押沙龙谋反
1后来，押沙龙为自己备了车马，又派五十个人在他前面开道。 2他常常清早起来，站在城门的通道旁边。每当有人来找王审理争讼时，押沙龙便问他是从哪一座城来的，那人就会报上自己所属的支派。 3押沙龙会对他说：“你的申诉合情合理，可惜王没有派人来听你申诉。” 4他接着会说：“要是我被立为国中的审判官就好了！那样，任何人有申诉都可以来找我，我一定会为他主持公道。” 5每当有人要向他叩拜，他都伸手扶他，亲吻他。 6押沙龙这样对待每一个来向王申诉的以色列人，赢得了民心。
7过了四年，押沙龙对王说：“请让我到希伯仑去还我向耶和华许下的愿吧。 8仆人住在亚兰的基述时曾许愿，如果耶和华带领我回到耶路撒冷，我必在希伯仑敬拜祂。” 9王说：“你平安地去吧！”押沙龙就去了希伯仑。 10他派密使通知以色列各支派一听见号角的响声，便喊：“押沙龙在希伯仑做王了！” 11有二百人应邀随同押沙龙一起从耶路撒冷去希伯仑，他们对内情一无所知。 12押沙龙献祭的时候，还派人去把大卫的谋士亚希多弗从他的故乡基罗请来。反叛的势力大增，拥护押沙龙的民众越来越多。
大卫逃离耶路撒冷
13有人来禀告大卫：“以色列的民心都归向押沙龙了。” 14大卫便对在耶路撒冷跟随他的臣仆说：“我们赶快逃命吧！否则，我们都难逃押沙龙的追捕。我们要马上离开！免得他赶到残害我们，屠杀全城。” 15臣仆对王说：“臣等谨遵我主我王的决定。” 16于是王就带着全家逃命，只留下十个妃嫔看守宫殿。
17大卫王带着众民离开耶路撒冷，走到最后的那座房子时，停了下来。 18跟随他的人都走到前面去了，包括基利提人、比利提人以及从迦特来跟随他的六百人。 19王问迦特人以太说：“你为什么要跟我们一起逃难呢？回去留在新王那里吧！你是流亡到这里的外族人。 20你刚来不久，我怎么可以叫你跟我们一同四处飘流呢？我甚至不知道往何处去。你还是和你的弟兄回去吧，愿耶和华以慈爱和信实待你！” 21以太却答道：“我凭永活的耶和华和我主我王的性命起誓，不管我王去哪里，仆人都要誓死追随到底！” 22大卫便对以太说：“那就继续前行吧！”于是，迦特人以太带着他的人及所有的家眷继续前行。 23众人离开时，百姓都放声大哭。王带着所有的人过了汲沦溪，向旷野走去。
24祭司撒督、亚比亚他和抬上帝约柜的利未人都来了，他们把约柜放下，让城里出来的人先走过去。 25王对撒督说：“你把上帝的约柜运回城去吧。倘若耶和华恩待我，祂必使我重返家园，重见约柜和会幕； 26但如果我使祂不悦，我也甘愿听凭祂的处置。 27你是个有先见之明的人，安心带着你的儿子亚希玛斯和亚比亚他的儿子约拿单回城吧。 28我会在旷野渡口那里等你们的消息。” 29于是，撒督和亚比亚他便把上帝的约柜抬回耶路撒冷，留了下来。
30大卫蒙着头，赤着脚登上橄榄山，边走边哭，他的随从也蒙着头，哭着走上山。 31有人告诉大卫，亚希多弗也叛变，投奔了押沙龙，大卫就祷告说：“耶和华啊，求你使亚希多弗的谋算都变得愚不可及。” 32大卫来到山顶敬拜上帝的地方，看见亚基人户筛撕破了衣服，头蒙灰尘前来迎接他。 33大卫对他说：“你跟我一同逃命，只会给我带来不便。 34你还是回到城中，告诉押沙龙你愿意做他的臣仆，就像以前做我的臣仆一样，这样你就可以帮我破坏亚希多弗的计谋。 35祭司撒督和亚比亚他都在那里，你在宫内听到什么消息就告诉他们。 36撒督的儿子亚希玛斯和亚比亚他的儿子约拿单也在那里，你听到什么消息，可以派他们传信给我。” 37于是，大卫的朋友户筛便回到城里。那时，押沙龙也进了耶路撒冷。
Răzvrătirea lui Absalom
1După aceea, Absalom și‑a făcut rost de un car, de cai și de cincizeci de oameni care alergau înaintea lui. 2Absalom se scula dis‑de‑dimineață și stătea pe marginea drumului care ducea spre poarta cetății. Oricine venea la rege cu vreo neînțelegere pe care acesta s‑o judece, Absalom îl chema la el și‑l întreba: „Din care cetate ești?“, iar acesta îi spunea: „Robul tău este dintr‑una din semințiile lui Israel.“ 3Atunci Absalom îi zicea: „Vezi, cererea ta este bună și dreaptă, însă nimeni din partea regelui nu te va asculta.“ 4Apoi Absalom spunea: „Dacă m‑ar pune pe mine judecător în țară, atunci oricine ar avea vreo neînțelegere sau vreo pricină de judecată, ar veni la mine, iar eu i‑aș face dreptate!“ 5Se mai întâmpla că oricine se apropia să se plece înaintea lui, el îi întindea mâna, îl îmbrățișa și‑i dădea sărutare. 6Așa făcea Absalom cu toți cei din Israel care veneau la rege pentru judecată. Astfel, Absalom a câștigat inima bărbaților lui Israel.
7După o perioadă de patru ani, Absalom i‑a zis regelui:
– Dă‑mi voie, te rog, să merg la Hebron ca să împlinesc un jurământ pe care I l‑am făcut Domnului, 8căci, pe când se afla în Aram, la Gheșur, robul tău a făcut un jurământ, zicând: „Dacă Domnul mă va aduce înapoi la Ierusalim, voi sluji Domnului!“
9Regele i‑a răspuns:
– Mergi în pace.
Absalom s‑a ridicat și a plecat la Hebron. 10Dar Absalom a trimis cercetași în toate semințiile lui Israel, spunând: „Atunci când veți auzi sunetul trâmbiței10 Vezi nota de la 2:28., să ziceți: «Absalom s‑a întronat la Hebron!»“ 11Două sute de oameni din Ierusalim au mers cu Absalom, fiind invitații acestuia. În naivitatea lor, ei mergeau fără să știe nimic. 12În timp ce aducea jertfele, Absalom a trimis în cetatea Ghilo după ghilonitul Ahitofel, sfetnicul lui David. Uneltirea căpăta putere și tot mai mult popor trecea de partea lui Absalom.
Fuga lui David
13Atunci a venit un mesager la David, zicând:
– Inimile oamenilor lui Israel sunt de partea lui Absalom.
14Atunci David le‑a zis tuturor slujitorilor săi care erau cu el în Ierusalim:
– Ridicați‑vă! Să fugim, căci altfel nu vom avea nicio scăpare din fața lui Absalom. Grăbiți‑vă, să plecăm! Altfel, el se va grăbi, ne va ajunge, va arunca nenorocirea asupra noastră și va trece cetatea prin ascuțișul sabiei.
15Slujitorii regelui i‑au zis acestuia:
– Iată, slujitorii tăi sunt gata să facă tot ceea ce va alege stăpânul nostru, regele.
16Astfel, regele a ieșit, fiind urmat de întreaga sa familie. A lăsat însă zece țiitoare ca să îngrijească de palat. 17Regele a ieșit împreună cu toți cei care‑l urmau și s‑au oprit la cea din urmă casă. 18Toți slujitorii săi au trecut pe lângă el. Toți cheretiții, toți peletiții18 Vezi nota de la 8:18. și toți cei șase sute de ghitiți, care veniseră în urma lui din Gat, au trecut înaintea regelui.
19Regele i‑a zis atunci ghititului Itai:
– Tu de ce vii cu noi? Întoarce‑te și rămâi cu regele Absalom, căci ești un străin și ai fost alungat din țara ta. 20De ieri ai venit, și azi să te fac să rătăcești, mergând împreună cu noi? Eu merg acolo unde trebuie să merg! Întoarce‑te și i‑ai cu tine și pe frații tăi! Îndurarea și credincioșia să fie cu tine!
21Itai i‑a răspuns regelui:
– Viu este Domnul și viu este stăpânul meu, regele, că acolo unde se va afla stăpânul meu, regele, fie că va însemna moarte, fie viață, acolo se va afla și robul tău.
22Atunci David i‑a zis lui Itai:
– Bine, vino și treci înainte!
Astfel, și ghititul Itai, împreună cu toți oamenii și toți copiii care erau cu el, au trecut înainte. 23Toți oamenii acelui ținut plângeau cu voce tare, la trecerea întregului popor. Regele a trecut uedul23 Vale sau albie de râu secată, situată într‑un ținut arid, care acumulează apele de pe versanți în timpul sezonului ploios, creând un pârâu temporar. Chidron și tot poporul s‑a îndreptat spre drumul dinspre pustie.
24Se afla acolo și Țadok, împreună cu toți leviții, ducând Chivotul Legământului cu Dumnezeu. Leviții au așezat Chivotul lui Dumnezeu jos, iar Abiatar a adus jertfe până când tot poporul a ieșit din cetate. 25După aceea regele i‑a zis lui Țadok: „Du Chivotul lui Dumnezeu înapoi, în cetate. Dacă voi găsi bunăvoință înaintea25 Lit.: în ochii. Domnului, atunci El mă va aduce înapoi și mă va lăsa să revăd Chivotul și Locuința Lui. 26Dacă însă va spune: «Nu Îmi ești plăcut!», atunci iată‑mă, El să facă cu mine ce este bine în ochii Lui!“ 27Regele i‑a mai zis preotului Țadok: „Oare nu ești tu un văzător? Întoarceți‑vă în pace în cetate, atât tu și fiul tău Ahimaaț, cât și Abiatar cu fiul său Ionatan. 28Eu voi aștepta la vadurile pustiei până voi primi vești de la voi.“
29Așadar, Țadok și Abiatar au dus Chivotul lui Dumnezeu înapoi, la Ierusalim, și au rămas acolo. 30David urca Muntele Măslinilor, plângând, cu capul acoperit și desculț. Toți oamenii care erau cu el și‑au acoperit capetele și urcau și ei, plângând. 31David a fost înștiințat: „Ahitofel este printre cei ce au conspirat împreună cu Absalom“. Atunci David a zis: „Doamne, Te rog, fă din sfatul lui Ahitofel o nebunie!“
32Când a ajuns în vârf, în locul unde oamenii obișnuiesc să I se închine lui Dumnezeu, architul Hușai îl aștepta acolo cu tunica sfâșiată și cu țărână pe cap. 33David i‑a zis: „Dacă vii cu mine, îmi vei fi o povară. 34Dacă însă te vei întoarce în cetate și‑i vei spune lui Absalom: «Eu voi fi slujitorul tău, o, rege. Cândva am fost slujitorul tatălui tău, însă acum voi fi slujitorul tău!», atunci vei putea împiedica pentru mine sfatul lui Ahitofel. 35Oare nu vor fi acolo, cu tine, preoții Țadok și Abiatar? Orice vei auzi vorbindu‑se în palatul regelui să le spui lor. 36Se mai află acolo, cu ei, și fiii lor: Ahimaaț, fiul lui Țadok, și Ionatan, fiul lui Abiatar. Să‑mi trimiteți prin ei orice știre pe care o veți afla.“
37Hușai, prietenul lui David, a intrat în Ierusalim chiar atunci când Absalom intra în cetate.
