1“你知道野山羊何时生产吗？
你看过母鹿产仔吗？
2你能算出它们怀胎的月数吗？
你知道它们分娩的日期吗？
3它们几时屈身产仔，
结束分娩之痛？
4幼仔健壮，在荒野长大，
离群而去，不再回来。
5“谁让野驴逍遥自在？
谁解开了它的缰绳？
6我使它以旷野为家，
以盐地作居所。
7它嗤笑城邑的喧闹，
不听赶牲口的吆喝。
8它以群山作草场，
寻找青翠之物。
9“野牛岂肯为你效劳，
在你的槽旁过夜？
10你岂能用缰绳把野牛牵到犁沟？
它岂肯跟着你在山谷耕地？
11你岂能倚靠它的大力，
把你的重活交给它？
12岂能靠它运回粮食，
替你堆聚到麦场？
13“鸵鸟欢然拍动翅膀，
它岂有白鹳的翎羽？
14它将蛋产在地上，
使蛋得到沙土的温暖，
15却不知蛋会被踩碎，
或遭野兽践踏。
16它苛待雏鸟，好像它们并非己出，
就算徒劳一场，它也不怕。
17因为上帝未赐它智慧，
没有给它悟性。
18然而，一旦它展翅奔跑，
必嗤笑马儿和骑士。
19“马的力量岂是你赐的？
它颈上的鬃毛岂是你披的？
20岂是你使它跳跃如蝗虫，
发出令人胆寒的长嘶？
21它在谷中刨地，
炫耀力量，奋力冲向敌军。
22它嘲笑恐惧，毫不害怕，
不因刀剑而退缩。
23它背上的箭袋铮铮作响，
长矛和投枪闪闪发光。
24角声一响，它便无法静立，
狂烈地颤抖，急于驰骋大地。
25听到角声，它就发出长嘶，
它老远便嗅到战争的气味，
并听见吶喊和将领的号令。
26“鹰隼展翅翱翔，飞往南方，
岂是靠你的智慧？
27秃鹰腾飞，在高处搭窝，
岂是奉你的命令？
28它居住在悬崖上，
盘踞在山岩峭壁，
29它从那里搜寻猎物，
它的目光直达远方。
30它的幼雏噬血，
哪里有尸体，它就在哪里。”
1Știi tu vremea când dau naștere caprele de munte?
Vezi tu când fac pui cerboaicele?
2Numeri tu lunile în care sunt gestante,
știi tu vremea când dau naștere?
3Ele se pleacă, își nasc puii,
și durerile lor se sfârșesc.
4Puii lor se întăresc și cresc în sălbăticie;
se duc și nu se mai întorc la ele.
5Cine a lăsat liber măgarul sălbatic?
Cine i‑a desfăcut legăturile?
6I‑am dat pustia drept casă,
ținutul sărat6 Sau: ținutul fără vegetație. drept locuință.
7Râde de zarva din cetate;
nu aude glasul celui ce mână7 Vezi nota de la Ex. 3:7..
8Străbate munții pentru pășune
și caută tot ce este verde.
9Vrea bivolul sălbatic să te slujească?
Rămâne el noaptea la ieslea ta?
10Îl poți lega cu funii ca să tragă la brazdă?
Va grăpa el bulgării din văi pentru tine?
11Te încrezi tu în el pentru că puterea lui este mare,
vei lăsa în seama lui lucrul tău cel greu?
12Crezi tu că se va reîntoarce
și că‑ți va strânge el grâul în arie?
13Aripile struțului bat cu bucurie,
deși nu se compară cu aripile și penele berzei.
14El își lasă ouăle în pământ
și le lasă să se încălzească în nisip,
15uitând că piciorul cuiva le poate strivi
sau că o vietate de pe câmp le poate călca în picioare.
16Se poartă aspru cu puii lui, ca și cum n‑ar fi ai lui;
nu‑i este groază că truda lui poate fi în zadar.
17Căci Dumnezeu l‑a făcut să uite înțelepciunea
și nu i‑a făcut parte de pricepere.
18Când se ridică și fuge,
râde de cal și de călărețul lui.
19Îi dai tu calului putere?
Îi îmbraci tu gâtul cu o coamă?
20Îl faci tu să sară ca o lăcustă
și să răspândească groază cu nechezatul lui măreț?
21Mândru de puterea lui, el scurmă valea
și iese în întâmpinarea celor înarmați.
22Râde în fața groazei, nu se înspăimântă
și nu se dă înapoi dinaintea sabiei.
23Tolba cu săgeți zăngănește pe el,
lancea și sulița strălucesc.
24Fierbe de aprindere, mănâncă pământul,
n‑are astâmpăr când sună trâmbița24-25 Ebr.: șofar, un instrument de suflat făcut din corn de berbec (ebr.: yyobel), care nu avea o funcție muzicală, ci era folosit pentru a transmite anumite semnale în închinare, în adunările publice sau în război..
25La sunetul trâmbiței, el nechează.
De departe adulmecă bătălia,
tunetul comandanților și strigătul de luptă.
26Oare prin priceperea ta zboară șoimul
și își întinde aripile spre sud?
27La porunca ta se înalță vulturul
și își face cuibul pe înălțimi?
28El locuiește pe stâncă și înnoptează acolo,
pe creasta stâncii și pe întărituri.
29De acolo caută prada,
ochii lui o văd din depărtări.
30Puii lui îi beau sângele;
unde sunt cei uciși, acolo este și el.“
