhuri (vezi F.A. 23:8; Flavius Josephus, Istoria II.8.14 și Antichități XVIII.1.4)., care zic că nu există înviere, și L‑au întrebat:
28– Învățătorule, Moise ne‑a scris: „Dacă fratele cuiva moare, având o soție, dar fără să aibă copii, fratele lui s‑o ia de soție pe văduvă și să‑i ridice un urmaș28 Lit.: o sămânță. fratelui său.“28 Vezi Deut. 25:5-6. În conformitate cu legea leviratului (lat.: levir, cumnat), fiul care avea să se nască era moștenitorul celui decedat, pentru a‑i duce numele mai departe, pentru a nu înstrăina posesiunea familiei și pentru a‑i asigura văduvei un trai liniștit. 29Erau deci șapte frați. Primul, după ce și‑a luat o soție, a murit fără să aibă copii. 30Al doilea a luat‑o de soție pe văduvă, dar și acesta a murit fără să aibă copii. 31Al treilea a luat‑o și el de soție, și tot așa toți cei șapte. Ei n‑au lăsat în urmă copii și au murit. 32La urmă, a murit și femeia. 33Deci, la înviere, soția căruia dintre ei va fi ea? Căci toți șapte au avut‑o de soție!
34Isus le‑a zis:
– Oamenii34 Lit.: Fiii, cu referire atât la bărbați, cât și la femei. veacului acestuia se însoară și se mărită, 35dar cei care au fost considerați vrednici să aibă parte de veacul acela și de învierea dintre cei morți, nici nu se însoară, nici nu se mărită, 36căci ei nici nu mai pot muri, pentru că sunt ca îngerii și sunt fii ai lui Dumnezeu, fiind fii ai învierii. 37Iar cu privire la faptul că cei morți sunt înviați, însuși Moise a făcut cunoscut acest lucru, acolo unde scrie despre rug, când vorbește despre Domnul ca fiind Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac și Dumnezeul lui Iacov37 Vezi Ex. 3:6.. 38El nu este un Dumnezeu al celor morți, ci al celor vii, căci pentru El toți sunt vii.
39Atunci unii dintre cărturari, răspunzând, au zis:
– Învățătorule, bine ai zis!
40Căci nu mai îndrăzneau să‑L întrebe nimic.
Al cui fiu este Cristos?
(Mt. 22:41-46; Mc. 12:35-37)
41Însă El i‑a întrebat:
– Cum de zic ei despre Cristos că este fiul lui David? 42Căci David însuși, în cartea Psalmilor, spune:
„Domnul I‑a zis Domnului meu42 În TM (Ps. 110:1), termenii pentru Domnul sunt diferiți: Domnul (YHWH) I‑a zis Domnului meu (Adoni). În textul grecesc sunt folosiți aceiași termeni: Domnul (Kurios) I‑a zis Domnului (Kurios) meu.:
«Șezi la dreapta Mea,
43până‑i voi pune pe dușmanii Tăi
scăunaș43 Cu referire la scăunașul pe care un rege își odihnea picioarele, atunci când ședea pe tron (vezi 2 Cron. 9:18; Ps. 110:1). pentru picioarele Tale!»“43 Vezi Ps. 110:1.
44Așadar, David Îl numește „Domn“. Deci cum este El fiul lui?
Modul de viață ipocrit al cărturarilor
(Mt. 23:1-7; Mc. 12:38-39)
45Apoi le‑a vorbit ucenicilor în auzul întregului popor: 46„Păziți‑vă de cărturari, cărora le place să umble în robe lungi și care iubesc saluturile în piețe, scaunele de onoare în sinagogi și locurile de onoare la mese. 47Ei devorează casele văduvelor și fac rugăciuni lungi de ochii lumii. Aceștia vor primi o condamnare mult mai mare.“
