建祭坛之争
1约书亚召来了吕便、迦得和玛拿西半个支派的人来， 2对他们说：“你们都遵守了耶和华的仆人摩西的一切吩咐，也遵守了我的一切吩咐。 3这些日子以来，你们从没有离弃自己的弟兄，遵守了你们的上帝耶和华的吩咐。 4现在你们的上帝耶和华已经照祂的应许使你们的弟兄安居，你们可以回到约旦河东，到摩西赐给你们作产业的地方。 5不过，你们要谨遵耶和华的仆人摩西吩咐你们的诫命和律法，要爱你们的上帝耶和华，遵行祂的旨意，听从祂的命令，忠于祂，全心全意地事奉祂。”
6于是，约书亚为他们祝福，送他们回去，他们就各自返回家园去了。
7摩西已经在巴珊把土地分给了玛拿西半个支派，约书亚把约旦河西的土地分给了玛拿西另外的半个支派及其他支派。约书亚派他们回家的时候，为他们祝福， 8说：“现在你们带着大量的财物、牲畜、金银、铜、铁和衣物返回家园，要把从敌人那里得来的财物分给你们的弟兄。” 9于是，吕便、迦得和玛拿西半个支派的人便离开在迦南的示罗的以色列人，返回耶和华借摩西分配给他们的基列。
10他们来到约旦河附近的迦南境内，就在约旦河边筑了一座高大的祭坛。 11以色列人听见吕便、迦得和玛拿西半个支派的人在约旦河西的迦南境内筑起了一座祭坛， 12便全部聚集在示罗，要讨伐他们。
13以色列人派祭司以利亚撒的儿子非尼哈去基列见他们， 14又从每支派差遣一位族长，共十位随行。 15他们来到基列的吕便、迦得和玛拿西半个支派的人那里，对他们说： 16“耶和华的全体会众问你们，你们怎能这样背叛以色列的上帝，离弃耶和华，为自己另建祭坛呢？ 17从前拜毗珥的罪恶不够大吗？那一次，瘟疫降到耶和华的会众身上，直到今日我们还没有洗净这罪。 18你们今日要离弃耶和华吗？今日你们背叛耶和华，明日祂必向以色列全体会众发怒。 19如果你们认为自己的土地不洁净，可以搬到耶和华的土地跟我们一起居住，这里有耶和华的圣幕。只是不可在耶和华的祭坛以外，自己另筑祭坛，以致背叛耶和华，连累我们。 20从前谢拉的曾孙亚干私自留下那些耶和华吩咐要毁灭的东西，以致耶和华的烈怒临到以色列全体会众，因他的罪而死的不只他一个人！”
21吕便、迦得和玛拿西半个支派的人便回答这些以色列的族长说： 22“大能的上帝耶和华，大能的上帝耶和华，祂知道一切！以色列人也当知道！如果我们做了违背或干犯耶和华的事，愿祂今天就不放过我们！ 23如果我们离弃耶和华，为自己造祭坛，或是在坛上献燔祭、素祭和平安祭，愿耶和华亲自惩罚我们。 24我们这样做是怕以后你们的子孙可能会对我们的子孙说，‘你们和以色列的上帝耶和华有什么关系？ 25耶和华把约旦河定为我们跟你们吕便和迦得人的边界，你们与耶和华一点关系也没有。’这样，恐怕你们的子孙会使我们的子孙不再敬畏耶和华。 26因此，我们便商议在这里筑一座祭坛，这坛不是用来献燔祭或别的祭， 27只是在你们和我们之间，也在彼此的后人之间立个证据，证明我们也献燔祭、平安祭及其他祭事奉耶和华，免得日后你们的子孙对我们的子孙说，‘你们与耶和华一点关系也没有。’ 28万一你们对我们或我们的子孙这样说，我们可以回答说，‘你们看我们祖先筑的这座祭坛跟耶和华的祭坛一模一样，只是这座坛不是用来献燔祭或别的祭，而是作为你们和我们之间的证据！’ 29我们根本无意背叛、离弃我们的上帝耶和华，在祂圣幕前的祭坛以外另筑祭坛来献燔祭、素祭和别的祭。”
30祭司非尼哈和以色列会众的族长听了他们的解释，都很满意。 31以利亚撒的儿子祭司非尼哈对他们说：“今日我们知道耶和华在我们当中，因为你们没有对耶和华不忠，现在你们使以色列人免遭耶和华的惩罚了。”
32以利亚撒的儿子非尼哈祭司和众族长便离开吕便人和迦得人，从基列回到迦南向以色列人报告这事。 33大家听后，都很满意，便颂赞耶和华，打消了出兵讨伐吕便人和迦得人、毁灭他们家园的念头。
34吕便和迦得人给那座祭坛取名叫“证坛”，意思是这坛在我们中间证明耶和华是上帝。
Lăsarea la vatră a semințiilor transiordaniene
1Atunci Iosua i‑a chemat pe rubeniți, pe gadiți și pe jumătate din seminția lui Manase 2și le‑a zis: „Voi ați păzit tot ceea ce v‑a poruncit Moise, robul Domnului, și ați ascultat de mine în tot ceea ce v‑am poruncit. 3Nu i‑ați părăsit pe frații voștri în această perioadă îndelungată, până în ziua aceasta, ci ați păzit cu grijă îndatorirea dată de Domnul, Dumnezeul vostru. 4Și acum, fiindcă Domnul, Dumnezeul vostru, le‑a dat odihnă fraților voștri, așa cum le‑a spus, întoarceți‑vă și duceți‑vă la corturile voastre, în țara moștenirii voastre, pe care v‑a dat‑o Moise, robul Domnului, dincolo de Iordan. 5Însă aveți foarte mare grijă să împliniți porunca și Legea pe care vi le‑a poruncit‑o Moise, robul Domnului: să‑L iubiți pe Domnul, Dumnezeul vostru, să umblați în toate căile Lui, păziți poruncile Lui, să vă alipiți de El și să‑L slujiți din toată inima voastră și din tot sufletul vostru.“
6Apoi Iosua i‑a binecuvântat și i‑a trimis în drumul lor. Astfel, ei s‑au dus la corturile lor. 7Unei jumătăți din seminția lui Manase, Moise îi dăduse moștenirea în Bașan, iar celeilalte jumătăți Iosua îi dăduse moștenirea lângă frații lor, în partea de apus a Iordanului. Când Iosua i‑a trimis la corturile lor, el i‑a binecuvântat 8și le‑a zis: „Întoarceți‑vă la corturile voastre cu mulțimea bogățiilor voastre – cu nenumăratele cirezi de vite, cu argintul, cu aurul, cu bronzul, cu fierul și cu îmbrăcămintea voastră numeroasă – și împărțiți apoi și cu ceilalți frați ai voștri prada luată de la dușmani!“
Altarul mărturiei de la Ghelilot
9Fiii lui Ruben, fiii lui Gad și jumătate din seminția lui Manase s‑au întors și au plecat de la fiii lui Israel, din Șilo, care este în țara Canaan, ca să se ducă în țara Ghiladului, în țara moștenirii lor, pe care o luaseră în stăpânire potrivit cu porunca9 Lit.: gura. Domnului dată prin Moise.9 Lit.: prin mâna lui Moise.
10Când au ajuns la Ghelilotul Iordanului, în țara Canaan, fiii lui Ruben, fiii lui Gad și jumătate din seminția lui Manase au zidit un altar acolo, la Iordan, un altar de o mărime impresionantă. 11Fiii lui Israel au auzit, zicându‑se: „Iată că fiii lui Ruben, fiii lui Gad și jumătate din seminția lui Manase au zidit un altar la intrarea în țara Canaan, la Ghelilot, lângă Iordan, pe partea fiilor lui Israel.“ 12Când au auzit fiii lui Israel lucrul acesta, întreaga comunitate a fiilor lui Israel s‑a adunat la Șilo ca să pornească la luptă împotriva lor.
13Atunci fiii lui Israel l‑au trimis la fiii lui Ruben, la fiii lui Gad și la jumătatea seminției lui Manase, în țara Ghiladului, pe preotul Fineas, fiul lui Elazar, 14împreună cu zece conducători, câte un conducător de fiecare casă părintească, potrivit cu toate semințiile lui Israel, toți fiind conducători ai caselor lor părintești, între miile lui Israel.
15Ei au venit la fiii lui Ruben, la fiii lui Gad și la jumătatea seminției lui Manase, în țara Ghiladului, și le‑au vorbit, zicând: 16„Așa vorbește întreaga comunitate a Domnului: «Ce înseamnă această necredincioșie pe care ați arătat‑o față de Dumnezeul lui Israel și de ce v‑ați abătut în această zi de la Domnul, zidindu‑vă un altar pentru a vă răzvrăti astăzi împotriva Domnului? 17A fost oare prea neînsemnată pentru noi nelegiuirea lui Peor17 Sau: nelegiuirea de la Peor, Peor putând face referire fie la zeitatea Baal-Peor (vezi Num. 25:3 și nota), fie la locul unde s‑a petrecut nelegiuirea, muntele Peor (Num. 23:28)., de care nu am reușit să ne curățim nici până în ziua aceasta, deși comunitatea Domnului a fost lovită cu urgie? 18Iar voi vă abateți astăzi de la Domnul!? Dacă voi vă răzvrătiți astăzi împotriva Domnului, mâine El Se va mânia pe întreaga comunitate a lui Israel. 19Dar dacă țara pe care ați primit‑o ca moștenire este necurată, atunci traversați în țara care este posesiunea Domnului, acolo unde este așezat Tabernaculul Domnului, și luați‑vă moștenirea printre noi, dar nu vă răzvrătiți împotriva Domnului și nu vă răzvrătiți împotriva noastră, zidindu‑vă un altar, altul decât altarul Domnului, Dumnezeul nostru. 20Când Acan, fiul lui Zerah a săvârșit o nelegiuire cu privire la ceea ce trebuia dat spre nimicire20 Vezi nota de la 2:10., oare mânia nu s‑a revărsat asupra întregii comunități a lui Israel? Iar el nu a fost singurul care a murit în urma nelegiuirii lui.»“
21Fiii lui Ruben, fiii lui Gad și jumătate din seminția lui Manase au răspuns conducătorilor peste miile lui Israel și au zis: 22„Dumnezeu, da Dumnezeu, Domnul Dumnezeu, Însuși Dumnezeu, Domnul,22 Lit.: El‑Elohim YHWH, El‑Elohim YHWH, adică Dumnezeul dumnezeilor, Domnul, Dumnezeul dumnezeilor, Domnul; sau Dumnezeul dumnezeilor este Domnul! Dumnezeul dumnezeilor este Domnul! El știe. El știe și Israel însuși să știe lucrul acesta: dacă este răzvrătire sau nelegiuire în noi față de Domnul, să nu ne cruți astăzi! 23Dacă ne‑am zidit un altar ca să ne abatem de la Domnul și ca să aducem pe el arderi‑de‑tot și daruri de mâncare sau ca să aducem jertfe de pace23, 27 Vezi nota de la 8:31., atunci Domnul să ne ceară socoteală! 24Dimpotrivă, am făcut lucrul acesta fiindcă ne‑am temut că într‑o zi urmașii voștri s‑ar putea să le zică urmașilor noștri: «Ce legătură este între voi și Domnul, Dumnezeul lui Israel? 25Domnul a pus Iordanul ca hotar între noi și voi, fii ai lui Ruben și fii ai lui Gad. Voi nu aveți nicio legătură cu moștenirea Domnului!» Așa că fiii voștri i‑ar putea face pe fiii noștri să nu se mai teamă de Domnul. 26De aceea ne‑am hotărât să ne zidim un altar, nu pentru arderi‑de‑tot sau jertfe, 27ci ca să fie o mărturie între noi și voi, și între generațiile noastre după noi, căci dorim să slujim27 Aluzie la închinarea înaintea Domnului la Cortul Întâlnirii. înaintea feței Domnului prin arderile‑de‑tot, prin darurile de mâncare și prin jertfele de pace. Așadar, urmașii voștri nu le vor putea spune urmașilor noștri: «Voi nu aveți parte de Domnul!»
28Dacă vreodată ne vor vorbi astfel nouă sau celor din generațiile noastre, ne‑am gândit să le răspundem astfel: «Priviți modelul altarului Domnului pe care l‑au făcut părinții noștri, nu pentru a aduce arderi‑de‑tot și jertfe, ci pentru a fi o mărturie între noi și voi.» 29Departe de noi gândul să ne răzvrătim împotriva Domnului și să ne abatem astăzi de la Domnul, zidindu‑ne un altar pentru arderi‑de‑tot, daruri de mâncare sau jertfe, altul decât altarul Domnului, Dumnezeul nostru, care este înaintea Tabernaculului Său!“
30Când preotul Fineas, conducătorii comunității și căpeteniile miilor lui Israel care erau cu el, au auzit cuvintele pe care le‑au rostit fiii lui Ruben, fiii lui Gad și fiii lui Manase, au fost mulțumiți.30, 33 Lit.: a fost bine în ochii lor. 31Preotul Fineas, fiul lui Elazar, le‑a zis fiilor lui Ruben, fiilor lui Gad și fiilor lui Manase: „Știm astăzi că Domnul este în mijlocul nostru, fiindcă nu ați săvârșit nelegiuirea aceasta împotriva Domnului și i‑ați scăpat astfel pe fiii lui Israel din mâna Domnului!“
32Apoi preotul Fineas, fiul lui Elazar, și conducătorii, au plecat de la fiii lui Ruben și de la fiii lui Gad, din țara Ghiladului, s‑au întors în țara Canaan, la fiii lui Israel, și le‑au adus un răspuns. 33Fiii lui Israel au fost mulțumiți cu acest răspuns. Ei l‑au binecuvântat pe Dumnezeu și n‑au mai vorbit să pornească la război împotriva lor ca să distrugă țara în care locuiau fiii lui Ruben și fiii lui Gad.
34Fiii lui Ruben și fiii lui Gad au numit altarul Ed, zicând: „Altarul este o mărturie între noi că Domnul este Dumnezeu.“34 Sau: au numit altarul: „O mărturie între noi că Domnul este Dumnezeu.“
