撒母耳记下 17 – CCB & NTLR

Chinese Contemporary Bible (Simplified)

撒母耳记下 17:1-29

亚希多弗计谋落空

1亚希多弗押沙龙说:“让我挑选一万二千人,今夜启程追赶大卫2趁他疲惫无力的时候袭击他,使他惊慌失措,他的部下必逃命。我只把王一个人杀掉, 3把他的部下全都带来归顺你。你寻索的人既然死了,跟随他的人必然会归顺你。这样,大家就平安无事了。” 4押沙龙以色列的长老都赞成这个提议。

5押沙龙说:“召亚基户筛进来,我们也听听他的意见。” 6户筛来了,押沙龙就把亚希多弗的建议告诉他,问他:“我们应该照亚希多弗的提议去做吗?如果不可行,说说你的看法吧。” 7户筛答道:“亚希多弗这次的主意不好! 8你知道你父亲和他的部下,他们都是勇士,现在他们就像丢了熊崽的母熊一样凶猛。况且你父亲是个身经百战的人,他一定不会跟部下睡在一处。 9他现在可能藏在山洞或某个地方。要是他袭击我们的人马,听见的人会说押沙龙的军队惨败了。 10那时候,你手下的人再胆量过人,也会胆战心惊。因为全以色列都知道你父亲是英雄,他的部下都是勇士。 11因此,我认为你应该把从别示巴的那多如海沙的以色列人都聚集起来,然后你亲自率领他们出征。 12这样不管在哪里找到大卫,我们就像露水一样铺天盖地袭击他,让他全军覆没。 13如果大卫退进一座城里,我们以色列全军就拿绳索把那城拉到河谷,连一块石头都不留。”

14押沙龙以色列众人都说:“亚基户筛的主意比亚希多弗的好!”其实是耶和华决定破坏亚希多弗的巧计,好把灾祸降在押沙龙身上。

15户筛亚希多弗和自己为押沙龙以色列长老所提的建议告诉祭司撒督亚比亚他16并说:“你们现在快派人去通知大卫,告诉他今晚不可在旷野的渡口过夜,务必要渡过约旦河,免得他和部下全军覆没。”

17当时,约拿单亚希玛斯躲在隐·罗结,不敢进城,怕被人看见。有一个婢女从城中出来给他们报信,他们便去通知大卫王。 18不料,有一个少年发现了他们,就去告诉押沙龙。他们二人急忙逃走,来到巴户琳的一户人家,藏到那家院子里的一口井内, 19那家的妇人用盖子盖上井口,然后在上面撒了一些麦子,没有人知道这件事。 20押沙龙的部下来到妇人家查问约拿单亚希玛斯的下落,妇人说他们已经过河了。押沙龙的部下就去搜索,结果一无所获,就返回耶路撒冷21押沙龙的部下离开后,约拿单亚希玛斯便从井里爬出来,去向大卫王报信,把亚希多弗的计谋告诉他,请他赶快渡过约旦河。 22大卫王和部下就动身过约旦河,在黎明之前,所有的人都过去了。

23亚希多弗见自己的提议不被接纳,便备上驴,启程回乡,安顿好家事以后,就自缢身亡了。他被安葬在他父亲的墓穴里。

24大卫来到玛哈念押沙龙也率领以色列全军渡过了约旦河。 25押沙龙任命亚玛撒为元帅,代替约押的位置。亚玛撒以实玛利以特拉的儿子,母亲是拿辖的女儿亚比该亚比该约押的母亲洗鲁雅是姊妹。 26押沙龙以色列人在基列地区安营。

27大卫来到玛哈念,受到亚扪拉巴拿辖的儿子朔比罗·底巴亚米利的儿子玛吉基列罗基琳巴西莱的热情招待。 28他们带来被褥、碗盆、瓦器、小麦、大麦、面粉、炒麦、豆子、扁豆、 29蜂蜜、奶油、绵羊和奶酪,送给大卫和跟随他的人,因为他们想:“众人在旷野跋涉,一定饥渴疲乏了。”

Nouă Traducere În Limba Română

2 Samuel 17:1-29

1Ahitofel i‑a zis lui Absalom:

– Dă‑mi voie, te rog, să aleg douăsprezece mii de oameni și să pornesc degrabă, la noapte, în urmărirea lui David. 2Îl voi ataca pe neașteptate, când încă va fi obosit și slăbit. Îl voi înspăimânta, și toți cei ce sunt cu el vor fugi. Îl voi ucide numai pe rege 3și voi aduce înapoi la tine tot poporul. Astfel, moartea omului pe care‑l cauți va însemna întoarcerea tuturor; tot poporul va fi în pace.

4Acest sfat a părut bun atât lui Absalom, cât și tuturor bătrânilor lui Israel.

5Absalom însă a zis:

– Chemați‑l, vă rog, și pe architul Hușai, ca să auzim și ce va zice el.

6Hușai a venit la Absalom, iar Absalom i‑a zis:

– Acesta este sfatul lui Ahitofel. Să facem cum a zis el? Dacă nu, sfătuiește‑ne tu.

7Hușai i‑a răspuns lui Absalom:

– De data aceasta, sfatul dat de Ahitofel nu este bun. 8Tu știi că tatăl tău și oamenii lui sunt viteji, iar acum sunt înfuriați ca o ursoaică pe câmp, căreia i‑au fost răpiți puii. Pe lângă aceasta, tatăl tău, fiind un războinic, nu va rămâne peste noapte cu poporul, 9ci iată că acum el se va fi ascuns deja în vreo peșteră sau în vreun alt loc. Dacă unii dintre ei vor fi învinși de la început, atunci oricine va auzi va spune: „Poporul care este de partea lui Absalom a suferit o înfrângere.“ 10Astfel, chiar și celui mai viteaz, care are o inimă de leu, i se va topi inima de teamă, căci tot Israelul știe că tatăl tău este un viteaz și că are alături de el niște oameni curajoși.

11Prin urmare, iată sfatul meu: adună tot Israelul la tine, de la Dan și până la Beer-Șeba11 Vezi nota de la 3:10. – o mulțime cât nisipul de pe malul mării – și condu‑i tu însuți în luptă. 12Apoi îl vom ataca acolo unde îl vom găsi, ne vom năpusti asupra lui așa cum cade roua pe pământ și nu va fi lăsat în viață nici el, nici vreunul dintre oamenii lui. 13Dacă se va retrage în vreo cetate, atunci tot Israelul va aduce funii și vom trage acea cetate spre vale până nu va mai rămâne din ea nici măcar o pietricică.

14Absalom și toți bătrânii lui Israel au zis: „Sfatul architului Hușai este mai bun decât cel al lui Ahitofel.“ Însă Domnul poruncise să se împiedice sfatul cel bun al lui Ahitofel, ca să aducă nenorocirea asupra lui Absalom.

15Hușai le‑a zis preoților Țadok și Abiatar: „Ahitofel i‑a sfătuit în felul acesta pe Absalom și pe bătrânii lui Israel, iar eu i‑am sfătuit în felul acesta. 16Acum, trimiteți‑i imediat un mesaj lui David și înștiințați‑l, zicând: «Să nu rămâi peste noapte lângă vadurile pustiei, ci să traversezi repede, ca nu cumva regele și tot poporul care este cu el să fie uciși.»“

17Ionatan și Ahimaaț așteptau veștile la En‑Roghel, deoarece nu îndrăzneau să intre în cetate. O roabă venea și le aducea veștile, iar ei se duceau și îl înștiințau pe regele David. 18Totuși, un tânăr i‑a văzut și i‑a spus lui Absalom. Aflând aceasta, cei doi au plecat repede și au ajuns la casa unui anume om din Bahurim. Acesta avea în curte o fântână și cei doi au coborât în ea. 19Soția omului a luat o învelitoare pe care a întins‑o peste gura fântânii și a împrăștiat niște grâne19 Sau: fructe. pe ea, pentru ca nimeni să nu poată bănui ceva.

20Slujitorii lui Absalom au ajuns la casa femeii și au întrebat‑o:

– Unde sunt Ahimaaț și Ionatan?

– Au trecut pârâul20 Sensul termenului ebraic este nesigur.! le‑a răspuns femeia.

Ei au căutat după cei doi, dar, negăsindu‑i, s‑au întors la Ierusalim.

21După ce s‑au îndepărtat oamenii lui Absalom, cei doi au ieșit din fântână și s‑au dus să‑l înștiințeze pe regele David. Ei i‑au zis lui David: „Ridicați‑vă și traversați repede râul, căci iată sfatul pe care l‑a dat Ahitofel împotriva voastră.“ 22David și tot poporul care era cu el s‑au ridicat și au trecut Iordanul. Până în zorii zilei, nu a mai rămas niciunul care să nu fi trecut râul.

23Ahitofel, văzând că nu i‑a fost urmat sfatul, și‑a înșeuat măgarul și a plecat acasă, în cetatea sa. Și‑a pus casa în rânduială și apoi s‑a spânzurat. Astfel el a murit și a fost înmormântat în mormântul tatălui său.

David la Mahanayim

24David a ajuns la Mahanayim, în timp ce Absalom trecea Iordanul împreună cu toți bărbații lui Israel. 25Absalom l‑a numit pe Amasa drept conducător al oștirii, în locul lui Ioab. Amasa era fiul unui israelit pe nume Ieter, care fusese căsătorit cu Abigail, fiica lui Nahaș și sora Țeruiei, mama lui Ioab. 26Israel împreună cu Absalom și‑au așezat tabăra pe teritoriul Ghiladului.

27Când David a ajuns la Mahanayim, Șobi, fiul lui Nahaș, din Raba fiilor lui Amon, Machir, fiul lui Amiel, din Lo‑Debar și ghiladitul Barzilai, din Roghelim, 28au adus paturi, ligheane, vase din lut, grâu, orz, făină, grâne prăjite, fasole și linte, 29miere, lapte bătut, oi și brânză de vaci pentru ca David și cei ce erau cu el să mănânce. Ei își ziceau: „Poporul este flămând, ostenit și însetat în urma călătoriei prin pustie.“