约伯的回应
1约伯回答说：
2“不错，我知道你所言不虚，
但人怎能在上帝面前算为义人？
3人若想与祂辩驳，
千次也不能胜一次。
4祂充满智慧，能力无比，
谁能抗拒祂还可平安无恙？
5祂可猝然挪动群山，
在怒气中把山翻倒。
6祂震动大地，使其挪位，
以致地的支柱摇撼。
7祂一声令下，
太阳便不再升起，
众星也不再发光。
8祂独自铺展穹苍，
步行在海浪之上。
9祂创造了北斗星、参星、昴星及南天的星座。
10祂行的奇事不可测度，
奇迹不可胜数。
11祂经过我身旁，我却看不见；
祂从旁边掠过，我也无法察觉。
12祂若夺取，谁能阻挡？
谁敢问祂，‘你做什么？’
13上帝不会忍怒不发，
海怪9:13 “海怪”希伯来文是“拉哈伯”，下同26:12。的帮手必屈膝在祂脚前。
14“因此，我怎敢与祂辩驳？
怎敢措辞与祂理论？
15我纵然无辜，也无法申诉，
只能乞求我的审判者施恩。
16即使我呼唤祂的时候，祂回应我，
我仍不相信祂会垂听我的声音。
17祂用暴风摧毁我，
无故地使我饱受创伤。
18祂不肯让我喘息，
祂使我尝尽苦头。
19若论力量，祂甚强大；
若上公堂，谁敢传祂？
20即使我清白无辜，我的口也会认罪；
即使我纯全无过，祂也会判我有罪。
21我虽纯全无过，也已毫不在乎，
我厌恶我的生命。
22因为，我认为都是一样，
纯全无过的人和恶人都会被祂毁灭。
23灾祸突然夺走人命时，
祂嘲笑无辜者的遭遇。
24大地落入恶人手中，
蒙敝审判官眼睛的不是祂是谁？
25“我的年日比信差还快，
匆匆而过，不见幸福。
26我的岁月疾驰如快船，
快如急降抓食的老鹰。
27即使我说要忘掉怨恨，
抛开愁容，强颜欢笑，
28诸多的患难仍使我惧怕，
我知道祂9:28 “祂”希伯来文是“你”，下同31节。不承认我无辜。
29既然我被定为有罪，
又何必徒然挣扎？
30即使我用雪水净身，
用碱水洗手，
31祂仍会把我扔进污坑，
连我的衣服也嫌弃我。
32祂并非我的同类，
我无法与祂争辩，一起对薄公堂。
33我俩中间没有仲裁者，
无人为我们断定是非9:33 “为我们断定是非”希伯来文是“把手按在我们身上”。。
34若能拿开祂责打我的刑杖，
使我不再受祂的惊吓，
35我就会放胆发言，不必对祂心存恐惧，
但现在我却不能这样9:35 “但现在我却不能这样”或译“因为我知道自己的清白”。。
Răspunsul lui Iov
1Iov a răspuns și a zis:
2„Da, știu că așa este,
dar poate un om să fie drept înaintea lui Dumnezeu?
3Dacă s‑ar certa cineva cu El,
din o mie de întrebări, nu I‑ar putea răspunde nici măcar la una.
4El are o inimă înțeleaptă și o putere mare.
Cine I s‑a împotrivit și a rămas teafăr?
5El mută munții fără ca aceștia să știe,
când îi răstoarnă în mânia Sa.
6El face să se cutremure pământul din locul lui,
și stâlpii lui tremură.
7El vorbește soarelui, iar acesta nu mai răsare;
El pecetluiește lumina stelelor.
8El singur întinde cerurile
și calcă pe valurile mării.
9El a făcut Ursul și Orionul,
Pleiadele și constelațiile sudului.
10El face lucruri mari și nepătrunse,
minuni fără număr.
11Iată, El trece pe lângă mine și nu‑L pot vedea,
trece și nu‑mi dau seama.
12Iată, când El apucă ceva, cine‑L poate opri?
Cine‑I poate spune: «Ce faci?»
13Dumnezeu nu‑Și întoarce mânia;
chiar și ajutoarele lui Rahab13 Monstru al mării, folosit adesea ca nume poetic pentru Egipt (vezi Is. 30:7; și în 27:12). Îi sunt supuse.
14Deci cum pot eu să‑I răspund,
cum pot să‑mi caut cuvintele înaintea Lui?
15Chiar dacă aș fi drept, nu I‑aș putea răspunde,
nu pot decât să caut bunăvoință la Judecătorul meu.
16Dacă L‑aș chema la judecată și mi‑ar răspunde,
n‑aș crede că mi‑a ascultat glasul.
17El mă zdrobește printr‑o furtună
și‑mi înmulțește rănile fără motiv.
18Nu mă lasă să‑mi trag suflarea,
ci mă satură cu lucruri amare.
19Dacă este vorba de putere, iată, El este puternic.
Dacă este vorba de judecată, cine mă va convoca?
20Chiar dacă aș fi drept, gura mea mă va condamna;
oricât de integru aș fi, El mă va dovedi vinovat.
21Sunt integru. Nu‑mi pasă de mine.
Îmi disprețuiesc viața.
22Mi‑e totuna. De aceea zic:
«El îl nimicește și pe cel integru și pe cel rău.»
23Și măcar de‑ar aduce biciul imediat moartea…;
dar El Își bate joc de durerea celui nevinovat.
24Când o țară este dată pe mâna celui rău,
El acoperă ochii judecătorilor ei.
Dacă nu El, atunci cine?
25Zilele mele sunt mai iuți decât alergătorul;
zboară fără să fi văzut binele.
26Trec ca o luntre de papirus pe apă,
ca un vultur care se repede asupra prăzii.
27Dacă zic: «Îmi voi uita plângerea,
îmi voi schimba înfățișarea și voi fi voios»,
28atunci mă cuprinde spaima de toate durerile mele,
pentru că știu că nu mă vei găsi nevinovat.
29Dacă tot voi fi condamnat,
de ce să mă mai trudesc degeaba?
30Chiar dacă m‑aș spăla cu apa zăpezii
și mi‑aș curăța mâinile cu leșie,
31Tu tot m‑ai cufunda în mocirlă,
de s‑ar scârbi și hainele de mine.
32Căci El nu este un om ca mine, ca să‑I răspund,
ca să mergem împreună la judecată.
33Și nu se află nici măcar un mijlocitor între noi,
care să‑și pună mâinile peste noi amândoi,
34ca astfel El să‑Și dea la o parte nuiaua
și să nu mă mai înspăimânte cu groaza Lui.
35Atunci aș vorbi fără să mă mai tem de El,
însă nu așa mi se întâmplă.
