预言旱灾
1耶和华告诉耶利米有关旱灾的事：
2“犹大充满悲泣，
她的城邑衰败，
人人坐在地上痛哭，
耶路撒冷哀鸣四起。
3贵族派仆人去水池打水，
仆人去那里发现没有水，
就带着空瓶垂头丧气、
羞愧难当地回去了。
4天不下雨，
土地干裂，
农夫沮丧地抱着头。
5因为没有草，
田野的母鹿抛弃了刚生下来的小鹿；
6因为没有草，
野驴站在光秃的山头上像豺狼一样喘气，双目无神。”
7耶和华啊，虽然我们的罪控告我们，
我们屡屡叛逆得罪你，
求你为了自己的尊名而拯救我们。
8以色列的盼望和患难时的救主啊，
你为什么在这里像一个异乡人，
像一个只住一夜的旅客呢？
9你为什么像一个受惊的人，
像一个无力救人的勇士呢？
耶和华啊，你一直都在我们中间，
我们属于你的名下，
求你不要抛弃我们。
10论到这些百姓，耶和华这样说：
“他们喜欢流浪，
不约束自己的脚步，
因此耶和华不喜欢他们。
现在祂要清算他们的罪恶，
追讨他们的罪。”
11耶和华对我说：“你不要为这百姓祷告。 12他们禁食，我也不会听他们的呼求；他们献上燔祭和素祭，我也不会悦纳。我要用战争、饥荒和瘟疫灭绝他们。” 13我说：“主耶和华啊！众先知不停地告诉他们不会有战争，也不会遭遇饥荒，说耶和华必在这地方赐给他们永久的平安。”
14耶和华对我说：“那些先知奉我的名说假预言，我并没有差派他们，没有委任他们，也没有对他们说话。他们对你们说的预言是假异象，是占卜，是凭空捏造。 15我没有差派他们，他们却奉我的名说这地方必没有战争和饥荒。他们必死于战争和饥荒。这是耶和华说的。 16至于听他们说预言的人以及那些人的妻子儿女，必因饥荒和战争而暴尸耶路撒冷街头。因为我要使他们受到应得的报应。
17“耶利米，你要对他们说，
‘让我昼夜泪眼汪汪吧，
因为我的同胞遭受重创，
遍体鳞伤。
18我走到田间，
眼前是具具被杀的尸体；
我进入城里，
见饥荒肆虐，
祭司和先知也流亡异乡14:18 “祭司和先知也流亡异乡”或译“连祭司和先知也浑浑噩噩，不知道自己做什么”。。’”
19耶和华啊，你完全丢弃犹大了吗？
你厌恶锡安吗？
你为什么把我们打得伤痕累累，以致无法医治？
我们期待平安，却没有平安；
渴望得到医治，却饱受惊吓。
20耶和华啊，我们承认自己和我们祖先的罪，
我们都得罪了你。
21为了你的尊名，
求你不要厌恶我们，
不要让你荣耀的宝座蒙羞。
求你顾念你与我们立的约，
不要废除它。
22在列国供奉的偶像中，
谁能赐下雨水呢？
天能自降甘霖吗？
我们的上帝耶和华啊，
难道不是只有你能行这些事吗？
是你赐雨水降甘霖，
所以我们仰望你。
Secetă, foamete și sabie
1Cuvântul Domnului spus lui Ieremia cu prilejul secetei:
2„Iuda bocește,
iar porțile îi sunt slăbite.
Ele sunt posomorâte din cauza țării.
Strigătul Ierusalimului se înalță.
3Cei măreți ai lor îi trimit după apă pe cei neînsemnați.3 Sau: Nobilii lui îi trimit pe servitorii lor.
Ei se duc la fântâni,
dar nu găsesc apă.
Se întorc cu vasele goale.
Rușinați și dezamăgiți
își acoperă capul.
4Din cauza pământului este spaimă,
pentru că nu este ploaie în țară.
Plugarii sunt dezamăgiți
și își acoperă capul.
5Chiar și cerboaica de pe câmp
naște și își părăsește puii,
pentru că nu găsește iarbă.
6Măgarii sălbatici stau pe înălțimi pleșuve
și gâfâie ca șacalii.
Li se topesc ochii
căci nu este iarbă.“
7Chiar dacă nelegiuirile noastre mărturisesc împotriva noastră,
lucrează, Doamne, pentru Numele Tău!
Căci necredincioșiile noastre sunt multe;
am păcătuit împotriva Ta.
8O, Speranță a lui Israel,
Salvatorul lui în vreme de necaz,
de ce ești ca un străin în țară
și ca un trecător care se oprește să înnopteze?
9De ce ești ca un om înmărmurit,
ca un viteaz care nu poate izbăvi?
Tu ești în mijlocul nostru, Doamne,
și Numele Tău este chemat peste noi!
Nu ne părăsi!
10Iată ce spune Domnul despre poporul acesta:
„Pentru că le place să hoinărească
și nu își țin în frâu picioarele,
Domnul nu‑Și găsește plăcerea în ei;
acum El Își aduce aminte de nelegiuirea lor
și îi pedepsește pentru păcatele lor.“
11Domnul mi‑a zis:
– Nu mijloci pentru binele acestui popor, 12căci, chiar dacă vor posti, tot nu le voi asculta strigătul. Chiar dacă vor aduce arderi‑de‑tot și daruri de mâncare, nu le voi primi. În schimb, îi voi mistui prin sabie, prin foamete și prin molimă.
13Eu am răspuns:
– Ah, Stăpâne Doamne! Iată, profeții lor le zic: „Nu veți vedea sabie și nu veți avea parte de foamete, ci Domnul vă va da în locul acesta o pace trainică.“
14Dar Domnul mi‑a zis:
– Profeții lor profețesc minciuni în Numele Meu. Nu Eu i‑am trimis, nu Eu i‑am împuternicit și nu Eu le‑am vorbit. Ei vă profețesc viziuni mincinoase, divinații14 Vezi nota de la Deut. 8:10., lucruri de nimic14 Sau: ghiciri de nimic. și înșelăciunea inimii lor. 15De aceea, așa vorbește Domnul despre profeții care profețesc în Numele Meu: „Nu Eu i‑am trimis să vă spună că sabia și foametea nu vor fi în țara aceasta. Profeții aceștia vor pieri uciși de sabie și de foamete, 16iar oamenii cărora ei le profețesc vor fi scoși afară și întinși pe străzile Ierusalimului din cauza foametei și a sabiei. Nu va fi nimeni să‑i înmormânteze, nici pe ei, nici pe soțiile lor, nici pe fiii lor, nici pe fiicele lor. Voi turna astfel răutatea lor asupra capetelor lor.
17Spune‑le cuvântul acesta:
«Ochii mei să verse lacrimi zi și noapte
și să nu se oprească,
căci fecioara – fiica poporului meu –
a suferit o rană cumplită,
o lovitură dureroasă.
18Dacă ies pe câmp,
iată‑i pe cei străpunși de sabie.
Dacă intru în cetate,
iată‑i pe cei bolnavi de foamete.
Chiar și profetul și preotul cutreieră țara
fără să știe încotro merg18 Sau: fără a avea cunoaștere; sau: preotul / merg într‑o țară pe care nu o cunosc..»“
19– Ai lepădat Tu de tot pe Iuda
și a detestat sufletul Tău atât de mult Sionul?
De ce ne‑ai lovit în așa fel
încât nu mai avem vindecare?
Noi așteptam pacea,
dar n‑a venit nimic bun;
așteptam un timp de vindecare,
dar iată că vine numai teroare!
20Doamne, recunoaștem atât răutatea noastră,
cât și nelegiuirea părinților noștri,
căci am păcătuit împotriva Ta.
21Pentru Numele Tău, nu disprețui
și nu necinsti tronul slavei Tale!
Amintește‑Ți de legământul pe care l‑ai făcut cu noi
și nu‑l rupe!
22Este oare printre idolii deșerți ai neamurilor vreunul care să aducă ploaie?
Sau poate cerul să dea averse?
Nu, ci Tu dai ploaie, Doamne, Dumnezeul nostru!
De aceea, noi nădăjduim în Tine,
căci Tu ești Cel Ce faci toate aceste lucruri.
