香膏抹脚
1逾越节前六天，耶稣来到伯大尼，就是祂叫拉撒路从死里复活的村子。 2村里有人为耶稣预备了晚饭，拉撒路也与耶稣同席，玛大在旁边伺候。 3玛丽亚拿出一瓶12:3 “一瓶”希腊文是“一罗马磅”，约325克。珍贵的纯哪哒香膏来抹耶稣的脚，又用自己的头发去擦，屋里顿时充满了香气。
4有一个门徒，就是将要出卖耶稣的加略人犹大说： 5“为什么不把香膏卖三百个银币12:5 “三百个银币”相当于当时一个人一年的工钱。去周济穷人呢？” 6他这样说不是因为他真的关心穷人，其实他是个贼，常常借管钱的机会中饱私囊。
7耶稣说：“由她吧！她这是为我安葬作预备。 8因为你们身边总会有穷人，可是你们身边不会总有我。”
9有许多犹太人知道耶稣在那里，就来看祂，不单是为了看耶稣，也想看看从死里复活的拉撒路。 10于是，祭司长计划连拉撒路也杀掉， 11因为有许多犹太人因为拉撒路的缘故离开他们，去信了耶稣。
光荣进圣城
12第二天，很多上来过节的人听见耶稣快到耶路撒冷了， 13就拿着棕树枝出去迎接祂，并且高声欢呼：
“和散那12:13 “和散那”原意是“拯救我们”，此处有“赞美”的意思。！
奉主名来的以色列王当受称颂！”
14那时，耶稣找到一头驴驹，就骑上它，正如圣经记载：
15“锡安的居民啊，不要害怕！
你的君王骑着驴驹来了。”
16起初门徒不明白这些事，后来耶稣得了荣耀，他们才想起圣经上这些有关耶稣的记载果然在祂身上应验了。 17那些亲眼看见耶稣叫拉撒路复活、走出坟墓的人不断传扬这件事。 18许多听过耶稣行这神迹的人都去迎接祂。 19法利赛人彼此议论说：“我们真是枉费心思！你看，整个世界都跟着祂跑了。”
耶稣预言自己的死
20有几个希腊人也上耶路撒冷过节。 21他们找到了加利利的伯赛大人腓力，请求说：“先生，我们想见见耶稣。” 22腓力把这件事告诉安得烈，二人去转告耶稣。
23耶稣说：“人子得荣耀的时候到了。 24我实实在在地告诉你们，一粒麦子如果不落在地里死了，仍是一粒，如果死了，就会结出许多麦粒来。 25爱惜自己生命的，必会失掉生命；憎恶自己今世生命的，才能保住生命，直到永生。 26谁要事奉我，就要跟从我。我在哪里，事奉我的人也要在哪里。我父必尊重事奉我的人。
27“我现在心里忧伤，说什么才好呢？求父救我离开这个时刻吗？然而，我原是为这个时刻来的。 28父啊！愿你使自己的名得荣耀！”
当时天上有声音说：“我已使自己的名得了荣耀，并且还要得荣耀。”
29站在那里的人群中有人听见就说：“打雷了！”也有人说：“是天使在跟祂说话。”
30耶稣说：“这声音不是为我发出的，是为你们发出的。 31现在是这世界受审判的时候，世界的王12:31 “世界的王”指“魔鬼，又名撒旦”，参见路加福音10:18；歌罗西书2:15；约翰一书3:8。要被赶出去了。 32至于我，当我从地上被举起来时，必吸引万人归向我。” 33耶稣这句话指的是祂会怎样死。
34众人问：“我们从律法书上知道，基督是永远长存的，你怎么说‘人子要被举起来’呢？这人子是谁呢？”
35耶稣对他们说：“光在你们中间照耀的时候不多了，你们要趁着有光的时候走路，免得黑暗来临后，走在黑暗里的人不知道要往哪里去。 36所以你们当趁着有光的时候信从光，好成为光明的儿女。”
耶稣说完后，便离开他们，隐藏起来。
犹太人不信祂
37耶稣虽然在他们面前行了许多神迹，他们还是不信祂。 38这是要应验以赛亚先知的话：
“主啊，谁相信我们所传的呢？主的能力12:38 “主的能力”希腊文是“主的臂膀”，参见以赛亚书53:1。向谁显现呢？”
39接着，以赛亚又说出他们不能信的缘故：
40“主使他们眼瞎、心硬，
免得他们眼睛看见，
心里明白，回心转意，
就得到我的医治。”
41以赛亚看见了祂的荣耀，所以才这样说。 42虽然这样，仍有很多犹太的官员信了耶稣，只是在法利赛人面前不敢公开承认，因为害怕会被赶出会堂。 43因为他们爱从世人而来的荣耀，胜过爱从上帝而来的荣耀。
耶稣的道要审判人
44耶稣高声说：“信我的，其实不只是信我，而是信差我来的那位。 45人看见了我，就是看见了差我来的那位。 46我来是要作世界的光，好叫信我的人脱离黑暗。 47听了我的话却不遵守的人，我不审判他，因为我来不是要审判世人，而是要拯救世人。 48弃绝我、不接受我话的人将受到审判，我讲过的道在末日要审判他， 49因为我不是凭自己讲的，我说什么、讲什么都是差我来的父吩咐的。 50我知道祂的命令能带来永生。所以祂怎么告诉我，我就怎么说。”
Ungerea lui Isus la Betania
(Mt. 26:6-13; Mc. 14:3-9; Lc. 7:37-39)
1Cu șase zile înainte de Paște, Isus a venit în Betania, unde era Lazăr, cel pe care Isus îl înviase dintre cei morți. 2Au pregătit acolo o cină pentru El. Marta slujea, iar Lazăr era unul dintre cei ce ședeau la masă2 Israeliții și celelalte popoare din Orientul Mijlociu obișnuiau să mănânce în poziție semi-culcată, stând întinși pe podea și având în apropierea lor o masă scundă. Corpul lor era poziționat perpendicular cu masa, cu capul mai aproape de masă decât picioarele [peste tot în carte]. cu El. 3Maria a luat o litră3 Lit.: litra, care măsura aproximativ 0,3 l. de parfum de nard pur, foarte scump, a uns picioarele lui Isus și I‑a șters picioarele cu părul ei. Casa s‑a umplut de mirosul parfumului.
4Dar Iuda Iscarioteanul, unul dintre ucenicii Lui, cel care urma să‑L trădeze, a zis:
5– De ce nu s‑a vândut parfumul acesta cu trei sute de denari5 Plata obișnuită pentru mai mult de un an, luând în calcul Sabatele și sărbătorile, când nu se lucra (pentru valoarea denarului, vezi nota de la 6:7)., iar banii să fi fost dați săracilor?
6Spunea însă lucrul acesta nu pentru că‑i păsa de cei săraci, ci pentru că era un hoț și, fiind cel care ținea punga, fura el ce se punea în ea.
7Atunci Isus a zis:
– Las‑o, fiindcă l‑a păstrat pentru7 Sau: Las‑o, ca să‑l păstreze pentru; sau: Las‑o! Să‑l păstreze pentru. ziua înmormântării Mele. 8Căci pe săraci îi aveți întotdeauna cu voi, dar pe Mine nu Mă aveți întotdeauna.
9O mare mulțime de iudei au aflat că El este acolo și au venit, nu numai pentru Isus, ci și ca să‑l vadă pe Lazăr, pe care El îl înviase dintre cei morți.
10Prin urmare, conducătorii preoților s‑au hotărât să‑l omoare și pe Lazăr, 11pentru că mulți dintre iudei îi părăseau din cauza lui și credeau în Isus.
Intrarea triumfală în Ierusalim
(Mt. 21:4-9; Mc. 11:7-10; Lc. 19:35-38)
12În ziua următoare, mulțimea cea mare care venise la sărbătoare, auzind că Isus vine la Ierusalim, 13a luat ramuri de palmieri și I‑a ieșit în întâmpinare. Ei strigau:
„Osana!13 Gr.: hosanna, o transliterare în greacă a sintagmei ebraice hoșia na. În limba română s‑a înrădăcinat sub forma Osana. Sintagma provine din Ps. 118:25: Oh, DOAMNE, Te rugăm, mântuiește! (anna YHWH hoșia na). Cuvântul hoșia este un verb la imperativ, care tradus înseamnă: mântuiește. Particula na amplifică valoarea emfatică a imperativului și înseamnă te rog/te rugăm. De observat că litera ebraică ș (sh) n‑a putut fi redată în LXX (traducerea în greacă a VT ebraic) din cauză că nu există în alfabetul grecesc. Acolo cuvântul începe cu accentul răspicat pe litera o, care îl transformă într‑un h: hosanna. Vulgata păstrează forma Osanna.
Binecuvântat este Cel Ce vine în Numele Domnului,13 Vezi Ps. 118:26.
Împăratul lui Israel!“
14Isus a găsit un măgăruș și a încălecat pe el, așa cum este scris:
15„Nu te teme, fiică a Sionului!
Iată că Împăratul tău vine,
călare pe mânzul unei măgărițe.“15 Vezi Zah. 9:9.
16Ucenicii Lui n‑au înțeles aceste lucruri la început, dar când Isus a fost proslăvit, și‑au amintit că aceste lucruri erau scrise despre El și că ei le‑au împlinit cu privire la El. 17Astfel, mulțimea care fusese cu El când îl chemase pe Lazăr din mormânt și‑l înviase dintre cei morți, mărturisea în continuare. 18Mulțimile L‑au întâmpinat, pentru că auziseră că făcuse acest semn. 19Fariseii au zis deci între ei: „Vedeți că nu câștigați nimic! Iată că lumea se duce după El!“
Isus vorbește despre moartea Sa
20Erau și niște greci20 Numiți și „temători de Dumnezeu“, neevrei atrași de iudaism datorită monoteismului și a moralei sale, oameni care se alăturau comunităților evreiești din Diaspora; nu erau neapărat prozeliți. printre cei care se duseseră la sărbătoare ca să se închine. 21Aceștia s‑au apropiat de Filip, care era din Betsaida Galileei, și l‑au rugat, zicând: „Domnule, dorim să‑L vedem pe Isus!“ 22Filip s‑a dus și i‑a spus lui Andrei. Apoi Andrei și Filip s‑au dus și I‑au spus lui Isus.
23Isus le‑a răspuns, zicând:
– A sosit ceasul ca Fiul Omului să fie proslăvit. 24Adevărat, adevărat vă spun că, dacă bobul de grâu care cade în pământ nu moare, rămâne singur, dar dacă moare, aduce mult rod. 25Cel ce‑și iubește viața, o va pierde, dar cel ce‑și urăște25 În ideea că nu o iubește mai mult decât pe Dumnezeu (vezi Mc. 14:26 și nota; Mt. 10:37). viața în lumea aceasta, o va păstra pentru viața veșnică. 26Dacă Îmi slujește cineva, să Mă urmeze; și unde sunt Eu, acolo va fi și slujitorul Meu. Dacă‑Mi slujește cineva, Tatăl îl va cinsti.
27Acum, sufletul Meu este tulburat. Și ce‑ar trebui să spun? „Tată, salvează‑Mă din ceasul acesta!?“ Dar tocmai de aceea am venit până în ceasul acesta! 28Tată, proslăvește‑Ți Numele!
Atunci a venit din cer un glas care a zis:
– L‑am proslăvit și‑l voi proslăvi din nou.
29Mulțimea care stătea acolo și care a auzit glasul, a zis că a fost un tunet.
Alții ziceau:
– I‑a vorbit un înger!
30Isus a răspuns și a zis:
– Nu pentru Mine s‑a auzit glasul acesta, ci pentru voi. 31Acum are loc judecata acestei lumi; acum va fi alungat conducătorul lumii acesteia. 32Și când voi fi înălțat de pe pământ, îi voi atrage la Mine pe toți.
33Spunea lucrul acesta pentru a arăta cu ce fel de moarte urma să moară.
34Atunci mulțimea I‑a răspuns:
– Noi am auzit din Lege34 Cu referire la întreg VT, nu doar la primele cinci cărți ale lui Moise, deoarece aluziile sunt la texte ca Ps. 89:36; 110:4; Is. 9:7; Eze. 37:25; Dan. 7:14. despre Cristos că rămâne pe veci. Cum spui Tu că Fiul Omului trebuie să fie înălțat?! Cine este Acest Fiu al Omului?
35Isus le‑a zis:
– Lumina mai este încă puțină vreme în mijlocul vostru. Umblați cât timp aveți Lumina, pentru ca nu cumva să vă învăluie întunecimea. Cel ce umblă în întunecime nu știe unde se duce. 36Cât timp aveți Lumina, credeți în Lumină, ca să deveniți fii ai Luminii.
După ce a spus aceste lucruri, Isus a plecat și S‑a ascuns de ei.
Iudeii continuă în necredința lor
37Dar, cu toate că făcuse atâtea semne înaintea lor, tot nu credeau în El, 38ca să se împlinească cuvântul lui Isaia, profetul, care zice:
„Doamne, cine a crezut ceea ce noi am auzit?
Și brațul Domnului, cui i‑a fost descoperit?“38 Vezi Is. 53:1. Literal ar putea fi tradus cine a crezut auzirii noastre sau zvonului. Aici textul din Isaia este așezat în contextul declarației de autoritate epistemică pe care o face Ioan atât la începutul evangheliei sale, cât și la începutul primei sale scrisori: Ceea ce am auzit…aceea vă vestim și vouă.
39De aceea nu puteau crede, pentru că Isaia a mai zis:
40„Le‑a orbit ochii
și le‑a împietrit inima,
ca nu cumva să vadă cu ochii,
să înțeleagă cu inima,
să se întoarcă și să‑i vindec!“40 Vezi Is. 6:9-10.
41Isaia a spus aceste lucruri pentru că a văzut slava Lui și a vorbit despre El.41 Vezi Is. 6:1-5.
42Totuși, chiar și dintre conducători, mulți au crezut în El, dar, din cauza fariseilor, nu mărturiseau aceasta42 Adică: nu mărturiseau că Isus este Cristosul (vezi 9:22)., ca să nu fie excluși din sinagogă. 43Căci au iubit mai mult slava oamenilor decât slava lui Dumnezeu.
44Isus a strigat, zicând: „Cel ce crede în Mine, nu crede în Mine, ci în Cel Ce M‑a trimis pe Mine, 45iar cel ce Mă vede pe Mine Îl vede pe Cel Ce M‑a trimis pe Mine. 46Eu am venit ca lumină în lume, pentru ca oricine crede în Mine să nu rămână în întunecime.
47Iar dacă aude cineva cuvintele Mele și nu le păzește, nu Eu îl judec. Căci Eu n‑am venit să judec lumea, ci să mântuiesc lumea. 48Pe cel ce Mă respinge și nu primește cuvintele Mele are cine să‑l judece: cuvântul pe care l‑am spus Eu, acela îl va judeca în ziua de pe urmă. 49Căci Eu n‑am vorbit de la Mine Însumi, ci Cel Ce M‑a trimis, Tatăl Însuși, Mi‑a dat poruncă ce să spun și ce să vorbesc. 50Și știu că porunca Lui este viață veșnică. Prin urmare, lucrurile pe care Eu le spun, le spun așa cum Mi le‑a zis Tatăl.“
